Repere istorice ale talmaciului

A fost nevoie, Cititorule, de o digresiune, ca să fac acest

Îndemnuri,

Ca diferitele neamuri din regat să fie unite prin dragoste,

Pentru ca nici o zâzanie sau o altă nenorocire

Să nu prindă putere între ei, ci prin dragoste să fie puternici.

Altminteri, dacă regatul s-ar diviza pe părţi,

S-ar dezbina imediat şi duşmanul dinafară s-ar bucura.

Dar despre acestea – altădată, eu să-mi urmez planul propus:

Prin ce locuri au fost aşezaţi germanii de către regi.

Erau trei voinici luptători cu rang de comandanţi :

Hermann, Heltann, al treilea se numea Gerhard.

Acestora li se dă mari sume de bani pentru trupele lor

Şi li se încredinţează, trasă la sorţi, o porţiune din ţară,

Unde numiţii comandanţi să-şi construiască aşezările.

De la ei şi-au luat ele şi numele, după cum se văd provenite,

Hermann îşi face un sătuc lângă râul Cibin

Şi ţinea sub control câmpia valahă [------ ?]

Gerard a preferat să rămână aproape de apele Oltului.

Ia în stăpânire malurile râului şi poienile de acolo,

Precum şi tot ce se întindea pe lângă râu :

Zecat cu Africa, Zabis şi satul porcului. (4)

Heltann alege locurile cu pomi roditori,

Si tot ţinutul de dincoace de munţi cu apele lui curgătoare,

Loc în care observase el că s-ar afla zăcăminte de fier,

Pentru că era un prelucrător priceput al metalelor :

Acest sat al lui Hermann a fost numit Hermansdorf
(4) Săcădate, Sebeş, Porceşti [?] La început în sat/canton locuiesc ungurii adepţi

ai cultului augustan, apoi valahii. Africa, pentru saxoni Frek.

8

De aici chiar şi alăturata Insula Cristiana, [5] a fost denumită

Cetatea lui Heltan, aşa a numit-o Heltan,

Nume pe care îl folosesc, pe drept, de la el, şi heltenii.

Lângă Olt, Insula lui gerard, a primit

Numele lui, botezată chiar de el. (6)

Atunci Talmud, oraş puternic, era târg comun

Unde negustorii care treceau pe aici îşi expuneau mărfurile.

A durat, înflorind mereu în renume, până în vremea regelui Bela Al Patrulea, după care a fost distrusă de besi.

Acela avea în Talmud un ginere agricultor,

Care mai de mult era doar constructor şi rotar cu meşteşug,

Printre antichităţile căruia se poate vedea un blazon de aur,

Fireşte o lucrare de aurărie, o jumătate de roată.

Chiar dacă îmi place să cercetez istoria şi din alte date

(5) Grossau, pentru unguri Insula Sfintei Cruci, Keresti Szigeth. În fruntea acestei

biserici au fost episcopi Milcovieni, cred. Episcopul Jobelin şi Pleban din

Insula Cristiana, în anul l372. Petru, episcop de Moldova, rectorul bisericii din

Insula Cristiana, şi episcopul de Alba, locţiitor pontifical, în anul 1484.

(6) Gierels Aue, ca şi Gerhards Aue e numită în documentele vechi permanent

Insula Sfântului Gerhard, după cum Hamersdorf, Casa Sfântului Hubert sau

Humbert. Oraşul Heltau, pentru saxoni Hiélt, îşi datorează numele porcilor

pentru că saxonii noştri din vechime numeau turma de porci Hielt, de unde şi

ungurii numesc satul acela Disznod şi după modelul muntelui Sfântului Mihail,

îi zic Nagy-Disznod. Ce povesteşte autorul nostru despre Heltan şi Herhard

sunt fleacuri şi închipuiri. Cu privire la Hermann păstrez tăcere, pentru că isto-

ricii încă se contrazic, şi se află şi acum în dezbatere chestiunea, dacă Sibiul

şi-a primit numele de Hermannstadt de la faimosul Hermann de Nüremberg

sau de fapt de la un anume Sfânt Hermann.

(7) Aş fi dorit ca Lebel să numească acei alţi autori.

9
Trec peste acesta, ca să expun ce a mai rămas.

Neputinciosul Bela avea nişte căpetenii trândave,

Din neglijenţa cărora realmente cruda seminţie tătătască

Devastase întreg pământul unguresc şi transilvan,

Măcel cumplit despre care există cărţi la îndemână.

Împotriva neamului tătătăsc au luptat constant

Trei comandanţi energici, Templar, Colmann, Hugrinus.

Peste acei luptători era atunci şef [cel] Latin,

Al doilea, Hugrinus, şef/episcop de Col---[??], bărbat vajnic,

Al treilea, Collmann, i se zicea fratele regelui Bela.

Numai ei porniseră împotriva oastei Tătătăşti

Ca să dea ajutor ungurilor copleşiţi de frică deja.

Vai ! prea târziu, pentru că nu se mai putea opune rezistenţă

Unor duşmani atât de puternici, superiori prin mulţimea lor.

De aceea s-au prăpădit atunci forţele căpeteniilor Ungariei,

Nenumăraţi oameni au pierit ori s-au împrăştiat de frică,

Doar Collmann singur s-a salvat împreună cu regele Bela.

Dumnezeu atotputernic a salvat aceşti bărbaţi credincioşi,

Ca să nu piară întru totul din ţară sămânţa regească.

După ce armata i-a fost risipită regele Bela fuge de pe tron

Cere săruitor sprijin stăpânului, dar e lăsat fără mijloace,

E silit a cere ajutor de la regenţii străini ai Bavariei şi Austriei

Precum şi de la Ducele Saxoniei.

Dar Bela n-a putut obţine nici un ajutor.

Între timp tătarii au rămas şapte ani în ţară,

Prădând totul, cel puţin acolo unde puteau răscoli,

Şi nu se găsea mineni care să îndrăznească a ridica sabia

împotriva lor,

Până ce D-zeu care pedepseşte, sătul de atâtea rele, a oprit

Ca nenorocirea să cuprindă complet regatul Ungariei

După care năvălesc în strălucita ţară a Daciei

Pe care o pradă întocmai ca pe regatul Ungariei

Fără să cruţe pe nimeni de arc, sabie şi foc.
10

Nici nu se poate spune câte turme mânau mânau din urmă,

Oameni şi animale, porci şi ciopoare de oi.

Ti-ar fi dat lacrimite, Cititorule, să fi văzut cumplitul dezastru

Cum fumuri se ridicau peste tot şi cum ardeau satele.

Groaza îi cuprinsese pe toţi şi împrejur locurile erau părăsite,

Toţi fugeau pe unde puteau căutând ziduri de adăpost.

Nicăieri nu se simţeau în siguranţă, aşa bântuiau duşmanii.

Saxonii, pe vremea aceea colonişti în pământul transilvan,

Laolaltă cu poporul de rând adunat lângă Cibin

Au dat fuga la Turnul Nepon (8), construit pe un mal,

Alt loc mai întărit decât acela nu exista.

Alţii s-au salvat în mănăstirea Sfintei Cruci (9) din apropiere,

Pe care au folosit-o ca loc de refugiu, ca ciuma tătărască

Să nu-i poată uşor prinde pe cei neajutoraţi desigur.

Acolo aşteptau ajutor de oriunde le-ar veni.

Dar cum nu exista nici o putere împotriva acelor tâlhari

Barbaria tătărască îi ucidea pe toţi, pe care îi putea.

Cealaltă parte a populaţiei, la munte, peste râul Cibin,

Cară de zor cu spatele grămezi de lemne la un loc

Şi construieşte acolo metereze întărindu-le cu val de pământ

În spatele lor mulţimea saxonilor aşteaptă pregătită

Fie să moară, fie să învingă, ultima şansă a bătăliei,

Să se lupte cu tătarii, poate Dumnezeu cel milostiv

O să le dea din cer ajutorul său celor disperaţi.

Dar forţa ungurească şi a saxonilor îşi pierduse puterea,

Şi nu era nici un bărbat energic să poată conduce trupa
(8) Pentru ai noştri Neppendorf, pentru valahi Turnişor. Rămăşiţele acestui turn

foarte solid, se văd şi acum la biserică şi reprezintă acolo nava. În monumentele

cele mai vechi e pomenit ca Turnul Sfântului Eppon. Aşa [zice] vechiul Missale

alcătuit în 1394.

(9) Din mânăstirea aceea a dominicanilor, care era dincolo/în afară de poarta

Elisabetană, n-a mai rămas astăzi nici urmă.

11
Afară de Collmann fratele bun în viaţă al Regelui.

Acesta, atâta vreme aşteptat, a venit cât a putut mai repede.

Aducând cu el detaşamentele Fraţilor Templari/[Templieri ^??]

Care aveau peste tot în regat mânăstirile lor,

Ale căror urme le arată Şelmberg, Ketz, Thalmud.