Raportul stiintific si tehnic (în extenso) responsabilitatea sociala corporativa. Stimularea firmelor romanesti pentru cresterea performantelor de mediu in contextul integrarii romaniei in uniunea europeana director proiect: prof univ dr

RAPORTUL STIINTIFIC SI TEHNIC (în extenso)
RESPONSABILITATEA SOCIALA CORPORATIVA. STIMULAREA FIRMELOR ROMANESTI PENTRU CRESTEREA PERFORMANTELOR DE MEDIU IN CONTEXTUL INTEGRARII ROMANIEI IN UNIUNEA EUROPEANA
Director proiect: prof. univ. dr. Ion STANCU

Contract 92120/01.10.2008

Membrii echipei de cercetare:

Prof. univ. dr. Ion STANCU

Lect. univ. dr. Robert SOVA

Prof. univ. dr. Irina PUGNA

Conf. univ. dr. Laurentiu FRATILA

CS III Anamaria SOVA

Conf. Univ. dr. Radu DESPA

Ec. Costica MANDRICELU

Ec. Violeta CIMPOERU

Cuprins

1. 
   Obiectivele generale
   
2. 
   Obiectivele etapei
   
3. 
   Rezumatul etapei
   
4. 
   Descrierea stiintifica si tehnica, cu punerea in evidenta a rezultatelor etapei si gradul de realizare a obiectivelor; (se vor indica rezultatele)
   
5. 
   Concluzii
   
6. 
   Bibliografie
   

A. Obiectivele generale

Obiectivul general al acestui proiect de cercetare, desfasurat pe parcursul a trei ani, este ca bazandu-se pe integrarea conceptelor dezvoltate in teoria organizationala si neo-institutionala, sa se initieze unui nou cadru pentru promovarea atat a Responsabilitati Sociale Corporative - aspectele referitoare la protectia mediu denumita in cadrul raportului Responsabilitate Corpoartiva de Mediu (RCM) cat si a Performantei Corporative de Mediu (PCM).

Indeplinirea obiectivului general se va realize prin atingerea urmatoarelor obiective:

• 
  evaluarea comportamentului de mediu a firmelor in conditiile specifice ale integrarii in UE, pentru a intelege mecanismele institutionale care influenteaza semnificativ procesul de luare a deciziilor
  
• 
  dezvoltarea unui model conceptual a presiunii institutionale moderate de caracteristicile firmelor pentru promovarea responsabilitatii de mediu si a performantei de mediu.
  
• 
  un model econometric de analiza a factorilor care au cel mai mare potential pentru incurajarea responsabilitatii corporative de mediu; un instrument al modelului operational
  
• 
  un model econometric de analiza a factorilor cheie care motiveaza firmele sa adopte masuri care sa aibe un impact relevant asupra performantelor de mediu; un instrument al modelului operational
  
• 
  folosirea cunostintelor dobandite in proiectul de cercetare, pentru a genera noi initiative de motivare care pot fi incorporate in politicii de mediu
  

Proiectul se focalizeaza pe identificarea, analiza si initiere diferitelor politici si motivari in domeniul protectiei mediului, si asupra rolului tuturor persoanelor interesate autoritatilor publice, partenerii sociali, NGO, institutiile de mediu, intreprinderile, institutele de cercetare, in initiative avand ca scop promovarea responsabilitatii corporative de mediu, performanta de mediu si rolul acestora in dezvoltarea durabila.

2. 
   Obiectivele etapei 2 de executie;
   

Obiectivul etapei 1 de executie este de a analiza comportamentului corporativ de mediu in Romania din perspectiva abordarii Pigouviene

2. 
   Rezumatul etapei (maxim 2 pagini)
   

In mod tradiţional, protecţia mediului a fost considerata a fi "de interes public" externa vieţii private. Guvernele si-au asumat responsabilitatea principală de a gestiona problemele de mediu, şi s-au concentrat pe crearea şi păstrarea unui mediu curat si sigur. Acestea au impus sectorului privat adoptarea unui comportament ecologic prin intermediul reglementarilor, sancţiunilor şi, ocazional, a stimulentelor. Când apăreau probleme de mediu, sectorul public, în general, avea responsabilitatea pentru reducerea daunelor aduse acestuia. Cu toate acestea, rolurile jucate de cele doua sectoare au fost schimbate, pe de o parte sectorul privat devenind un partener activ în domeniul protecţiei mediului iar guvernele cedand anumite sarcini in domeniul protectiei mediului sectorului privat. Aceasta schimbare de atitudine a fost posibila datorita evolutiei contextului politic la nivel european.

Cercetarea secundară este necesară în stadii preliminare ale cercetării pentru a determina ceea ce este cunoscut deja şi care sunt noile date necesară desfăşurării activităţii, sau pentru a obţine informaţii referitoare la proiectarea procesului de cercetare si pentru a oferii o linie de referinţă cu care rezultatele cercetării primare pot fi comparate. De aceea, consideram ca este întotdeauna util, ca un studiu de cercetare sa înceapă cu o revizuire a datelor secundare. Mai mult, putem susţine că analiză secundară de date "poate fi înţeleasa, nu atât de mult ca analiza datelor pre-existente, ci mai degrabă ca un proces de re-contextualizare, şi re-construire a datelor.

Implementarea politicii de mediu a se poate realiza utilizand un mix de instrumente intre care cele specifice principiului Poluatorul Plăteşte, rezultat din Abordarea Pigouviana, ocupa un rol esenţial. Aceste instrumente sunt :

• 
  Commanda si control : Licenţele / permise; standardele de emisie; standarde de proces; standarde de produs si
  
• 
  Instrumentele Economice : Taxe; Impozite; permisele de emisii negociabile; Subvenţiile de mediu; bonificatii pentru performanţă;
  

Efectul pozitiv al implementari acestor instrumente rezultate din abordarea Pigouviană nu este insa automat. Determinarea nivelului optim al acesteia se bazează pe un set de presupuneri de natură neoclasică. Tradiţia Pigouviană se bazează pe presupunerea, oarecum problematică, că regulatorul este capabil să discearnă forma şi nivelul de taxare corect care are ca rol doar compensarea externalităţilor negative. Dacă autoritatea de reglementare se înşeală cu privire la structura sau la nivelul costurilor sociale, atunci ajustarea pieţei prin taxele Pigouviene este compromisă inducând ineficienţa acestora.

In aceste conditii analiza empirica dezvoltata in cadrul proiectului a avut menirea de a verifica pentru Romania ipoteza privind caracterul incitativ al instrumentelor economice fata de agentii economici in sensul micsorarii externalitatilor negative sau cu alte cuvinte a maximizarii buna starii publice.

Pentru aceasta am realizat pentru prima data o analiza empirica pornind de la un model de analiza calitativa in conditiile absentei observatiilor de utilitate.

Aplicatia s-a bazat pe date individuale la nivel de firma furnizate de Institutul National de Statistica referitoare la decizia acestora de a investi in protectia mediului. Modelele cu variabila endogena calitativa reprezinta tehnica de modelare econometrica pentru a studia acest tip de decizie.

Rezultatele sustin caracterul stimulativ al subventiilor Pigouviene asupra comportamentului intreprinzatorului in sensul determinarii luarii deciziei de a realiza investitii in protejarea mediului, dar releva faptul ca sistemul de taxe Pigouviene nu are o influenta stabila asupra comportamentului responsabil fata de mediu. Acest fapt implica realizarea unei analize calitative asupra acestui sistem pentru a identifica punctele sale slabe, activitate ce se va desfasura in etapele viitoare ale proiectului

2. 
   Descrierea stiintifica si tehnica, cu punerea in evidenta a rezultatelor etapei si gradul de realizare a obiectivelor; (se vor indica rezultatele)
   

1. 
   Cercetarea secundara – metodă de cercetare
   

Cunoscută de asemenea si sub numele de cercetare de birou (desk research), cercetarea secundara este o metoda de cercetare utilizata din ce in ce mai frecvent in zilele noastre. Aceasta implică o prelucrare a datelor care au fost deja colectate de către o altă parte. In acest cadru, cercetătorii vor consulta studiile anterioare concretizate in rapoarte, articole de presa sau proiecte de cercetare pentru a se ajunge la o concluzie. Cheltuieli relativ mici în comparaţie cu cercetarea primară constituie avantajul principal al acestei metode de cercetare. Cu toate acestea, principalul său dezavantaj este că datele utilizate în analiza pot fi învechite şi prin urmare pot returna rezultate inexacte. În plus, exista posibilitatea ca studiile anterioare sa nu fi fost direcţionate asupra problemelor de interes pentru cercetarea actuală.

Cercetarea secundară este necesara atunci când un proiect necesită o analiza a datelor existente. Spre deosebire de datele colectate direct de la repondenţi (date primare), în scopul expres al unui proiect, sursele secundare de date există deja. Cercetarea secundară este necesară în stadii preliminare ale cercetării pentru a determina ceea ce este cunoscut deja şi care sunt noile date necesară desfăşurării activităţii, sau pentru a obţine informaţii referitoare la proiectarea procesului de cercetare si pentru a oferii o linie de referinţă cu care rezultatele cercetării primare pot fi comparate. De aceea, consideram ca este întotdeauna util, ca un studiu de cercetare sa înceapă cu o revizuire a datelor secundare. Mai mult, putem susţine că analiză secundară de date "poate fi înţeleasa, nu atât de mult ca analiza datelor pre-existente, ci mai degrabă ca un proces de re-contextualizare, şi re-construire a datelor. Există insa mai multe aspecte care trebuie considerare atunci când se utilizează datele pre-existente in analize. Cercetările pe date secundare nu permit progresul de la formularea întrebărilor cercetării la definirea metodelor de cercetare pentru a răspunde la acestea. Acest fapt nu încurajează dezvoltarea de concepte si in consecinţă limitează capacitatea cercetătorului să se concentreze asupra unei probleme de cercetare originală. Exista insa situatii cand aceasta poate sa fie singura tehnică de cercetare folosita.

Ca şi în cazul în domeniul cercetărilor primare, datele secundare pot fi obţinute pe două axe de cercetare diferite:

• 
  Cantitative: baze de date statistice.
  
• 
  Calitative: interviuri semi-structurate şi structurate, rapoarte de cercetare anterioare, ziare, reviste şi conţinutul jurnal, etc.
  

2.Taxele/subventiile Pigoviene
În cartea sa “The Economics of Welfare” A. Pigou a dezvoltat conceptul de externalitate, definit prin costurile impuse sau avantajele conferite altor agenţi care nu au fost luaţi în considerare de către persoana care efectează acţiunea. Tradiţia Pigouviană, criticată de Coase, este una în care există o parte identificabilă, care generează un efect extern, si o altă parte identificabilă care este afectată de efectul extern, oferind raţiunea pentru o intervenţie publică ca răspuns la această externalitate negativa. Contribuţia lui Pigou constă în faptul că el a propus internalizarea acestor efecte printr-o intervenţie de natura economica, cum ar fi impunerea unei taxe de poluare a cărei rata (în mod ideal) este egală cu costul marginal extern al poluării. O taxa Pigouviana este o taxa perceputa pentru a corecta externalităţile negative ale unei activităţi din piaţă. De exemplu, o taxa Pigouvian poate fi perceputa producătorilor care poluează mediul înconjurător pe de o parte pentru a-i încuraja să reducă poluarea şi pe de alta parte pentru a furniza venituri care pot fi folosite pentru a contracara efectele negative ale poluării. Acest abordare a devenit mai târziu cunoscuta sub numele de principiul "Poluatorul plăteşte", care este menţionat în Article174, alineatul 2, din Tratatul UE, consacrând in politicile actuale ca operaţională aceasta veche paradigma Pigouviană. Pe de altă parte, pentru o activitate care creează externalităţi pozitive, Pigou propune introducerea unui sistem de subvenţii. Acestea sunt numite astăzi taxe şi subvenţii Pigouviene.

Abordarea Pigouviană plasează responsabilitatea pentru externalităţi exclusiv pe generator (poluatorul) şi îi impune acestuia o taxă în conformitate cu prevederile legale. Determinarea nivelului optim al acesteia se bazează pe un set de presupuneri de natură neoclasică. Cel mai important, lucru de reţinut în abordarea Pigouviană este că aceasta nu consideră externalităţile de natură reciprocă. Mai mult decât atât, tradiţia Pigouviană se bazează pe presupunerea, oarecum problematică, că regulatorul este capabil să discearnă forma şi nivelul de taxare corect care are ca rol doar compensarea externalităţilor negative. Dacă autoritatea de reglementare se înşeală cu privire la structura sau la nivelul costurilor sociale, atunci ajustarea pieţei prin taxele Pigouviene este compromisă inducând ineficienţa acestora.

Manualele de economie prezinta conceptul de externalităţi negative prin-un exemplu în care producţia pe fiecare unitate de produs degaja o anumită valoare de daune externe. (A se vedea, de exemplu, Mankiw, pp.206-7, Frank şi Bernanke, pp.. 349-51, Tietenberg, pp.67-8, Kahn, pp.. 47-8, Keohane şi Olmstead, pp.. 67-70, precum şi Callan şi de Thomas, pp.. 86-95, Besanko / Braeutigan, pp.. 638-647.) Exemplu, de obicei arată Curba ofertei pe piaţă concurenţială (Costului Marginal Privat), curba cererii (Beneficiul Marginal Privat egal cu Beneficiul Marginal Social, în cazul în care nu există nici o externalitate în consum), precum şi Costul Marginal Social egal cu suma Costului Marginal Privat şi Distrugerea Marginala Externa. Cantitatea de daune externe optima din punct de vedere social este în cazul în care Costul Marginal Social intersectează Beneficiul Marginal Social, dar cantitate aferenta echilibrului intr-o piaţă competitivă va fi punctul in care Beneficiul Marginal Privat (şi Beneficiul Marginal Social) intersectează Costului Marginal Privat. In aceste condiţii se observa că piaţa concurenţială produce "prea mult" output rezultând o pierdere nerecuperabilă. Pentru a elimina aceasta pierdere nerecuperabilă trebuie impusa o taxa Pigouviana egala cu Distrugerea Marginala Externa.

O analiză grafică atentă a taxei Pigouviene arată că veniturile fiscale colectate, plus câştigul pentru victimele poluării, în cazul în care taxa este impusa, sunt mai mari decât pierderile consumatorilor şi producătorilor cu valoarea pierderii nerecuperabile care a existat la echilibrul de piaţă nereglementată. (A se vedea Keohane şi Olmstead, pp.134-136, Frank şi Bernanke, pp.. 358-9, Mankiw, pp.. 206-7, şi Kahn, pp.. 47-8.)



Principiul Poluatorul Plateste rezultat al abordarii Pigouviene, este pus în aplicare în mod normal, prin intermediul a două tipuri de instrumente diferite: comandă şi control şi bazata pe piaţă. Comandă şi de control includ abordări de performanţă şi standarde de tehnologie. Instrumentele de piaţă includ taxe de poluare, permise de poluare negociabile şi etichetarea produsului. Astăzi Principiul este un principiu general recunoscut Dreptul internaţional al mediului, şi este un principiu fundamental al politicii de mediu atât a Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OCDE) cat şi pentru Comunitatea Europeană.
3.Cadrul regulator si legislativ referitor la taxele de mediu in România