Redactor şef al publicației: Fabrizio Boldrini Autor capitolului Studiu despre violența între copii la şcoala: Mauro Luciani

Desenele

Grupul tinta a fost compus din copii din clasele intai si a doua; in total au fost 409 elevi impartiti astfel:

Desenele au fost clasificate in functie de urmatoarele criterii:

1. 
   Numarul de personaje
   
2. 
   Numarul de agresori
   
3. 
   Sexul agresorului
   
4. 
   Sexul victimei
   
5. 
   Tipul de agresiune (fizica/verbala/furt)
   
6. 
   Posibila intentie a agresorului (umilire/excludere/violenta emotionala)
   
7. 
   Reactia victimei (indiferenta/reactie/renuntare)
   
8. 
   Raspunsul emotional al victimei (tristete/calm/surprindere/frica/rusine/furie)
   

Scopul desenelor a fost de a aduna date cu privire la raspunsurile emotionale si reprezentarile mentale ale violentei in cazul copiilor mici.

Analiza a fost realizata de doi experti in domeniul interpretarii desenelor copiilor care au lucrat indepent si au ajuns la un consens de 97%.

Sa analizam rezultatele.

Numarul de personaje (%)

Un personaj	Doua personaje	Mai mult de doua personaje
13	64	22

4% dintre personaje au fost recunoscute a fi „salvatorul”, adica aparatorul victimei.

Din primul tabel, putem determina urmatoarele: scena imaginata de copii include doua feluri de personaje, un agresor si o victima asa cum se poate vedea in Desenul 1 desenata de un copil roman. Acesta e un detaliu interesant deoarece in realitate un episod violent nu are aproape niciodata doar doi protagonisti: se intampla, de obicei, de fata cu altii. Acest lucru confirma intelegrea precara a notiunii de violenta intre egali. In general, se considera ca un astfel de episod implica doar actorii directi si nu pe toti cei care asista sau care nu sunt prezenti dar stiu.

Datele de mai sus sunt confirmate de un procentaj ridicat (86%) de desene in care agresorul este doar o persoana.



Desen 1



Desen 2

Desenul studiat, luat ca exemplu dintre altele similare, dezvaluie si alti factori ai imaginii mentale despre violenta pe care o au copiii. Agresorul tipic este, in general mai, mare decat victima, fizic daca nu si ca varsta. Agresorul are o pozitie amenintatoare si are imagine „dura” (cicatrici, fumeaza o tigara), imbracamintea se potriveste cu personajul (tricou cu cap de schelet si oase) si, de obicei, foloseste forta pentru a obtine ce vrea.

Este interesant si faptul ca 13% din desene au doar un singur personaj. Aceste desene amintesc de victimadupa actul de violenta, o imagine de singuratate si tristete. Copiii care reprezinta violenta in felul acesta (Desen 2 – desenul unui copil spaniol) arata probabil un grad ridicat de sensibilitate din moment ce rolul de victima este adesea repetat si constant. Victima este, de obicei, aceeasi si emotiile ei, adesea intelese de adulti, sunt singuratatea si tristetea in special. Desen 2 reprezinta expresia suferintei pe fata si bratele sunt deschise, ca un semn de infrangere si neputinta.

Urmatorul tabel prezinta procentajul actelor de violenta impartite pe sexe.

%	BARBAT	FEMEIE
AGRESOR	63	37
VICTIMA	49	51

Asa cum era de asteptat, agresorul tipic este barbat dar putem remarca si un procentaj semnificativ de desene unde agresorul este o femeie (37%) – a se vedea Desenul 3 al unei fetite malteze.

Ca si in alte desene, agresorul se distreaza si rade uitandu-se la rezultatul comportamentului sau. A se observa, de asemenea, si expresia victimei intre surpriza si neajutorare.

Cu toate acestea, stereotipul de agresor este un barbat asa cum se vede in desenul unui copil sloven (Desen 4). Expresia agresorului este interesanta: este una de satisfactie iar gura lui deschisa lasa sa vada dintii ascutiti. Agresorul ocupa mare parte din pagina si e plasat in centru confirmandu-i-se importanta. Victima este data intr-o parte plangand si simtindu-se neajutorata.

O alta variabila o reprezinta tipul de agresiune:

Desen 3



Desen 4

VERBALA	FIZICA	FURT
61%	34%	5%

Desen 5

Reprezentarile mentale si apoi cele grafice ale copiilor de 6-8 ani prezinta in special violenta verbala. Acest lucru este important deoarece arata ca ei considera violenta si pozitia agresiva, limbajul agresiv chiar daca acestea nu implica contact fizic.

Printre multele desene care prezinta acest tip de violenta am selectat urmatoarele:

Fetita malteza a definit intr-un mod ingenios cateva trasaturi tipice ale ideii de violenta (Desen 5). In desen, pozitia agresorului este mai inalta decat a victimei. Aceasta este situatia tipica a unei fete de care cineva rade: este mai mica, naiva si imbracata ca o fata de varsta ei. Scena se petrece in aer liber, un spatiu deschis, opus unei sali de clasa de exemplu, si unde profesorii nu detin controlul.

Putem deduce intentia agresorului din expresia pe care o afiseaza dar si din cea a victimei. Intentia lui poate fi rezumata astfel:

UMILIRE	EXCLUDERE	SUPUNERE
31%	23%	46%

Desenul 6 reprezinta scena tipica in care agresorul isi umileste victima ridiculizandu-i aspectul fizic. Desi au un procentaj scazut, episoadele de excludere sunt importante dupa cum reiese din desenul unei fete din Italia in care cei doi agresori ii spun clat victimei ca nu o vor langa ei.

Reactia victimei este, in general, de acceptare (74%). In 22% din cazuri exista o reactie pe cand 4% din victime nu considera acest episod ca fiind important.

Desen 6
Emotiile victimei asa cum reies din desn sunt rezumate in tabelul de mai jos:

EMOTIILE VICTIMEI	%
TRISTETE	70
FURIE	12
RUSINE	10
INDIFERENTA	4
FRICA	2
SURPRIZA	2

Frica nu reiese din aceste desene ca fiind emotia predominanta. Acest lucru poate insemna ca episoadelse violente nu sunt considerate a fi periculoase pentru victima. In schimb, ceea ce pare evident este sentimentul de tristete. In desenul urmator (Desen 7) putem observa imaginea unui raspuns furios al victimei care raspunde agresorului.



Desen 7

Un ultim lucru de mentionat este ca 11% din desene reprezinta scene care nu se refera la agresiune sau violenta, de exemplu Desenul 8 al unui copil bulgar. Poate profesorii nu au explicat clar copiilor ce au de facut, dar la fel de bine se poate sa fie o metoda a copilului de a evita sa se gandeasca la lucruri ce au o incarcatura emotionala imensa pentru ei.

Am descoprit diferente mari in reprezentarile violentei, diferente de la o tara la alta. Atunci cand au fost analizate detaliile, fie ca s-au folosit culori sau nu, unele clase au fost deosebit de precise in raspunsurile lor pe cand altele le-au neglijat.



Desen 8

7. Dezvoltari ulterioare ale cercetarii
Utilizarea desenelor s-a dovedit a fi foarte interesanta. Ar fi inportant daca aceasta metoda ar fi folosita si la alte grupe de copii. Mai mult, avand grija sa se foloseasca foi A4 si culori (nu este obligatoriu), anumiti parametri precum pozitionarea in spatiu a personajelor, folosirea culorilor si care anume (Burkitt et al, 2003;. Thomas si Jolley, 1998) ar putea fi analizati mai bine.

Ar fi, de asemenea, util sa adunam comentariile copiilor despre desenele lor pentru a evalua mai usor ideile pe care ei au vrut sa le reprezinte. Copiii ar putea fi rigati, inainte de a incepe desenele, sa-si aminteasca un episod real asa cum sugereaza Butler et al. (1995) si Cox, ( 2005).

In cercetarile viitoare, ar putea fi adaugati alti itemi in chestionare pentru a-i ruga pe copii sa evalueze nivelul de gravitate al anumitor episoade asa cum au facut adultii.