Redactor şef al publicației: Fabrizio Boldrini Autor capitolului Studiu despre violența între copii la şcoala: Mauro Luciani

1. Introducere

Violenta indreptata impotriva copiilor a fost un subiect neabordat timp de secole in Europa. Inainte de secolele XVI si XVII, varsta unui copil nu reprezenta nicio garantie sau protectie impotriva unor actiuni care in zilele noastre sunt inacceptabile precum bataia fizica sau exploatarea copiilor prin munca.

Inainte de aceeasi perioada, nu exista conceptul de vulnerabilitate a copilului sau de inocenta copilariei. Istoricii sunt de parere ca protectia copilului era o consecinta si nu un scop al vietii de familie si educatiei unui copil. Nu exista nicio lege care sa defineasca copii drept o categorie speciala de fiinte umane iar adultii drept niste infractori atunci cand foloseau forme de disciplinare ce puneau in pericol viata copiilor sau cand ii pedepseau pe acestia. Copiii si adultii erau mereu impreuna. Copiii nu mergeau la scoala si, asa cum au aratat artistii si scriitorii vremii, erau peste tot unde erau adultii fie ca acestia munceau, se jucau, dormeau, se spalau,sau se rugau. Oe scurt, copiii aveau putine locuri unde sa se simta protejati si sa evite loviturile fizice si ranile provocate corpului, mintii si sufletului.

2. Definiția Copilului în legislațiile naționale

In ultimii ani, majoritatea tarilor europene au adoptat termenul „copil” folosind definitia Conventiei ONU privind Drepturile Copilului. Aceasta a fost adoptata in 1992 si a devenit lege nationala in Grecia, unde copil este considerata orice persoana de la 0 la 18 ani dar duce la aparitia unor neintelegeri din moment ce in Codul Penal copil este persoana intre 7 si 12 ani. De asemenea, varsta majoratului variaza de la individ la individ, dezvoltarea mentala sau psihologica a unora depasind sau fiind sub varsta lor reala. Prin urmare, noile prevederi se refera, atunci cand este cazul, la limitele de varsta ale minorilor si nu „adolescentilor”. In unele tari, precum Bulgaria, procesul de dezvoltare si implementare a politicilor privind copiii au inceput cu o intarziere de 10 ani, astfel incat societatea bulgara de azi are nevoie de introducerea unor reforme curajoase pentru a putea asigura cat mai bine conditiile de dezvoltare a copiilor. Unele dintre cele mai importante realizari din domeniul drepturilor copiilor o reprezinta cadrul legal foarte bine pus la punct si, in special, Legea Protectiei Copilului care au dus la schimbari-cheie in legislatie in ceea ce priveste aplicarea Conventiei in toare aspectele. Crearea Departamentelor de Protectie a Copilului este un succes enorm in contextul implementarii Conventiei.

In general, delincventa juvenila este definita in termeni de varsta la care persoana comite infranctiunea, iar aceasta persoana nu poate fi supusa sanctiunilor legii din cauza varstei. Exista trei categoorii de delincventi juvenili:

1. 
   Infractori sub 14 ani care nu pot fi trasi la raspundere pentru faptele lor din cauza lipsei de discernamant. In acest caz, orice paguba sau dauna va fi suportata de familie iar autorii pot fi integrati in scoli speciale de reabilitare.
   
2. 
   Minori cu varste intre 14 si 16care pot fi trasi la raspundere doar daca se dovedeste ca au avut discernamant in momentul comiterii faptelor. Daunele vor fi suportate de familie iar ei pot fi integrati inscoli speciale de reabilitare sau intr-o scoala de corectie.
   
3. 
   In cazul tinerilor de peste 16 ani, se considera ca au discernamant si ca pot fi suousi unui proces si condamnati penal, desi daunele provocate vor fi suportate de familie. Indivizii pot fi pedepsiti prin integrarea intr-o scoala speciala pana la implinirea varstei de 18 ani; dupa aceea, ei isi continua pedeapsa in penitenciare speciale pentru aceasta categorie de adolescenti. Limitele de varsta pot varia de la un sistem legal la altul in functie de cum este definit procesul de maturizare in lege.
   

In multe tari, Codul Penal stipuleaza ca o masura educationala, o amenda sau detentia juvenila pot fi impuse infractorilor; de asemenea, anularea permisului de conducere si cererea de parasire a tarii, in cazul cetatenilor straini, pot reprezenta pedepse suplimentare.

3. Un cadru despre Violența Juvenila în Europa

Violenta in scoli pare a fi un fenomen obisnuit.

Un studiu efectuat intr-un oras mare din Bulgaria arata ca 65% dintre elevi au fost martorii unui act de violenta petrecut in scoala. Atunci cand sunt intrebati unde este cel mai probabil sa infrunte agresiune si violenta, copiii au raspuns ca la scoala. Numarul crescut al semnalelor de violenta poate fi explicat si de sensibilitatea crescuta a societatii bulgare. Insa aceste cazuri devin din ce in ce mai grave iar copiii se obisnuiesc sa vada violenta in jurul lor.

In raportul Ministerului de Afaceri Interne formele tipice de violenta juvenila sunt ranirea fizica, amenintarile, presiunea, santajul, furtul si prejudicii aduse proprietatii. Desi au fost investigate diversele forme ale violentei in scoli si factorii lor, o statistica comuna in ceea ce priveste numarul si distribuirea cazurilor nu a fost realizata.

In Franta, delincventa juvenila este in crestere: 25% dintre fapte fiind comise de cei sub 18 de ani in 2006 fata de 14% in 1990. Faptele luate in considerare sunt atat cele comise de copii cat si cele in care copii sunt victime. Insa ceea ce ingrijoreaza opinia publica este modul in care se poate face fata actelor de violenta, percepand fenomenele ca pe o posibila amenintare la adresa pacii sociale.

Asa-zisa „afacere Bobigny” arata perceptia comuna a fenomenului: violenta juvenila este considerata „problema”, in general, acolo unde si conditiile de trai sunt mai dificile (http://www.nationspresse.info/?p=27290).

In Grecia, conform raportului Spinellis si Tsitoura exista o tendinta de crestere usoara in ceea ce priveste delincventa juvenila. Sunt vizati in special copii cu varsta cuprinsa intre 7 si 12 ani, dar si grupul cu varste cuprinse intre 18 si 20 de ani prezinta o crestere usoara. In cazul adolescentilor de 13-17 ani se inregistreaza stabilitate. Legi penale speciale si mai ales Legea cu privire la Traficul Rutier au legatura cu majoritatea infractiunilor comise.

Un studiu realizat de Albert Bell in Malta (1992) in privinta delincventei juvenile intre 1986 si 1992 indica o intensificare a infranctiunilor grave comise de minori.

Violenta reprezinta incercarea de a obtine prin forta un avantaj material, un beneficiu psihologic sau un anumit tip de comportament de la persoana care este agresata. Anumite tipuri de violenta sunt evidente, insa altele sunt mai subtile si au legatura cu distrugerea delicatului echilibru psihosomatic al unei persoane prin amenintari, ton ridicat, obscenitati care provoaca repulsie sau frica.

Violenta feroce (crime, raniri, violuri, etc) nu apare deodata in comportamentul unei persoane ci este rezultatul unei acumulari a mai multor acte minore de agresiune la care a fost victima sau autoare in timpul vietii si i-a marcat caracterul. De asemenea, este rezultatul unui tip precat de gandire si al unui stil de viata neproductiv.

Delincventa juvenila este o problema sociala a zilelor noastre. Mai mult, politica institutiilor educationale, a tribunalelor sociale si-a aratat limitele si punctele slabe generand astfel mai mult decat vreodata efecte negative ce pot fi gasite in actele de delincventa comise de catre tineri provenind din medii sociale diverse.

Delincventa juvenila include „comportamente si fapte care sunt comise de persoane imature care nu au ajuns la varsta majoratului si care, prin urmare, nu pot fi responsabili din punct de vedere social”.

1. 
   Este posibila definirea unor caracteristici ale tulburarilor de comportament care duc la infractionalitate;
   
2. 
   Datorita faptului ca structura superioara de autoconstientizare se stratifica intens la pubertate si in adolescenta, putem vorbi despre dezvoltare morala si devieri de comportament, in special incepand cu varsta de 7 ani;
   
3. 
   Pana la pubertate, comportamentul moral deviant se manifesta in special ca o neadaptare sociala, familiala sau scolara si mai rar ca actiune anti-sociala. La pubertate si in adolescenta, infractionalitatea are legatura cu imaturitatea socio-afectiva sau cu dificultati de adaptare la legi si restrictii;
   
4. 
   In cazul copiilor, comportamentul se manifesta printr-o serie de interdictii pe care nu le suporta (interdictia de a face ceva ce le place), dar si prin frica de pedeapsa;
   
5. 
   Devierile de comportament pot aparea relativ devreme si prezinta o gama larga de evenimente, adesea stereotipizate (automatice) demomstrand incapacitate evidenta de progres sub influenta educatiei;
   
6. 
   Exista mai multe forme de comportamente intre cel conformist si cel cu devieri in ceea ce priveste morala sau legea;
   
7. 
   Infractionalitatea are legatura cu varsta si structura legilor sociale si culturale;
   
8. 
   Conform statisticilor, tulburarile de comportament au cea mai ridicata frecventa intre 14 si 16 ani.
   

Comportamentul deviant al indivizilor, in special al tinerilor, este considerat a fi expresia disfunctiei educationale si de socializare a familiei, dar si a scolii si a altor institutii precum mass-media, biserica sau factori sociali negativi (gastile de strada).

In acest domeniu, s-au facut cercetari mai mult sau mai putin cunoscute publicului si au avut ca scop evidentierea cauzelor si conditiilor care genereaza si sustin comportamentul infractional al tinerilor, dar si identificarea factorilor obiectivi si subiectivi care provoaca devieri de comportament atat in cazul indivizilor cat si al grupurilor. Pentru a cunoaste si controla cu adevarat evolutia fenomenului sunt necesare interventia si dezvoltarea concomitenta a metodologiei stiintifice si operatiunilor de ajutorare. Pentru a imbunatati consecintele disfunctiilor din tribunalele sociale, pentru diminua efectele factorilor ce duc la aparitia fenomenului, dar si pentru a resocializa si reintegra acestor copii, un rol important il au specialistii in practica controlului social. Este necesara promovarea reformelor in protectia sociala si in practica judiciara.

Diferentierea metodelor de lucru, imbunatatirea serviciilor existente si crearea unor noi structuri in domeniul interventiilor operative reprezinta obiectivele principale care vor duce, in cele din urma, la reducerea acestui fenomen ingrijorator.

Pentru a vedea unele aspecte mai profunde ale fenomenului (tendinte, caracteristici) care duc la la eficienta crescuta in domeniul preventiei si combaterii, exista cateva tipuri de infractiuni care in functie de natura si frecventa lor indica un grad ridicat de pericol social. Aceste tipuri sunt:

• 
  Infractiuni in detrimentul proprietatii publice;
  
• 
  Infractiuni in detrimentul proprietatii private;
  
• 
  Infractiuni impotriva persoanelor;
  
• 
  Infractiuni impotriva relatiilor de coexistenta sociala.
  

Printre factorii ce predispun la delincventa se afla si urmatoarele trasaturi de personalitate:

• 
  Abilitati intelectuale reduse ale individului (retard mintal, debilitate, mediocritate);
  
• 
  Trasaturi de temoerament (temperamentele coleric si melancolic favorizeaza dezvoltarea devierilor, in timp ce cele flegmatic si snagvin stabilesc mai multe bariere pentru a interioriza pre-devierile si devierile comportamentale);
  
• 
  Tulburari psihopatologice (copii bolnavi mintal, copii nevrotici, cu depresii frecvente, impulsive copii cu accese frecvente de agresiune, etc.)
  

Exista insa situatii si abordari diverse dar si indicatii pozitive in modul de a infrunta violenta intre egali. Conform datelor furnizate de Raportul nual al Politiei Slovene, fenomenul delincventei juvenile a fost in scadere in 2010. Infractorii tineri au fost suspectati de 2.150, cu 7.2% mai putine infractiuni comise fata de anul precedent. Agresiunile sexuale asupra unei persoane sub 15 ani au fost predominante. 19 infractori tineri au provocat rani fizice grave iar 3 au comis infractiunea de viol. Fata de 2009, producerea neautorizata si traficul de droguri, consumul de substante ilicite in sport, furturile si santajul au crescut in timp ce numarul ranilor fizice usoare, al actelor de violenta sexuala, de prezentare, producere, posesie si distribuire de materiale pornografice, de jaf si frauda a scazut. Infractorii juvenili au reprezentat 7,2% din numarul total al suspectilor. 2,859 copii si tineri au fost victimele unor infractiuni sau au ranit persoane, ceea ce reprezinta cu 3,2% mai putin decat in 2009

Este destul de greu sa definim importanta tuturor actelor de agresiune care implica dimensiunea infractiunii dar nu sunt definite in termeni penali.

Acest aspect introduce dezbaterea cu privire la relatia dintre educatie si comportament agresiv in speranta de a contribui la definirea violentei intre egali in scolile primare.