Rechizitoriu

scris, datele şi informaţiile necesare efectuării evaluării, chiar dacă prin legi speciale se dispune

altfel”, nici un evaluator nu a solicitat vreunei societăţi de evaluare, bancă notar public, birou de

carte funciară informaţii despre tranzacţii imobiliare.

Cu toate că rapoartele de evaluare nu întrunesc condiţiile legislaţiei naţionale coroborate cu

cerinţele Standardelor Internaţionale de Evaluare, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor nu a luat nicio măsură legală pentru aplicarea corectă a prevederilor menţionate

mai sus, fapt ce a condus la denaturarea valorii de piaţă a terenurilor evaluate pentru care au fost

emise titluri de despăgubire.

La nivelul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor rapoartele de evaluare

nu au fost analizate pe fond, ci numai sub aspectul respectării formei.

Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a ignorat faptul că rapoartele de

evaluare nu respectau cerinţele Standardelor Internaţionale de Evaluare şi nici prevederile Legii

nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente

şi le-a supus spre aprobare Comisiei Centrale.

Din analiza informaţiilor puse la dispoziţia echipei de control s-au constatat diferenţe semnificative

între valorile de piaţă stabilite în rapoartele de evaluare care au stat la baza stabilirii cuantumului

despăgubirilor şi valorile stabilite conform cerinţelor art. 771 din Codul fiscal.

Potrivit fişei postului (Anexa 1), persoana cu atribuţii în activitatea de verificare (începând cu data

de 02.06.2008) sub aspectul respectării Standardelor Internaţionale de Evaluare este Vişoiu

Gheorghe, consilier la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – Direcţia de

stiripesurse.ro

contencios şi pentru coordonarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor – Serviciul pentru stabilirea şi acordarea despăgubirilor.”

Împotriva Deciziei nr. 2 din 15.06.2009 a Curţii de Conturi a României, Autoritatea Naţională pentru

Restituirea Proprietăţilor a formulat contestaţie, care prin încheierea nr. 11/2 din 01.09.2009 a fost

admisă doar în parte, respectiv în legătură cu măsura dispusă la punctul 1 din Decizia nr.

2/15.06.2009 privind „verificarea tuturor rapoartelor de evaluare care au stat la baza celor 2843

decizii emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în cursul anului 2008”, în sensul

că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să reverifice rapoartele de evaluare al

cărui cuantum al despăgubirilor depăşeşte valoarea de 500.000 lei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a, Contencios

Administrativ şi Fiscal, la data de 05.10.2009, Autoritatea Naţională pentru Restituirea

Proprietăţilor a solicitat anularea Încheierii II/2 din 01.09.2009 a Curţii de Conturi a României,

Departamentul II emisă în urma examinării contestaţiei înregistrată la Curtea de Conturi sub nr.

11/30586/13.07.2009, invocând următoarele:

- este lipsită de suport legal măsura Curţii de Conturi a României, conform căreia Autoritatea

Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să reverifice toate rapoartele de evaluare ce depăşesc

suma de 500.000 lei, întrucât rapoartele de evaluare au fost întocmite cu respectarea Standardelor

Internaţionale de Evaluare şi reflectă valoarea de piaţă pentru imobilele pentru care au fost

acordate măsuri reparatorii;

- Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu are posibilitatea de a obliga evaluatorul să-

şi refacă raportul pe motiv că acesta nu respectă Standardele Internaţionale de Evaluare;

- evaluatorii angajaţi de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu pot cenzura

evaluările făcute de un alt evaluator, opiniile evaluatorului Autorităţii Naţionale pentru Restituirea

Proprietăţilor fiind pur consultative;

- susţinerile neconforme ale Curţii de Conturi a României, conform cărora evaluatorii care au

întocmit rapoartele de evaluare ce au stat la baza emiterii titlurilor de despăgubire au utilizat numai

informaţii, reprezentând unele oferte publicate în presă, omiţând informaţiile referitoare la cerere şi

la tranzacţiile recente; nu a fost utilizată drept comparabilă a preţurilor stabilite conform art. 771

din Codul fiscal, utilizate de camerele notarilor publici în evaluarea imobilelor pentru care au fost

acordate măsuri reparatorii, cu motivarea că grila notarilor publici nu reprezintă valoarea de

circulaţia a imobilelor, ci numai o valoare a acestora determinată arbitrar şi utilizată de notarii

publici pentru calculul impozitului datorat la transferul drepturilor de proprietate asupra imobilelor,

aceste valori fiind, de regulă minimale;

- rapoartele de evaluare întocmite în cele 2843 de decizii emise de Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor au fost întocmite cu respectarea Standardelor Internaţionale de Evaluare,

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor neavând competenţa de a decide dacă un raport

de evaluare respectă sau nu Standardele Internaţionale de Evaluare;

Pentru aceste considerente, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a

considerat că Încheierea nr. II/2 din 01.09.2009 a Curţii de Conturi a României, prin care s-a

dispus, în urma admiterii parţiale a contestaţiei la Decizia nr. 2/15.06.2009, reverificarea

rapoartelor de evaluare al căror cuantum depăşesc suma de 500.000 lei este nelegală.

Faţă de cele de mai sus, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:

„Reclamanta contestă măsurile dispuse de către pârâta Curtea de Conturi a României prin

încheierea nr. II/2 din 01.09.2009 (prin care s-a admis în parte contestaţia acesteia referitoare la

decizia nr. 2/15.06.2009 a Departamentului II al Curţii de Conturi), respectiv obligarea ANRP la

reverificarea rapoartelor evaluatorilor autorizaţi al căror cuantum al despăgubirilor depăşeşte

valoarea de 500.000 lei, exclusiv deciziile care au avut la bază hotărâri judecătoreşti definitive şi

irevocabile, de a se stabili întinderea prejudiciului şi de a lua măsuri de recuperare a eventualelor

noi cheltuieli pentru refacerea rapoartelor de evaluare întocmite de către evaluatorii autorizaţi cu

respectarea Standardelor Internaţionale de Evaluare.

Această decizie a fost consecinţa verificării activităţii reclamantei desfăşurată în aplicarea

dispoziţiilor Titlului VII – Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod

abuziv din Legea nr. 247/2005, dispoziţii legale care prevăd în cadrul acestei proceduri

posibilitatea ca reclamanta în calitate de beneficiar să încheie contracte de prestări servicii având

ca obiect asigurarea de către prestator a serviciilor de evaluare solicitate de către Comisia

Central

stiripesurse.ro

ă pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Conform dispoziţiilor art. 3 lit. e din Titlul VII Standarde Internaţionale de Evaluare sunt standarde

editate de Comitetul pentru standarde internaţionale e evaluare în cuprinsul cărora sunt prevăzute

mai multe metode de evaluare ale terenurilor.

În aceleaşi documente se precizează că atunci când se utilizează tehnica comparaţiei vânzărilor

pentru evaluarea terenului este necesară o comparaţie directă a terenului evaluat cu loturile

similare de teren tranzacţionate recent pe piaţă, iar evaluatorul trebuie să colecteze informaţii

privind cererea şi oferta.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către părţi, Curtea reţine că, aplicând această metodă

evaluatorii cu care reclamanta a încheiat contractele de prestări servicii menţionate au colectat

informaţii reprezentând exclusiv oferte publicate în ziarele de specialitate încălcând prevederile din

Standardele Internaţionale de Evaluare care prevăd obligaţia de a verifica şi valoarea bunurilor prin

referire la tranzacţiile recente, precum şi la cererea de pe piaţă.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. I pct. 21, 22 din Legea nr. 247/2005 prevăd că valoarea terenurilor

şi a construcţiilor preluate în mod abuziv care nu se pot restitui în natură se stabileşte potrivit

valorii de piaţă de la data soluţionării notificării, stabilită potrivit Standardelor Internaţionale de

Evaluare.

În consecinţă, Curtea va respinge argumentele reclamantei potrivit cărora nu avea obligaţia de a

cenzura evaluării făcute de persoanele cu care au încheiat contractele de prestări servicii, întrucât

nu avea această posibilitate legală având în vedere dispoziţiile legale anterior menţionate.

În situaţia în care rapoartele de evaluare nu cuprindeau toate criteriile prevăzute de către

Standardelor Internaţionale de Evaluare persoanele cu atribuţii stabilite în fişa postului în acest

sens, din cadrul reclamantei, puteau solicita celeilalte părţi contractante refacerea rapoartelor

ţinând cont de prevederile Standardelor Internaţionale de Evaluare.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei potrivit căreia actul de control contestat porneşte de la

prezumţia de nelegalitate a rapoartelor de evaluare, Curtea o apreciază de asemenea ca

neîntemeiată, în condiţiile în care aceasta nu a făcut nicio probă din care să reiasă că aceste

rapoarte de evaluare au fost întocmite cu respectarea criteriilor prevăzute în aceste standarde.

Totodată, nici argumentul referitor la faptul că selectarea metodelor de evaluare se face de către

evaluator care are deplină responsabilitate pentru metoda selectată şi pentru modalitatea de

aplicare a acesteia, nu poate reprezenta un indiciu de nelegalitate al actului contestat în condiţiile

în care între părţi a fost încheiat un contract, iar reclamantei îi revenea obligaţia verificării

respectării executării acesteia potrivit normelor legale.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât în cuprinsul Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII al

Legii nr. 247/2005 se prevede în mod expres că evaluatorii desemnaţi sunt datori să se înfăţişeze

înaintea Comisiei Centrale pentru a da lămuriri ori de câte ori li se va cere, iar în situaţia în care

Comisia nu este lămurită prin evaluarea făcută poate decide efectuarea unei noi expertize.

Astfel este evident că în cadrul controlului pe care aceasta îl putea desfăşura în privinţa rapoartelor

de evaluare, nerespectarea criteriilor prevăzute de Standardele Internaţionale de Evaluare putea fi

cenzurată prin refacerea acestora”.

Ca atare, curtea a respins cererea formulată de Autoritatea Naţională pentru Restituirea

Proprietăţilor, ca neîntemeiată.

Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 4109 din 15.09.2011, pronunţată în

dosarul nr. 9276/2/2009 a respins recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea

Proprietăţilor ca nefundat, cu următoarea motivare:

„Prin decizia nr. 2 din data de 15 iunie 2009 a Curţii de Conturi, Departamentul II, s-a decis

(punctul 1) ca Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, să dispună

verificarea tuturor rapoartelor de evaluare care au stat la baza celor 2834 decizii emise de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în cursul anului 2008 şi luarea măsurilor de expertizare şi

reevaluare a imobilelor ce fac obiectul rapoartelor de evaluare care nu respectă cerinţele

Standardelor Internaţionale de Evaluare, urmând ca reevaluarea să se efectueze în conformitate

cu prevederile art. 10 (9) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în

mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 2009. Prin aceeaşi decizie s-a decis că în

urma reevaluării se va stabili întinderea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin plata unor

despăgubiri supraevaluate şi se vor întreprinde măsurile legale în vederea recuperării acestuia

(punctul 2) şi că plăţile aferente rapoartelor de evaluare neîntocmite în conformitate cu

Standardele Internaţionale de Evaluare a căror refacere a necesitat noi cheltuieli reprezintă

prejudiciu în bugetul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, pentru care se vor lua

stiripesurse.ro

măsuri în vederea recuperării, conform prevederilor legale şi clauzelor contractuale, de la

partenerii contractuali sau de la persoanele responsabile pentru efectuarea plăţilor respective

(punctul 3).

Prin încheierea nr. 11/2 din data de 01 septembrie 2009 Comisia de soluţionare a Contestaţiilor din

cadrul Curţii de Conturi a României, Departamentul II, a fost admisă în parte contestaţia formulată

de Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva deciziei nr. 2 din

data de 15 iunie 2009 a Curţii de Conturi, Departamentul II, referitoare la măsura dispusa la

punctul 1 din decizia atacată în legătură cu „verificarea tuturor rapoartelor de evaluare care au stat

la baza celor 2843 decizii emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în cursul

anului 2008”, în sensul că urmează ca ANRP să reverifice rapoartele evaluatorilor autorizaţi al

cărui cuantum al despăgubirilor depăşeşte valoare de 500.000 lei, exclusiv deciziile care au avut la

bază hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Cu privire la punctele 2 şi 3 din decizia nr. 2 din

data de 15 iunie 2009 a Curţii de Conturi, Departamentul II, în care s-a prevăzut obligaţia ANRP de

a stabili întinderea prejudiciului şi de a lua măsura de recuperare a eventualelor noi cheltuieli

pentru refacerea rapoartelor de evaluare întocmite de către evaluatorii autorizaţi cu nerespectarea

Standardelor Internaţionale de Evaluare, s-a decis, prin încheierea nr. 11/2 din data de 1

septembrie 2009 a Curţii de Conturi, sus menţionată, că măsura dispusă se referă numai la

rapoartele supuse reverificării.

În mod corect instanţa de fond, prin sentinţa recurată, a respins ca neîntemeiată acţiunea în

contencios administrativ formulată de reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea

Proprietăţilor, prin reprezentant legal, reţinându-se just că decizia nr 2 din data de 15 iunie 2009 a

Curţii de Conturi a României, modificată prin încheierea nr. 11/2 din data de 1 septembrie 2009 a

aceleiaşi autorităţi publice, a fost consecinţa verificării activităţii recurentei desfăşurată în aplicarea

dispoziţiilor Titlului VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod

abuziv” din Legea nr. 247/2005.

Constatările şi măsurile dispuse prin decizia nr. 2 din data de 15 iunie 2009 a Curţii de Conturi a

României, Departamentul II, modificată prin încheierea nr. 11/2 din data de 1 septembrie 2009

emisă de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul aceleiaşi autorităţi publice pârâte, se

întemeiază pe prevederile Hotărârii Guvernului nr 527/2006 a Guvernului României privind

aprobarea contractului – cadru şi a onorariilor maximale acordate evaluatorilor autorizaţi, persoane

fizice sau juridice, în vederea efectuării raportului de evaluare a imobilelor conform Titlului VII

„Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr.

247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente,

precum şi pe dispoziţiile art. 52 alin. (5) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice conform

cărora „Instrumentele de plată trebuie însoţite de documente justificative. Aceste documente

trebuie să certifice (…) executarea serviciilor şi altele asemenea, conform angajamentelor legale

încheiate”.

Contractul-cadru de prestări servicii al evaluatorului autorizat, persoană fizică sau juridică se

încheie, potrivit art. 3 din Hotărârea Guvernului nr 527/2006 a Guvernului României, între

evaluator şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, organ de specialitate al

administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, prestatorul având obligaţia, printre altele,

să asigure serviciile de evaluare a proprietăţilor imobiliare în conformitate cu Standardele

Internaţionale de Evaluare (art. 6 punctul 3 din contractul-cadru) iar beneficiarul de a face plata

serviciului prestat în termen de cel mult 30 de zile de la data prezentării facturii confirmată cu „bun

de plată” de responsabilul de contract (art. 4 din acelaşi contract-cadru). Cum a reţinut şi prima

instanţă, echipa de control a Curţii de Conturi a României, în mod întemeiat, că au fost emise titluri

de despăgubire pe baza unor rapoarte de evaluare care nu au respectat cerinţele Standardelor

Internaţionale de Evaluare este prevăzută atribuţia specifică conform căreia acesta „primeşte

rapoartele de evaluare, le verifică sub aspectul respectării Standardelor Internaţionale de Evaluare,

formulând observaţii atunci când este cazul şi le transmite în vedere ataşării la dosarele în curs de

soluţionare şi ţine evidenţa acestora”. Or, în situaţia în care rapoartele de evaluare nu cuprindeau

toate criteriile prevăzute de către standardele internaţionale de evaluare persoanele cu atribuţii în

fişa postului în acest sens, din cadrul reclamantei recurente, erau obligate să solicite celeilalte părţi

din contractul de prestări servicii refacerea rapoartelor prin luare în considerare a cerinţelor şi

metodelor cuprinse în menţionatele standarde internaţionale de evaluare, cum ar fi, cu titlu

exemplificativ,