Raportul stiintific si tehnic (în extenso)

Integrare, politici de mediu si competitivitate
Una dintre principalele condiţii de aderare a noilor state membre a fost adoptarea acquis-ul comunitar, adica integrarea tuturor prevederilor legale promulgate de UE, inclusiv toate tratatele, reglamentarile şi directivele adoptate de către Uniunea Europeană (UE) şi de Curtea Europeană de Justiţie, în legislaţiile naţionale ale acestora. Ca rezultat, se presupune ca toate noile state membre au in prezent legislaţia armonizata cu standardele Uniunii Europene, respectand astfel obligaţiile de membru.

În timpul procesului de extindere a Uniunii Europene, acquis-ul a fost împărţit în 31 de capitole cu scopul ca fiecare dintre acestea sa fie negociate cu statele candidate pentru cea de-a cincea extindere, iar unul dintre acestea a fost mediul.

Deoarece UE a impus adoptarea de catre statele Europei Centrale şi de Est, a acquis-ul comunitar in domeniul mediului, următoarea întrebare logica care se pune este care a fost impactul asupra procesului de elaborare si implementare a politicilor în aceste ţări. Impactul condiţiilor impuse de UE în procesul de transformare a politicilor de mediu în Europa Centrală şi de Est, până în prezent, a fost puţin studiat; în ciuda volumului semnificativ de literatură cu privire la efectele de "europenizare" în statele membre, efectele integrarii in UE a statelor din Europa Centrală şi de Est au fost puţin examinate.

Politica şi legislaţia de mediu a UE au fost treptat adoptate începând cu anul 1970 cea mai mare parte fiind adoptata de ţărilor dezvoltate UE -15. Politica de mediu UE a fost extinsa substanţial de Tratatele de la Maastricht (1992) şi de la Amsterdam (1997), care au făcut din dezvoltarea durabilă a UE unul din obiectivele sale centrale. Acquis-ul de mediu, în prezent, număra aprox 1853 de piese de legislaţia cu caracter obligatoriu (EUR-lex.europa.eu / july.2008), cele mai importante fiind directivele, pe care statele membre sunt obligate să transpună, să le pună în aplicare.

Integrarea protecţiei mediului cu priorităţile economice şi sociale, ca un imperativ al dezvoltării durabile nu poate fi realizată fără a creşte coerenţa reglementarilor de mediului în sine, fara a diminua costurile de mediu pentru societate printr-un cadru de stimulare eficient, precum şi fara a asigura conformitatea cu legislaţia de mediu. Acest lucru necesită o reformă sistematică a instrumentelor politicii de mediu care să ţină cont de dimensiunea economică a punerii lor în aplicare mai precis a impactului acestora asupra competitivităţii, astfel cum s-a solicitat în Planul de acţiune de la Lisabona. Într-adevăr, o mai bună reglementare, care asigura cresterea calității cadrului de reglementare, oferă oportunităţi de tipul câştig-câştig. De asemenea, este posibil ca noile state membre, sa se confrunte pe de o parte cu aspecte similare, la adoptarea politicii de mediu ca vechii membri UE-15, iar pe de alta parte sa se confrunte cu aspecte specifice, cum ar fi cerinţele de punere în aplicare a acquis-ul ce presupun investiţii masive in protectia mediului, existenta unei capacitati administrative inadecvate sau lipsa de cultură juridică, etc

Cu toate acestea, criticii politicii de mediu a UE pun in discuţie eficienţa unor măsuri, susţinând că valoarea costurilor de conformitate cu aceste reglementări fac firmele Europene necompetitive, în special, faţă de creşterea concurenţei din ţări precum China şi India, care nu dispun de astfel de reguli de mediu stricte. Pe de o parte necesitatea de conformitate impune firmelor sa faca eforturi de adaptare la normele şi regulile stabilite în reglementari şi astfel sa se asigure îmbunătăţirea performanţelor ecologice ale acestora. Pe de alta parte lipsa de conformitate cu normele şi regulile impuse de autorităţile de reglementare este pasibilă de sancţiuni. Aceste eforturi sunt concretizate în două direcţii si anume cheltuieli de capital şi costurile de exploatare ambele asociate cu eforturile de reducere a poluării. Mai mult decat atat, din cauza faptului că noile state membre sunt mai puţin dezvoltate tehnologic, comparativ cu media UE-15, costul de respectare a legislaţiei UE în domeniul mediului pentru noile state membre este mult mai ridicat, fiind estimat la 100 miliarde €. Finanţare de la UE acoperă doar un mic procent din această sumă. Astfel, costul de conformare la reglementarile mediu ale UE pot submina în principal competitivitatea economica a noilor state membre ale UE.

Este de asemenea, cunoscut faptul că legislaţia europeană nu are un impact direct şi imediat la nivelul economilor naţionale, deoarece aceasta este destinata statelor membre, care transpun prevederile acesteia in reglementari administrative care să reflecte propria lor ordine instituţionala şi cultura administrativa.

În acest sens putem identifica doi factori majori care pot avea efecte negative asupra eficacitatii politicilor de mediu şi eficienţei economice în noile state membre:

• prevederile acquis-ului comunitar poate fi nepotrivit cu realitatea economica din economiile în curs de dezvoltare din noile state membre din Europa Centrală şi de Est

• Forma şi metodele alese de către noile state membre de a transpune acquis-ul comunitar în legislaţia lor naţională şi de a le pune în aplicare, pot fi nepotrivite pentru a obţine conformitatea practica.

Lipsa de cunoştinţe în ceea ce priveşte impactul real al acquis-ul comunitar de mediu asupra întreprinderilor, în special din noile state membre din Europa Centrală şi de Est, justifica evaluare ex-post a procesului de transpunere a acquis-ul comunitar în legislatia naţionala a statelor membre in general si a Romaniei in particular din punct de vedere a introducerii de sarcini administrative si financiare asupra întreprinderilor

2.