Repere istorice ale talmaciului

Al cărui strălucit, prin voia zeilor, fiu, Ştefan,

A fost însurat cu Geisilla, fiica ducelui de Bavaria.

Prin această legătură a căsătoriei au făcut si tratat de alianţă

Ca vechile rivalităţi dintre teutoni şi huni să se potolească

Şi să-şi poată uni reciproc forţele împotriva duşmanilor.

Cât a fost în vigoare tratatul mai multe neamuri germanice

Amestecate cu pannonieni şi pannonienii cu acelea,

După ce au pătruns pe teritoriul Ungariei şi al Daciei,

Regele Ştefan le-a acordat de îndată loc de şedere,

Pentru faptul că l-au ajutat să apere

Acest pământ transilvan de ducele ungur Gyula,

Pe care însuşi tânărul rege îl anexase regatului său

Şi, slavă lui Cristos, aşa a rămas întreagă până astăzi.

Oricare ar fi situaţia, neamul dovedeşte cu certitudine

Că în Dacia a locuit o populaţie care folosea trei limbi.

Încă de la început, din ziua în care romanii au fost bătuţi

De Atila, conducătorul atotputernic al hunilor,

Care a supus toată Pannonia neamului unguresc,

Au stăpânit-o nişte conducători sălbatici până la Geiza

Conducătorul cu numele de Cel blând al patriei ungare,

Care i-a protejat pe creştini, care sub îndrumarea lui Cristos,

primul,

A fost atât de înţelept încât, credincios fiind, a dat voie să se

răspândească în popor cuvântul lui Dumnezeu,

5

14

Ducând pretutindeni, pe unde putea, pe vestitorii lui Cristos,

Care să îndemne un neam total străin de credinţă

Şi brutal, altminteri deprins cu obiceiuri barbare,

Să îmbrăţişeze deschis învăţătura lui Cristos

Toţi cei ce doresc să aibă parte de mântuire veşnică,

De aceea Cristos i-a dăruit un vlăstar creştin

Pe nume Ştefan, adevărată Coroană ; astfel numit

Ca unul care dintre toţi a fost cel dintâi sfinţit din regat

Purtând coroana regilor şi iubindu-l pe Regele Cristos.

Aşadar când Divinul Ştefan domnea peste huni

A adus la el mai mulţi teutoni din neamul germanic,

Ca să-I dea ajutor, spre a putea purta mai uşor

Războiul declarat împotriva tiranului Gyula ;

Ca să-l învingă pe acela, care domnea peste o margine a

Daciei,

De unde provine numele Alba, numită de localnici Juola,

Care de demult se numea, sub romani, Iulia,

De bună seamă de la Iulia, mama împăratului,

Care a fost cândva mama cezarului Marcus Aurelius,

În cinstea căreia oraşul a fost denumit Iulia (*).

Aci comandantul Gyula avea o aşezare puternică,

Urmând altora la conducere, era ultimul şef al hunilor.

Era duşmănos faţă de pannonieni şi deopotrivă ostil

Credinţei lui Cristos, pe care o ura cu înverşunare.

Acest Gyula fiind eliminat, a rămas numai Ştefan

Ca învingător, conducător adică, şi după el regii ungurilor.

(*) Dovada cea mai solidă a acestei vechimi este epitaful foarte vechi pe care eu,

autorul acetei istorii, l-am găsit, tăiat în marmură, montat pe canatul uşii, la

intrarea în Biserica Sfântului Arhanghel Mihail, care se află la vedere până

astăzi sub forma asta, în care este înscris aci.

La vremea aceea ungurii erau în general numiţi maghiari,

Pentru că au fost înspăimântători şi cruzi în fel şi chip,

Năpădiţi de obiceiuri barbare, încăpăţânaţi şi duri ;

Au ei din naştere firea asta de neîmblânzit.

Aşa a fost numit pământul acesta Erdély de la Erdö,

Probabil de la pădurile şi munţii de care e înconjurată ?

Cei din vechime o numeau Dacia, pe vremea lui Lysimah,

Noi, după datină, o numim de regulă Transilvania.

Atunci neamurile germanice au rămas risipite aici,

Peste tot în regat, vorbirea populară o consemnează :

Helveţii au fost o parte a vindelicilor, suebii

Şi pynthafacii (3) şi alţii au fost oameni din Styria şi Oenum.

Lucrători ai pământului, laolaltă cu bavarezi şi nordici,

Şi mai ales saxoni, rude ale reginei Geisilla.

Ceea ce diversitatea limbilor denotă, de vreme ce se vede,

Aceia s-au grăbit să vină aici la un loc din toate părţile

Germaniei.

Lui I[upiter] cel M[are] şi B[un] precum ŞI REGIN[ei] IUNON[a]

pentru SĂN[ătatea] AUG[ustului] ÎMP[ărat] AUR[elius] AN[toninus]

P[ius] ŞI a AUG[gustei] IULIA, MAMA (sa)

M[arcus] ULP[ius] MUCIANUS SOL[dat] din LEG[iunea] a XIII-a GEM[ina]

a RID[icat] DE LA PĂMÂNT (această) BISERICĂ [[? CU CEAS DE APĂ/SOLAR ?]]

DIN BANII LUI PENTRU ÎNCHINĂCIUNE

SUB CONSULII FALCO ŞI CLARUS

< AFLAŢI ÎN SERVICIU ÎN SENAT[ul] ROM[an] > (*)

(*) În lipsa altor detalii aceasta e doar o traducere ipotetică !!

Nota. Această inscripţie dovedeşte prea puţin cele ce trebuiau dovedite. Pe vechile

monumente ale romanilor această colonie întemeiată de augustul Traian se

vede numită întotdeauna Apulum, niciodată Iulia. Demonstrează acest lucru

monumentele auguştilor împăraţi de dinainte şi după domnia lui Marcus

Aurelius Caracalla, de exemplu Gordianus Pius şi Traianus Decius.

(3) Alte copii : Pynthasoecii din Reţia erau numiţi altădată Pynthoke (Bündner),

probabil la aceştia face referire autorul prin numele de Pynthafaci.

6
Maghiarii numeau populaţiile astea străini şi venetici,

Pentru că ei, ungurii, ar fi fost mai dinainte aici,
Şi spun că acelea au venit la mult timp după aceea (*)

Dar nu e cazul de nici o ceartă sau dispută,

Fiindcă se ştie că ungurii au venit o dată cu germanii în regat

Că au trăit în pace şi şi-au unit forţele cu ei,

Ori de câte ori s-a întâmplat să năvălească aci duşmanii

Că au jurat să se ajute reciproc în treburile lor.

Tot aşa de puternioci sunt şi acum în regat saxonii

Care i-au ajutat pe regii ungariei doborâţi din domnie,

Încât îndată au fost repuşi pe tron cu ajutorul trupelor

Şi şi-au redobândit aşezămintele pierdute înainte.

Aşa că dacă au venit cândva în regat ca nişte străini din afară

Acum sunt socotite totuşi geamuri băştinaşe şi cu vechime.

Dar aşa de practici că i-au întărit de mult şi pe gazde

Împrejmuindu-şi oraşele cu ziduri şi având destulă putere de

a se război,

Că dacă n-ar fi fost voia domnului să se întâmple aşa,

Neamul maghiar ar fi fost de mult izgonit din regat.

Prin urmare ungurii să nu-i pizmuiască pe saxoni pentru

Aşezările lor din regat,de vreme ce sunt fortăreţe ale regatului

La rândul lor nici saxonii să nu-i atace pe aceia,

Ci, ca nişte concetăţeni ai regatului să se suporte cu dragoste

Sinceră.

(*) În legătură cu începuturile neamului saxon în Transilvania n-ar fi nici o

obiecţie : aş fi dispus să cred cu uşurinţă în ce perioadă au intrat colonii

6
Maghiarii numeau populaţiile astea străini şi venetici,

Pentru că ei, ungurii, ar fi fost mai dinainte aici,

Şi spun că acelea au venit la mult timp după aceea (*)

Dar nu e cazul de nici o ceartă sau dispută,

Fiindcă se ştie că ungurii au venit o dată cu germanii în regat

Că au trăit în pace şi şi-au unit forţele cu ei,

Ori de câte ori s-a întâmplat să năvălească aci duşmanii

Că au jurat să se ajute reciproc în treburile lor.

Tot aşa de puternioci sunt şi acum în regat saxonii

Care i-au ajutat pe regii ungariei doborâţi din domnie,

Încât îndată au fost repuşi pe tron cu ajutorul trupelor

Şi şi-au redobândit aşezămintele pierdute înainte.

Aşa că dacă au venit cândva în regat ca nişte străini din afară

Acum sunt socotite totuşi geamuri băştinaşe şi cu vechime.

Dar aşa de practici că i-au întărit de mult şi pe gazde

Împrejmuindu-şi oraşele cu ziduri şi având destulă putere de

a se război,

Că dacă n-ar fi fost voia domnului să se întâmple aşa,

Neamul maghiar ar fi fost de mult izgonit din regat.

Prin urmare ungurii să nu-i pizmuiască pe saxoni pentru

Aşezările lor din regat,de vreme ce sunt fortăreţe ale regatului

La rândul lor nici saxonii să nu-i atace pe aceia,

Ci, ca nişte concetăţeni ai regatului să se suporte cu dragoste

Sinceră.

(*) În legătură cu începuturile neamului saxon în Transilvania n-ar fi nici o

obiecţie : aş fi dispus să cred cu uşurinţă în ce perioadă au intrat colonii

6
Maghiarii numeau populaţiile astea străini şi venetici,

Pentru că ei, ungurii, ar fi fost mai dinainte aici,

Şi spun că acelea au venit la mult timp după aceea (*)

Dar nu e cazul de nici o ceartă sau dispută,

Fiindcă se ştie că ungurii au venit o dată cu germanii în regat

Că au trăit în pace şi şi-au unit forţele cu ei,

Ori de câte ori s-a întâmplat să năvălească aci duşmanii

Că au jurat să se ajute reciproc în treburile lor.

Tot aşa de puternioci sunt şi acum în regat saxonii

Care i-au ajutat pe regii ungariei doborâţi din domnie,

Încât îndată au fost repuşi pe tron cu ajutorul trupelor

Şi şi-au redobândit aşezămintele pierdute înainte.

Aşa că dacă au venit cândva în regat ca nişte străini din afară

Acum sunt socotite totuşi geamuri băştinaşe şi cu vechime.

Dar aşa de practici că i-au întărit de mult şi pe gazde

Împrejmuindu-şi oraşele cu ziduri şi având destulă putere de

a se război,

Că dacă n-ar fi fost voia domnului să se întâmple aşa,

Neamul maghiar ar fi fost de mult izgonit din regat.

Prin urmare ungurii să nu-i pizmuiască pe saxoni pentru

Aşezările lor din regat,de vreme ce sunt fortăreţe ale regatului

La rândul lor nici saxonii să nu-i atace pe aceia,

Ci, ca nişte concetăţeni ai regatului să se suporte cu dragoste

Sinceră.

(*) În legătură cu începuturile neamului saxon în Transilvania n-ar fi nici o

obiecţie : aş fi dispus să cred cu uşurinţă în ce perioadă au intrat colonii

7