Repere istorice ale talmaciului

3.3 CETATILE DE GRANITA NOI.
Includem in grupul cetatilor de granita noi ,acele constructii efectuate in defileul Vaii Oltului ulterior infiintarii scaunului filial al Talmaciului, al emiteri diplomei lui Ladislau lV (1453) si dupa infiintarea Universitati Sasesti (1462)

TURNUL SPART SAU SFARIMAT

Cel de al doilea punct,poarta de acces catre Transilvania,turnul spart sau turnul sfarimat se gaseste la varsarea piriului Meghis in Olt,aproape de jumatatea distantei dintre fortul de la Lotrioara si cetatea de la Turnu Rosu.Se crede ca actualul turn construit in jurul anului 1480 s-a facut pe o mai veche baricada si aceasta contemporana cu fortul de la Lotrioara.Rolul lor era de a bara drumul dintre munte si Olt pe o portiune de 10 m si cu o inaltime de 2 m,prevazuta cu o poarta mare si grea de acces in defileu44).Aici,linga baricada si ulterior turn poposeau negustorii,in timp de pace sau se organizau tirguri,asa cum prezinta stampele vremi.Turnul care a mai ramas astazi si de la care se trage numele,spart(sfarimat) a avut o existenta foarte scurta,circa 80 de ani.Istoria constructie lui incepe la dania din 3 februarie 1453,cind alaturi de celelalte proprietati date celor sapte scaune sasesti,se mentioneaza si un „turris Weresthoron”identificat de fr.Scheineder ca fiind baricada care a precedat turnul 45).Deja din 1480,prin visteria regala a Universitati Sasesti se mentioneaza ca s-au alocat 200 de guldeni”pentru constructia si repararea celor doua turnuri rosii”46)Aici trebuie facuta mentiune ca nu se stie din ce motive atit constructia de la Turnu Rosu cit si constructia de la Turnul spart purtau acelasi nume „Turnu Rosu”Insasi denumirea piriului care curge pe linga acest turn –Meghis-inseamna in traducere din ungureste in romineste,,la fel’’sau ,,tot asa”,probabil pentru a a marca asemanarea acestui turn cu constructia care se ridica la iesirea din localitatea Boita.

Vizita regelui Matei Corvin in defileu in 1489, si recomandarea acestuia de a fi distrusa cetatea Coroana tari si a se construi si repara cetatile din defileu ii determina pe mai mari fiscului sibian sa acorde anual, sume importante pentru consoliodarea turnurilor.Se merge pina acolo incit in 1496,regele Vadislav al II lea renunta la taxa pe care trebuiau sa o predea sasii de sarbatoarea sfintul Martin,iar banii economisiti sa fie utilizati pentru repararea celor doua turnuri 47).Se pare ca in jurul anului 1510 in acest loc era construita una din cele mai puternice fortificatii din tot sudul Transilvaniei.Turnul era rotund,perfect,inalt de 20 de metri,si cu o grosime de patru metri la baza ,structurat pe trei nivele si prevazut la fiecare nivel cu ferestre de tragere pentu armamentul ostasilor din castel.Inspre Olt un alt zid gros interzicea accesul ,iar in partea celalta ,catre munte se termina cu un zid mai subtire. 48).

In anii 1532/1533 Transilvania de sud a fost victima unor puternice inundatii,nemicunoscute in istorie.Atunci,Oltul a iesit din matca maturind in cale tinutul Fagarasului si satele de pe valea Oltului,O soarta deosebit de cruda a avut si turnul de la Meghis,deoarece ,Oltul a spalat si distrus partea dinspre sosea ,lasindu-l in forma pe care o vedem astazi.Turnul spart si-a continuat de atunci existenta sa fiind folosit ca loc de popas si piata,deoarece nu se putea pune problema folosiri ca cetate de aparare.

TURNUL ROSU

Cetatea –castel Turnu Rosu care se afla la iesirea din localitatea Boita este emblema intregii vai a Oltului,de la care a luat si numele ,portiunea pe care Oltul o strabate printre munti.Fortificatia de la Turnu Rosu,in functiune si astazi, isi are originile in timpuri imemoriale.Se crede ca inaintea construiri acestei cetati aici au fost ridicate mai multe fortificatii din lemn si pamint,ulterior acestea fiind inlocuite cu piatra si caramida.

Situata pe un pinten de deal la 20 de m de drum si la 30 m de riul Olt,aceasta cetate a cunoscut anii de inflorire dupa 1450,actuala constructie incadrindu-se perfect stilului romantic a acelor timpuri,masivitati planului patrat si a lipsei oricarei ornamentatii.Cetatea se compune dintr-un turn principal-donjonul-cu o inaltime de 2o de metri,avind latura de baza in forma de patrat,cu latura de 15m,iar grosimea zidurilor de la baza de 1,5 m.Lui i s-au adaugat un al doilea turn de acces la drum si apoi alte cladiri in jurul donjonului.Probabil marimea deosebita a acestui donjon si faptul ca se putea observa din departare sa fi inspirat vreo autoritate a vremi sa numeasca intreaga zona,trecatoarea Turnului.Cit priveste adaugarea culorii rosu, o legenda locala tranzmisa pe cale orala spune ca din singele celor 15.000 de turcii ucisi aici in defileu,in retragerea,de dupa batalia Sibiului (1493)s-a zugravit peretii exteriori ai cetatii,intreaga zona numindu-se ulterior,pasul sau trecatoarea Turnu Rosu 49) Ulterior,linga drum s-a ridicat un nou turn pentru oficialii vamalii. Curtea interioara a castelului-cetate,prezinta inca 6-8 incaperi cu destinatie administrativa.

Principalele atributii ale cetatii au fost sintetizate astfel;

- un punct militar important,cu o garnizoana necesara pentru supravegherea trecatorii si apararea cetatii.

-un punct vamal de granita pentru calatori si marfuri.Controlul actelor si incasarea taxelor pe marfuri .

-un centru de judecata si incarcerare pentru infractorii prinsi la granita,precum si pentru cei care incalcau legea din satele de sub jurisdictia cetatii.

-o garnizoana de militari graniceri si loc de convocare a plaiesilor care supravegheau si pazeau granitele pe munti de la Boita la Rasinari dintre regatul maghiar si Tara Romineasca:

-un centru de spionaj,de culegere de informatii de la calatorii veniti din sud,sau de la proprii spioni,privind miscarile turcilor,starea porturilor dunarene,preturile produselor in sud,etc.

Se considera ca de la preluarea acestei cetati de catre institutia celor sapte scaune sasesti din 1453 si pina astazi este singura cetate-castel care a functionat neintrerupt.

Dintre cele mai importante momente traite de aceasta cetate-castel,enumeram

Vizitarea castelului de catre regele Vladislav al II lea in anul 1494 50),in anii 1507 si 1509,alocarea de fonduri pentru acoperirea cu tigle si fabricarea unor porti metalice 51).In anii 1487 si 1520,in ultimele invazii turcesti din sudul Transilvaniei,sunt produse unele stricaciuni,drept pentru care cetatea este intarita cu noi ziduri de aparare,in forma circulara.Sunt amenajate birori pentru vamesi si alti vizitatori si deasemenea rampe de acces in interior pentru carutele .52)

Prabusirea regatuluiu maghiar si intrarea Principatului transilvanean sub autoritate turceasca(1526)pina la anexarea Transilvaniei la Austria(1691)nu mai aminteste de vreo lupta purtata in jurul cetati de la Turnu Rosu,dar aceasta devine un important punct vamal .Documentele timpului consemneaza despre acest lucru prin taxele incasate de la negutatorii care strabateau defileul si darile incasate de la satele dimprejur pentru sustinerea cetatii.Un document din 1652 stabileste bugetul de cheltuieli al cetatii la sase sute de guldeni si saizeci de dinari necesar unui an intreg .53).

Alte momente semnificative din viata cetatii sunt inregistrate in 1707 cind „kurutii”(nationalisti maghiari care nu doreau alipirea Ungariei la Austria) au ocupat cetatea mai multe luni,dar au fost invinsi de trupele imperiale.Apoi in 1848 s-au dus lupte grele intre ostile conduse de generalul Bem si revolutionarii romini din Transilvania.54)173Ultimele ciocniri militare in aproprierea cetatii au avut loc in toamna anului 1916,cind retragerea armatei romine prin defileu in panica si dezordine sub presiunea trupelor germane dinspre Sibiu si din sud dinspre Ciineni a produs importante pierderi de vieti omernesti.Astfel ca pe latura nordica a cetati in fostul cimitir catolic s-a amenajat cimitirul eroilor romini cazuti in primul razboi mondial,monument care exista si astazi. Din anul 1928,fosta cetate de granita si punct vamal este transformata in camin pentru copii orfani,iar din 1992 spital de psihiatrie.

RIUL VADULUI SAU CONTUMACIA

Desi nu are aspectul cetatilor fortificate de granita,face parte din grupul cetatilor de granita noi,care a asigurat ,in alte forme,fluenta si dezvoltarea comertului prin defileu.

Intrarea Transilvaniei sub tutela austriaca, dupa 1699 si mai cu seama dupa reglementarea granitelor dintre aceasta si Tara Romaneasca, a determinat autoritatile timpului sa stabileasca reguli dure atit la importul cit si la exporul marfurilor catre orient.I s-a spus contumacie s-au Lazaret pentru faptul ca in perioadele de ciuma din secolele xvi si xvll aici erau adusi o parte din decedatii cetatilor de aparare din defileu.Ulterior,catre anii 1770,prin realizarea de inca 7 cladiri,aici era locul cel mai important de vama dintre imperiul austriac si orient.Toate bunurile,animalele si oamenii care intrau si ieseau din imperiu erau supuse unui riguros si sever control medical,mergindu-se pina acolo ca perioada de analize si controale putind dura,uneori si o luna de zile.

Bibliografie capitolul 3

1)Conea J. Tara Lovistei”in Buletinul societatii

regale rominesti de geografie

Tomul III,paginile 15 si 114

2)Schneider F Talmaciu,comuna saseasca

din Transilvania pagin 64.

3)X X X Documente privind istoria Rominiei

Vol III pg.501-502.

4) Nistor N,Jippa,etc Sibiul si tinutul in lumina

Editura Dacia Cluj-Napoca

Istoriei,1976,pagina 82.

5)Conea J. Tara Lovistei”in Buletinul societatii

regale rominesti de geografie

Tomul III,pagina 99

6)Stroila G cartea satului Talmacel

Ed.National,Bucuresti 1996pagina 29.

7)Albescu I. Boita –monografie istorica,Sibiu 1990

pagina 7

8) X X X Documente istorice privind trecutul

sasilor transilvaneni,vol III,pg 347

9) X X X Documente istorice privind trecutul

sasilor transilvaneni,vol II,pg 66

10) Nistor N,Jippa,etc Sibiul si tinutul in lumina istoriei,

Ed Dacia Cluj-Napoca,1976,pg 224

11) Nistor N,Jippa,etc Sibiul si tinutul in lumina istoriei,

Ed Dacia Cluj-Napoca,1976,pg 227

12) X X X Documente istorice privind trecutul

sasilor transilvaneni,vol II,pg 337

13) Teutsch G.D. Istoria sasilor transilvaneni

vol.I pg. 342

14) Eder J.C. Cadastru orasului Sibiu pg 61 15) X X X Istoria Romaniei,Editia 1974 vol II

pg. 388 ;

16) Bogdan I. Documente privitoare la

Tarii Rominesti cu Brasovul

relatiile.Bucuresti 1905 pg 47.

17) Gollner C. Necunoscutul de la Muhlbach

Sibiu 1944 pg 54

18)Gundisch Gustav Cu privire la relatiile lui Vlad

Tepes cu Transilvania

In revista Studii 1963 pg 67

19)Olahus N. „Hungaria” pg 28.

20)Conea J. , ,,Tara Lovistei”in Buletinul

societatii regale rominesti

de geografie Tomul III,pagina 95

21) Bedeus GD Pasul Turnu Rosu pg 18

22)Albescu I Boita –monografie istorica

Sibiu 1990,pg 24

23) X X X Dictionarul explicativ al limbii

romine ,Ed univers enciclopedic

Bucuresti pg 223;

24) X X X Documente istorice privind trecutul

sasilor transilvaneni,vol III,

an, 1579,pagina 425;

25) X X X Documente istorice privind trecutul

sasilor transilvaneni,vol IV

an 1841,pagina 42;

26) X X X Documente istorice privind trecutul

sasilor transilvaneni,vol IV

an 1851,pagina 83;

27) X X X Documente istorice privind trecutul

sasilor transilvaneni,vol II

pagina 27;

28) X X X Documente istorice privind trecutul

sasilor transilvaneni,vol II

paginile 935-335 ;

29)Albescu I. Boita –monografie istorica,Sibiu

1990 pagina 29;

3o)Puscariu I,Lupas,etc Contributii istorice privitoare

trecutul rominilor pe pamintul craiesc

la,Sibiu 1913 pagina 211

31) Teutsch G.D. Istoria sasilor transilvaneni vol.I pg. 96

32) Teutsch G.D. Istoria sasilor transilvaneni vol.I pg.100

33) X X X Documente istorice privind trecutul

sasilor transilvaneni,vol III

paginile 2055 si 1673-522;

34) X X X Documente istorice privind trecutul

sasilor transilvaneni,vol IV

paginile 1841-72.

35) X X X Documente istorice privind trecutul

sasilor transilvaneni,vol V

pagina 2997.

36) X X X Documente istorice privind trecutul

sasilor transilvaneni,vol V

pagina 2999;

X 37) X X Documente istorice privind trecutul

sasilor transilvaneni,vol II

pagina 466;
38)Schullert F Documente istorice privitoare la sasi,

pg 558

39) X X X Cetati si ruine din Transilvania.

Almanahul societatii carpatice

transilvanene,nr.19.pg 30 an 1899

40) X X X Documente istorice privind trecutul

sasilor transilvaneni,vol II

paginile 933,935-333

41)Gehl B. Din trecutul istoric a Talmaciuluiu,

monografie, paginile 12-16;

42)Gehl B. Din trecutul istoric a Talmaciuluiu

monografie, pagina 18;

43)Horedt K. Vestigii romane din zona Sibiului.

Scrieri transilvanene vol 60,Sibiu,1937

44)Albescu I. Boita –monografie istorica,Sibiu 1990

pagina 116;

45)Schneider F, Talmaciu,comuna saseasca

din Transilvania pagina 80;

46) X X X Documente istorice privind trecutul sasilor transilvaneni,volumul II ,pagina 455;

47) X X X Istoria Transilvaniei”editia 1880

paginile 186,195,231,238,251;

48) X X X Istoria Transilvaniei „editia 1880

paginile 186,195,231,238,243

49)Jugareanu V. Catalogul colectiilor de incunabule.

Sibiu 1969 p 48

50) X X X Documente istorice privind trecutul

sasilor transilvaneni,vol III

pagina 337;

51) X X X Documente istorice privind trecutul

sasilor transilvaneni,vol III

pagina 460

.52) Schuller G. Calendarul prietenul poporului

1920,pagina 87;

53) Teutsch G.D. Istoria sasilor transilvaneni vol.I

Pagina 547;

54)Teutsch G.D. Istoria sasilor transilvaneni vol.I

Pagina 548

55)Albescu Ion Boita –monografie istorica

Sibiu 1990 pagina 132;

CAPITOLUL 4 .Intre scaunul filial si stapinirea austro-ungara.
4.1Raporturile dintre scaunul filial si populatia romineasca
Ca in Transilvania ,biserica ortodoxa era tolerata si populatia romineasac era in stare de iobagie o spun documentele istorice din secolele XIV-XV,dar despre lupta neincetata dusa de populatia romineasca din scaunele filiale Talmaciu si Saliste in care n-a existat iobagia, se stiu foarte putine lucrurii. Inceputurile luptei pentru drepturi sociale dateaza inca de la asezarea sasilor pe aceste locuri Populatia satelor de la intrarea in defileul Vaii Oltului ,in dreapta si stinga acesteia ramasa din timpuri imemoriale,,urmasii colonilor romani de la Caput stenarum)sub permanenta amenintare si presiune a populatiilor migratoare din secolele III – X isi gasise odata cu cuceririle maghiare vocatia pazirii defileului.Nu se cereau nimic acestor oameni nici de regele Stefan si nici de urmasii acestuia,decit paza si apararea granitelor imperiului.Lucrurile s-au schimbat odata cu asezarea sasilor,cind a fost nevoie de interventia directa a regelui pentru a reglementa statutul si pozitia locuitorilor romini fata de coroana.Astfel,prin documentul ,,bulla aurea”din 1222,regele Andrei al II lea porunceste ca ,,iobagii castrelor sa se tina dupa libertatea asezata de sfintul rege Stefan”(1). Un al doilea document emis de regele Andrei al doilea , din 1224 intitulat ,,Andreanum decretum”prin care se stabileau obligatiile si drepturile sasilor din ,,Fundus Regius”dadea in cea de a doua sa parte, urmatoarea porunca,,afara de cele zise mai sus am dat acelorasi (sasilor)padurea rominilor si bisenilor cu apele,spre exercitarea uzurilor comune dimpreuna cu inainte zisii romini si biseni .Se vor folosi aceste bunuri ,toti egal,atit saracii cit si bogatii”(2).Acest document dat de regele Andrei al II lea,catre institutiei celor sapte sacune (cele sapte scune sasesti erau:Sibiu,Sebes,Orastie,Nocrich,Seica Mare,Cincu si Rupea...,in 1462 acestea s-au reunit sub titulatura de Universitatea Saseasca ,ulterior dupa 1550 s-a alaturat Mediasul si Agnita si mai tirziu districtele Brasov si Bistrita)era cunoscut si pastrat de aceasta institutie si era scos doar atunci cind apareau litigii intre sasi si romini .

Problema construirii de cetati si apararea granitelor a fost bine gestionata de famiilia contilor de Talmaciu,inclusiv prin folosirea in comun a terenurilor date de rege,timp de aproape 100 de ani(1233-1339),pina cind au aparut doua mari probleme care au schimbat mersul istoriei.In primul rind,peste munti s-a ridicat sub o conducere centralizata noul stat al rominilor Tara Romaneasca,care dispunea de o forta militara impresionanta,capabila sa opuna rezistenta inclusiv regelui ungar (a se vedea lupta de la Posada) si care emitea pretentii asupra rominilor din ducatele Amlas si Fagaras.S-a spus multa vreme ca aceste doua ducate ar fi fost posesia domnitorilor munteni pina catre anii 1760.Putem vorbi mai mult de o influenta politica si religiooasa din partea domnitorilor Tarii Rominesti,deoarece din punct de vedere fiscal ele erau datoare prin universitatea saseasca catre regele Ungariei,catre turci in timpul Marelui Principat al Transilvaniei si ulterior austrieci.A doua mare problema aparuta in perioada anilor 1380 era aceea ca trebuia accelerat procesul de constructie si fortificare a cetatilor din defileu,datorita urmarilor invaziei mongole din 1241 si a iminentului pericolului otoman si acest lucru necesita fonduri suplimentare pe care statul maghiar nu si le permitea.Atunci s-a solicitat sprijinul celor sapte scaune sibiene,de la care s-au cerut sume suplimentare fata de indatoririle prevazute in Andreanum si care se afla in contact direct cu populatia romineasca din zona si cu cetatile ce urmau se construiasca sau sa se repare.A urmat iarasi o perioada de 100 de ani(1350-1453) de tatonare in care, atit sasii,cat si rominii au incercat sa-si pastreze propriile drepturi date de rege,intrerupte de mici incidente ,precun ,,impaciuiala de la Cristian’ din 1383,pin care s-au pus bazele a ceea ce azi numim ,,Marginimea Sibiului”,un spatiu cuprins intre Olt si Sebes,insumind un numar de 17 localitati .Prin aceasta intelegere care cuprinde reguli ce trebuiau respectate de ambele natiuni,s-au separat orecumva satele rominesti de cele sasesti,astfel ca in perioada dualizmului austro-ungar (1867-1916)era o mindrie sa se recunoasca ca satele marginimii sunt ,,curat rominesti”,iar satele din cimpia Cibinului sunt ,,curat sasesti”.Pacea de la Cristian aduce confirmarea in plus si stabileste obligativitatea pazirii granitei de catre romini de la Boita,mai bine zis de la castelul de pe Lotrioara,pe creasta muntilor Lotru si Cindrel pina la Tilisca,acolo unde era construit un alt castel cetate, la Salgo,aproape identic cu cel de la Lotrioara.

Campaniile otomane de la mijlocul secolului XV si slaba riposta a cetatilor din defileu determina pe regele maghiar sa dea grija reparari si intretinerii acestor cetati institutiei celor sapte sacune sasesti,prin vestita diploma din 3 februarie 1453(3) .Numai ca acest document emana doar catre institutia saseasca,astfel ca populatia romineasca a luat la cunostinta despre el abia in secolul al XVIII-lea,iar atunci cind s-a stiut continutul lui era deja prea tirziu.S-a constatat de catre istorici in secolul XVIII ca documentul din 1453 cuprindea un fals grosolan,care dintr-o propozitie schimba intregul sens si mod de abordare a problemelor.Astfel,cuvintul din text ,,valibus”(vaii,in romineste) a fost inlocuit cu cuvintul ,,valachis”(rominii) ceea ce insemna ca se dadeau drept danie catre institutia saseasca,totii rominii din satele enumerate in diploma sau cu alte cuvinte trecerea la iobagie si a acestei populatii cu drepturi privelegiate inca de la primul rege arpadian.In fapt diploma nu s-a aplicat niciodata in sensul dorit de falsificator,dar a constituit un obiect de santaj din partea autoritatilor sasesti atunci cind se stabileau sau se incasau darile si impozitele.

Un alt fals istoric,care a invrajbit ,de data aceasta,relatiile dintre domnul muntean Vlaicu Voda si regele Ludovic I al Ungariei si in urma caruia a patimit populatia domeniului Talmaciu,la constituit diploma de reinoire a ,,daniei „domeniului Tera Loysta din 1311catre Conrard II de Talmaciu.Acest document reprezinta un fals in sensul ca desi relua diplomele emise anterior in anii 1233 si 1265,nominaliza de aceasta data si cele 9 sate ale ducatului Amlasului.Regele maghiar a promis si a dat ca semn al intelegiri sale cu Vlaicu Voda la inceputul anului 1365, ducatul Amlasului si al Fagarasului,dar prezentindui-se actul de danie din1311,a revenit si la 10 octombrie 1366,imparte Amlasul in doua,respectiv Saliste,Galesul,Vale,Cacova si Sibielul revin domnitorului Vlaicu Voda,iar Orlatul,.Sacelul,Aciliul,Tilisca si cetatea de la Salgo,ramin in stapinirea contelui Johann,nepot al contelui Nicolaus de Talmaciu.Urmarea acestui fapt a dus la nemultumirea domnitorului Vlaicu Voda care a intreprins o campanie de pedepsire in anul 1369,avind drept rezultat,arderea minastiri sf.Nicolae de la Talmaciu si distrugerea partiala a cetatii,,coroana tarii”(4)

Cladite pe falsuri si interpretari partinitoare numai pentru Universitatea saseasca , relatiile dintre populatia romineasca din scaunele filiale Talmaciu si Saliste si Universitatea Saseasca au avut in permanenta de suferit pina la inceputul primului razboi mondial.

Scaunul filial se conducea si avea justitia stabilita dupa modelul satelor sasesti din compunerea celorlante scaune.Astfel,instanta suprema de conducere era ,,porcalabul cu sediu la Talmaciu si era ”numit din rindul magistratilor sibieni.Satele rominesti erau conduse de catre cneji(asimilati greavilor),numiti de porcalab,din cadrul populatiei autohtone,care erau scutiti de darii.In jurul porcalabului se situau in permanenta 3-5 curteni(pentru fiecare sat cite unul) sau uneori acestia erau numiti pe probleme.La nivelul satului cneazul era ajutat de sfatul batrinilor(o institutie mostenita de la dacii)care avea in vedere si judecarea cauzelor care apareau intre membrii satului,in special cele legate de plata darilor si a impozitelor.In timp,institutia scaunului filial a suferit numeroase modificarii adaptate nevoilor timpului,dar cu scopul de a incasa cit mai multe darii si impozite.(5) S-a constatat si o anumita subordonare a stelor rominesti fata de cele sasesti,astfel Talmaciu tutela Talmacelul si Boita.Cisnadia,conducea Sadu,Sibiul avea in subordine Rasinarii si Poplaca,Cristianul –Sibielul si Cacova,Orlat-Gura Riului,Sacelul cu Salistea si Apoldu de sus cu Tilisca.

Primele impozite si dani,dupa incorporarea in scaunul filial au constat in plata unor dari, identice cu populatia saseasca,adica census capitale,census San georges,Ladschehrung.Au urmaat apoi darea cicizecimii oilor,vama morilor,vama bauturilor si au tot crescut pina cind la inceputul secolului XVIII ,nivelul impozitelor si al darilor,depasea veniturilor obtinute de satele din scaunele filiale.S-au recurs si la alte stratageme,satele erau sterse din registrele cu darii anuale de catre functionarii scaunelor sau nu erau inscrise,(astfel se justifica de ce nu apar in fiecare an in evidentele universitatii),iar veniturile obtinute se insuseau de catre functionarii scaunelor filiale.Gasim,astfel foarte multe sesizari si reclamatii facute unor functionaeri din scaune filiale si depuse la sediul Universitatii.

Daca in primii ani ai afilierii,sabilirea platilor si incasarea acestora se facea individual,la sfirsitul secolului XVII numeroase darii se stabileau pe localitati si se plateau in bani,iar foarte multe prin prestarea de servicii la scaunul filial sau in sate pentru scaunul filial(6).

A ramas memorabila in istorie conscriptia anului 1721,cind s-a facut o inventariere a tuturor posibilitatilor de care dispuneu locuitorii satelor .

Ne dam seama aici ca s-a facut o discriminare intre locuitorii din sate.Talmaciu,prepondert locuit cu sasi numara 59 de famili ,in timp ce Boita figura cu 324 de familii si Talmacelul cu 330 de familii.Proportional cu numarul de locuitaori se plateau si darile.Astfel,Talmaciu sasesc datora fiscului 225 florini unguresti,36,galeti de griu,14 galeti de ovaz,22 care cu fin si censul de 144 florini unguresti(7) In acelasi timp Boita platea 450 florini unguresti,76 galeti de griu,25 galeti ovaz 51 care cu fin si nenumarate dari individuale,precum doua oi si doi berbeci la fiecare 1oo de oi;fiecare familie cite o saptamina la plug pe pamintul judelui de la Talmaciu,sa coseasca,adune si sa transporte la Sibiu,de trei ori pe an cite 37 de care cu lemne;jumatate din veniturile crismei si a mori sa se predea la judecator,sa se plateasca taxa porcilor la jir,taxe de plata ale pircalabului,primarului Sibiului si puscasilor primarului,etc(8)Lucrurile s-au reglementat dupa anul 1765,atunci cind in conscriptia intocmita de autoritatile austriece,populatia saseasca din Talmaciu a crescut de la 59 de familii existente in 1721 la 169 de gospodarii in 1765,lucru care a facut posibil sa creasca contributia sasilor la veniturile sacunului filial Talmaciu si implicit al Universitati Sasesti.Aici nu se poate vorbi de un spor de 110 de familii in numai 40 de ani,ci este vorba ca s-a ascuns numarul real al locuitorilor pentru a avea contibutii cit mai mici la impozitele si taxele impuse se statul austriac.

Documentele istorice mai consemneaza litigii care s-au intins pe perioade foarte lungi intre satele Talmacel si Talmaciu,precum si intre Boita si Talmaciu,privind apartenenta unor munti din masivul Lotru si pentru hotarul dintre Boita si Talmaciu.In 1731 muntele Pologas a fost trecut abuziv din proprietatea Talmacelului in cea a Talmaciului,Magistratul Sibiului a dispus dupa indelungi audieri,raminerea acestui munte in proprietatea sasilor.Cei din Talmacel s-au opus si a urmat amendarea acestora,intemnitarea lor la Sibiu si pazirea Talmaciului de urmarile unor razbunari(9) A existat un proces de 4o de ani intre Boita si Talmaciu privind hotarul dintre cele doua sate ,finalizat in 1781,prin interventia directa de la Viena a reginei Maria Tereza,care a dat ciastig de cauza comunei Boita.(10)Relatiile incordate privind proprietatea asupra terenurilor si padurilor dintre Universitatea saseasca si satele din domeniu Talmaciului a continuat pina catre anul 1870.