Repere istorice ale talmaciului

Se mai văd în ţară şi alte simboluri ale acelor

Templieri, locuri acum distruse din pricina vechimii.

Cum ar fi în Harnia (9), Braşov şi Mănăşturul Clujului.

Primul abate al Luminilor (10) acelora era

Hildebrand după numele ce i se da lui la vremea aceea,

Al cărui nume se află şi acum ascuns sub placă de marmură.

Pâlcurile lor de soldaţi, pregătiţi iar împotriva duşmanilor,

Cutezau să mărşăluiască contra oastei tătare.

Dar sălbaticii duşmani, fără să se teamă de nimeni,

Se văd pretutindeni ducându-şi prăzile capturate.

Când Colmann vede roiul lor risipit,

Adună tot ce poate într-un singur escadron

(9) Münsdorf, în districtul Bistriţa.

(10) Sau de Candele. Abaţia Kerz sau Candelele Preafericitei Fecioare Maria

a ţinut de Ordinul Cistercian, devastată deseori de duşmani, de tătari în 1233,

de turci în 1421, din nou în 1432 şi în anul 1453, a fost refăcută de fiecare

dată de sibieni. Totuşi această abaţie, din motive foarte serioase, a fost unificată

pentru totdeauna în 1477 de regele Matei Corvin, la Priveghiul Înălţării Domnu-

lui, cu toate proprietăţile, drepturile, avantajele, câştigurile şi totalitatea utilită-

ţilor ei, oricum se numesc acelea, cu Biserica Superioară a P[reafericitei] Fe-

cioare Maria, întemeiată la Sibiu. De aceea ţineau gospodăriile/fermele Crucea,

Meschendorf, Sf. Nicolai (Klosdorf), Abaţia, Muntele Sf. Mihail, Földvár,

Colonia (Kolun) Hortenbach şi, în fine, Kerz a valahilor. Cedau două părţi din

venituri Abaţiei şi Sfatului, iar a treia Comitelui naţiunii saxone. V[ezi] Coresp.

Pers. a lui Karol R. din anul 1322.

Şi a împins dincolo de râu (11) detaşamentul bessilor

Către îngrămădirea de lemne făcută la munte,

Rămăşiţe ale căreia se pot vedea în apropiere de Kastenholz :

Nişte dâmburi care se ridică deasupra pământului.

Pe care vremea viitoare (12) să le vadă ca semn al celor

petrecute.

Colmann împinge degrabă spre acea capcană

Oastea bessilor, întorcând spatele în dezordine.

Îl ajutase energic credinciosul Abate al Candelelor,

Pe nume Hildebrand, şi n-au fost înşelaţi în nădejdea lor,

I-au culcat la pământ pe tătari cu ajutorul lui Dumnezeu,

Luând înapoi de la duşmani prăzi foarte bogate.

Şi alungându-i, pregăteau pentru ţară zile liniştite.

Îndestulaţi după această victorie Templierii

Şi-au ridicat (13) construcţii peste tot în regat,

Pe care, cât a durat dezastrul, ciuma tătărască le-a distrus,

I-a ajutat cu drag poporul de rând
După ce a văzut că de curând au luptat în (14) regat benevol,

Gata nu doar să-şi verse sângele, ci să-şi dea şi viaţa.

Fost-au răsplătiţi din belşug şi de regele Bela, reinstalat,

După ce a fost adus înapoi pe tron de trupele germane.

Ca urmare a acestor fapte, stăpâneau mai multe cetăţi,

Şi cetatea asta pe care o vezi ruinată, la munte (15)

Aproape de oraşul Thalmus aveau propria lor fortăreaţă,
Pentru ca să preîntâmpine înfiltrările duşmanilor între munţi.

După ce, însă, mai apoi s-au dedulcit la desfătări

Şi s-au dedat, în lux, la obiceiuri profane
(11) Bineînţeles Cibin. (12) ad[ică]: îndepărtată, târzie.

(13) ad[ică]: şi-au înmulţit. (14) ad[ică]: pentru. (15) A fost dărâmată de regele

Ladislau Postumul, care în anul 1453, la Sărbătoarea Purificării Mariei, la

intervenţia guvernatorului Ioan de Hunedoara, a dăruit sibienilor Turnul Roşu

şi Lothorvar, cu condiţia, desigur, să distrugă şi să dărâme fortul de la Tălma-

ciu. Iar aşezarea de la Tălmaciu cu şapte sate le-a inclus în aşezările saxonilor.

13

Şi au încetat să-şi mai facă datoria ostăşească pentru regat,

Au fost alungaţi din lăcaşurile lor şi mănăstirile le-au fost

peste tot distruse

Cum a recomandat papa de la Roma Clement al cincilea,

La rugăminţile principilor, ca într-o singură zi să le

desfiinţeze pe toate.(16)

Aşa au rămas complet părăsite citadelele

Acelora până azi şi absolut nici una n-a mai fost refăcută,

Ca să ia exemplu tâlharii cei răi din regate,

Care nu ştiu să se bucure în cumpătare de norocul lor.

Sunt între scriitori unii care afirmă să s-a făcut din invidie

Că Templierii au fost lichidaţi din cauze nemeritate,
Că ei au fost respectaţi chiar mai mult decât stăpânii,

Şi doar numele gloriei lor a dat naştere pizmei

Principilor, căci casele regale adăpostesc această boală

Că se urmăresc între ele cu duşmănii reciproce. (17)

Ca văzând un bărbat dăruit cu mai multă virtute,

Cu atât mai crunt să-l muşte cu dinte de fiară

Şi să nu înceteze până nu l-au răpus cu viclenie.

Tot aşa pe vajnicii bărbaţi luptători, templierii,

I-a prăpădit invidia principilor ; în chipul acesta

Constatăm că au pierit multi alţii, de aceeaşi soartă.

Apoi, după ce Thalmus a fost devastat de tătari

Şi locul acesta a fost deseori atacat de turci,

Urmaşii au început să mărească aşezarea lui Hermann,

Şi să părăsească treptat locul de dincoace de Althinum [?]

În felul acesta sătucul lui Hermann (18) de lângă Cibin

A început să devină oraş şi la urmă cetate,

(16) În Sfatul dela Viena, în ziua 22, luna mai, anul 1312.

(17) ad[ică]: Pentru că obişnuiesc să se bârfescă reciproc că au pete/negi

(18) Regele Andreas II plin de bunăvoinţă faţă de strămoşii noştri a desfiinţat com-

plet toate comitatele neamului saxon, cu excepţia velui de la Sibiu şi a dispus

ferm ca nimeni să nu-I judece pe saxoni decât regele personal sau Comitele

sibian. Cine ar fi crezut, Sibiul nefiind la vremea aceea decât un sătuc.

14

A fost redus la un târg oarecare, cum se vede şi astăzi.

Îşi arată acum risipite ruinele, pe care le descoperi peste tot,

Şi Mohus şi Vestha, ca şi Boycza (19) dovedesc

Cât de înstărite au fost aceste sate şi cât de roditor a fost

Pământul prin aceste părţi ; ruinele o arată deschis.

În vremea noastră aceste locuri le stăpânesc sibienii,

Până la vadul Oltului, (*) în jos, spre Câineni [?],

Unde curge acum râul oltenesc,

Puţin mai jos de Turnul Roşu care a fost construit aici,

Acesta şi astăzi distinşii bărbaţi sibieni

Îl întreţin pe cheltuiala lor, ca o poartă întărită a regatului

Închisă cu bariere, ca nici un valah misian,

Grec sau turc să nu poată trece pe acest drum

Decât dacă cere permis şi arată ordinul de trecere ;

Doar aşa îi e permis să meargă mai departe spre oraş.

Nu ţi-ar veni să crezi, Cititorule, cu ce trudă şi cheltuială,

Cu ce bătaie de cap se ţin în frâu şiretlicurile olteneşti (20)

Măcar că treaba e grea, cu ajutorul lui Cristos reuşesc

Să o facă satisfăcător cinstiţii funcţionari,

Prin mijlorirea cărora se face negustoria regatului,

Folositoare nu numai lor, ci multora

Care beneficiază de faptele acestor cetăţeni de ispravă

Şi de avantaje ------------------------------------------------ [???]

Acum, Cristoase, mântuitorul şi învăţătorul tuturor,

Dăruieşte Sibiului un magistrat atât de înţelept,

Care să poată apăra aceste locuri de la capătul lumii,

Ca vreun necaz să nu poată lovi Provincia.

A m i n

(19) Aceste trei sate, în care locuiesc valahi, ţineau cândva de Spitalul Ordinului

Purtătorilor de Cruce ai Sfântului Spirit de Roma, construit în anul în anul

1294 cu consimţământul unanim al judecătorilor, juraţilor şi întregii comu-

nităţi sibiene. Parţial şi astăzi.

Sursa Biblioteca Muzeului Brukenthal : 164.869

===========================================

Anexa 3

ACTUL DE DONATIE
AL REGELUI BELA AL IV LEA,A TARII LOVISTEI CATRE COMITELE CORARDUS DE TALMACIU

Bela,dei gratia primogenitus regi Hungariae,Dalmaciae,Croaciae,Ramae,

Serbiae,Galliciae,Lodomeriae,Bulgariae,Comaniaeaue,rex universis,ad quos praesentes literae comvenerin vel pelvenerint.salutem in salutis auctore.

Regiae incubit excellentiae metiri merita singularom et unicuique pro meritis

Rispondere,quippe ut famulantium mentes fervori fidelitatis accintae magis ac magis ad rxercenda virtutis opera inflammentur.Nototiae igitur praesentium ac posterorum harum serie volumus fieri manifestum,quod nos dilecti et fidelis nostri comitis Corlardi,filii Cristani sevitia que patri nostro et matri nostrae reverendis postmodum vero nobis a primaevis puritiae nostrae temporibus exhibuit indefesse,mente tenus retinentes’quia sumptibus suis nultiplicibus non pepercit et labores corporales in regno et extra regnum alaeriter tolleravit Nos ergo labores ipsius prae oculis nostrae mentis habentes licet modicum,in recompensationem tamen tot et tantorum servitiorum suorum quandam nostrae donationi terram convenienten Loysta vocatam,ab acqua Lothar vocata,quae fluit ad aquam Olth,cum omnibus utilitatibus suis et pertinentiis dedimus,donavimus ac contulimus ipsi comite Corlardo,et per eum suis heredibus heredumque suorum successoribus iure perpetuo et irrevocabiliter possidendam et habendam.Ne autem super hac nostra donatione aliqua in posterum possit fieri cavillatio vel detractio,praesentes litteras scribi fecimus et duplicis sigilli nostri monimine robotari.

Datum per manus Mathyae praepositi Zagrabiensis et aulae nostrae vicecancellarii,anno dominicae incarnationis MCCXXXIII.Pous tavernicorum,

Andreea filio Stephani dapiferorum,Belud filo Oslu pincernarum,filo Solum agaso nostrorum magistratus tenentibus,Dyonisio cum magno nasu vaivoda existente.

Bela,prin gratia lui Dumnezeu primul nascut al regelui si reginei Ungariei,Dalmatiei,Croatiei,Ramei,Serbiei,Galitiei,Lodomeriei,Bulgarilor si Cumanilo, sanatate tuturor celor ce va afla acest inscris.Dam porunca regeasca, serviciilor aduse noua sa fie rasplatite si fiecaruia sa i se aduca recunostere pentru slujire,ca placerea aduceri de sevicii prin dovada fidelitatii, din ce in ce mai mult spre implinirea faptelor de vitejie, pline de ardoare.De aceea voim prin toate acestea prezente si viitoare sa facem cunoscut ca noi rasplatim serviciile credinciosului si iubitului nostru conte Conrad,fiul lui Christianus,care ni-a slujit pe raposatii nostri tata si mama,regi si pe noi inca din frageda copilarie,cu un deplin devotament chiar,necrutindu-si deloc propria sanatate si integritate corporala,aparindu-ne dreptul la regalitate.Aceste stradanii ale sale au fost obsevate cu ochii nostri,ca fiind foarte placute privirii noastre,inca numitului conte Conrad,mostenitorilor lui mostenitorilor,mostenitorilor sai ii daruim bucata de tinut,numita terra Loystra,de linga apa numita Lothar,care se varsa in Olt,cu toate facilitatile si acareturile sale,i-l daruim si il improprietarim spre vesnica si irevocabila posesie.Prin urmare,pentru ca nimeni din viitor sa nu poata pune din nou stapinire,am dispus aceste inscrisuri si le-am intarit cu sigilul nostru dublu. Intarit de Mathias.vel vornic de Agram si al nostru vicecancelar al curtii regale,in anul 1233 de la nasterea domnului Sunt de fata paharnicul Andeas fiul lui Stefan,scutierul Belud,fiul lui Oslu,maistru chelar,fiul lui Solum,comisul,in timp ce Dyonisus cel cu nasul lung era voivod”

ANEXA NR. 4

ACTUL DE DANIE
AL REGELUI CAROL ROBERT

CATRE COMITELE NICOLAUS DE TALMACIU

Datat 5 august 1322
Carol , din mila lui Dumnezeu , regale Ungariei , Dalmatiei , Croatiei ,Ramei , Serbiei , Galitiei , Lodomeriei ,Cumaniei si Bulgariei , tuturor credinciusilor intru Hristos , atat de fata cat si celor viitori care vor vedea aceasta scrisoare, mantuire vesnica intru Domnul

Bunatatea inascuta a regilor , nu numai ca iarta cu obisnuita milostivire , greselile supusilor lor care se intorc ;la dansii , ci obisnuieste chiar sa-I faca partasi ai indurararii sale pe aceea pe care credinta faptelor trcute si metitele slujbelor lor credincioase , ii arata ca vrednici de lauda .

Drept aceea prin aceste randuri aducem la cunostiinta tuturor ca deoarece magistrul Nicolae , fiul lui Corrardus , de Talmaciu stand cu credinta alaturi de noi si de sfanta coroana , ne-a aratat si adus necurmat de multe , placute si indatoritoare slujbe in deosebitele razboaie ale regatului nostru impotriva necredinciusilor si impotriva celor razvratiti impotriva noastra si mai cu seama in aceea imprejurare , cand, Ladislau fiul lui Ladislau fostul voievod al Transilvaniei , impreuna cu fratii sai , impinsi de trufie s-au ridicat cu necugetata indrazneala si cu necredinta impotriva maiestatii noastre cotropind o buna parte a regatului nostrum , in partile Transilvaniei si sfasiind-o in felurite chipuri prin pagupitoarele lor navaliri si salbaticiile lor pustiiri si punanad multe piedici trburilor noastre . Pomenitul Nicolae , fiul lui Corrardus, cu slujba unei credinte curate si cu o ravna inflacarata ne-a ajutat cu folos la doboraraea , injosirea si nimicirea pomenitilor razvratiti impotriva noastra, infruntand atat el insusi cat si ai sai intamplarile indoielnice ale soartei , intru inaltarea domniei noastre. Afara de aceasta , pomenitul Nicolae aratandusi curatenia credintei sale si stataornicia neintinata a cugetului sau , ne-a dat indarat si ne-a inapoiat in mainile noastre cetataea numita Salgo (cetataea Sibiel) din partile Transilvaniei pe care o avea si o tinea , impreuna cu 9 sate numite ; Cunta , Amnas ,Sacel si Orlat si cu alte 5 sate romanesti , tinanad de numita cetate si prin inapoierea acestei cetati si a pomenitelor sate in afara de sporirea puterii carmuirii noastre a urmat pentru credinciosii nostrii din acele parti, linistea dorita si tihna ferita de navalirile si lovirile neasteptate ale dusmanilor nostrii .

Noi, desi nutream in sufletul nostrum o grea suparare impotriva numitului Nicoalae din pricina nelegiuirilor si greselilor fratelui sau Ioan (Johann) care pe vremuri si-a calcat credinta fata de noi , totusi vazand si tinanad seama mai cu luare aminte de multe si insemnatele fapte de vrednicia slujbelor credincioase ale lui Nicoalae iertand si smulgand din adancurile inimilor noastre toata pricina de manie si tot focul pe cae il avem impotriva lui , din temeiurile aratate mai sus si din orice alte pricini , primindu-l pe acest Nicoale fiul lui Corrardus in harul bunavointei noastre regale si primindu-l in numarul credinciosilor nostril si dorind sa-l rasplatim cu rasplata dragostei cuvenite am fagaduit si ne-am legat si fagaduim si incredintam pe credinta noastra si pe aceea a venerabilului intru Hristos, parinte Benedic, episcope de Cenad, pe aceea a nobililor si marilor barbati; Dumitru , marele nostu vistier si comite de Trencin si de Bach -Toma , voievodul Transilvaniei si comite de Solnoc, Mykch , judele curtii doamnei regine , prea scumpa noastra sotie si comitele de Saros si Zempleen , iubitii si credinciosii nostrii , ca il vom apara , il vom sprijini si il vom pastra neclintit pe numitul Nicoale, fiul lui Corrardus si pe mostenitorii lui , pe veci , in pace si liniste in toate drepturile sale si acelea ale lui fratelui sau, Ioan, adica mosii , proprietati, sate , pamanturi , ape si cursuri de apa si alte folosinte , si toate cate tin de aceste bunuri , avute si stapanite , atat prin mostenire cat si dobandite, fara a vatama dreptul altuia, in afara de cetatea Salgo si de satele pomenite , inapoiate noua de catre el , dupa cum s-a spus mai inainte.Iar daca numitul Nicoale si mostenitorii sai vor starui si vor ramane fara sovaire in credinta curate pe care ne-o datoreaza si pe care ne-a fagaduit-o si ne-a jurat-o si de asemenea , daca mostenitorii lui, vor starui si vor ramane fara sovaire , in slujirea unei credinte curate si datorate si slujbelor lor credincioase aduse pana acum sau ce le vor aduce in orice loc maiestatii regesti , se vor dovedi bune, atunci in temeiul scrisorii e fata vom retrage toate scrisorile de orice fel, daca au pornit cumva de la noi ori s-au intocmit de noi cu privire la vreo danie sau harazire de mosie sau de mosii ale pomenitilor Nicoale si Ioan sau ale uneia dintre ei , dania facuta de noi oricand , oricui , sau oricaroara , socotindu-le zadarnice fara temei si lipsite de tarie , oricand si oriunde vor fi infatisate de cineva . Mai mult inca , din regeasca noastra milostivire , ca rasplata pentru slujbele sale credinciase si in schimbul pomenitei cetati Salgo si a satelor ce tin de ea date si inapoiate noua , mai daruim si harazim pomenitului Nicoae, fiul lui Corrardus de Talmaciu si prin el mostenitorilor si urmasilor mostenitorilor lui spre a le stapani, a tine si a le avea pe veci si nestramutat, totodata fara a vatama dreptul altuia , niste sate ale noastre numite Hususau si Micasasa aflatoare langa raul Tarnava Mare , cat si satele Panade si Sona de langa Tarnava Mica , impreuna cu toate folosintele lor si cele ce tin de ele , sate care odinioara au fost ale mai inainte pomenitilor fii ai voievodului Ladislau , necredinciosi fata de noi si care din pricina nelegiurilor acestora si a faptelor lor de necredinta au fost trecute potrivit legii si dreptului , in mainile noastre regesti . Si pentru ca acest act al nostrum de fagaduinta si de danie sa capete o vesnica trainicie , sa nu poata fi zadarnicit de careva, am dat scrisoarea de fata intarita cu puterea dublei noastre peceti..

Dat de mana chibzuitului magistru Ladislau , prepozit de Titel, ales al bisericii din Alba si vicecancelar al curtii noastre, iubitul si credinciosul nostru ,in anul domnului 1322 , in a noua zi inainte de idele lui august , de asemenea in al 22 lea an al domniei noastre.

Carol Robert

Sursa:Academia Republicii Populare Romane ,, Documente privind istoria Romanie “.

Veacul IV – C –Transilvania , volumul II anii 1321 -1330 pag. 49-51

ANEXA NR. 4
ACTUL DE DANIE .
AL COMITELUI DE NICOAUS DE TALMACIU CATRE NEPOTUL SAU NICOALE DIN CRISTIAN
Datata azi 16 mai 1323 Cisnadie
Noi comitele Nicolaus , fiul comitelui Corrardus de Talmaciu , facem cunoscut atat celor de fata , cat si urmasilor care vor vedea aceasta scrisoare, ca dupa o ingrijita chibzuinta si o sfatuire inteleapta , am dat , am harazit si am daruit ginerelui nostrum Nicolae , fiul comitelui Hezon din Cristian , jumatatea noastra de ,moara din acel loc, o curte a noastra sloboda de dari si 7 iugare de vie in valea lui Winricus , ca sa le stapaneasca in chip nestramutat cu drept de mostenire , intru fii pe care ii va avea cu fiica noastra , dar nu cu copii de mai inainte ai fiicei noastre .

Daca insa pomenita noastra fiica va muri fara a avea mostenitori cu susnumitul nostru Nicoale, atunci potrivit obiceiului din tinutul Sibiului , doua parti din pomenita mostenire trebuie sa i se cada susnumitului nostrum ginere .

Iar aceasta danie a noastra am facut-o in fata barbatilor vrednici :

Henczon si Henning de Selimbar , domnul Andrei din Cristian , Connrrad zis Weiss si Carol din Cisnadie , Mihail zis Molbot si Heydenric de Jidvei , Hezon , Solomon si Herbort comiti din Cristian in prezenta judelui Hening din aceeasi localitate . Spre marturia acestui am pus sa se insemne scrisoarea de fata cu pecetea noastra intarind-o cu pecetea scaunuliui judecatoresc din Sibiu .

Dat la Cisnadie luni dupa rusalii in anul Domnului 1322
Sursa : Academia Republicii Populare Romane ,, Documente privind istoria Romanie “.

Veacul IV – C –Transilvania , vol II anii 1321 -1330 pag. 72-73

ANEXA NR 5
ACTUL DE DANIE

AL COMITELUI NICOLAUS DE TALMACIU CATRE SORA SA ECATERINA SI CUMNATUL SAU PETRU DE CISNADIE

Datat 30 ianuarie 1324

Capitlul bisericii Transilvaniei tuturor credinciosilor intru Hristos care vor vedea scrisoare de fata mantuire intru mantuitorul tuturor .

Pentru ca faptele ce se savarsesc , cu vremea intre parti, sa nu se iroseasca sau sa nu se clinteasca prin nestatornoicia vremurilor ,sau obisnuit spre mai mare chezasie ca aceste fapte sa fie intarite prin ocrotirea scrisului . Drept aceea, prin aceste randuri voim sa ajunga la cunostiinta tuturor atat a celor de acum cat si acelor viitori, ca infatisindu-se inaintea noastra, pe de o parte nobilii barbati; comitele Nicolaus, fiul lui Corrardus de Talmaciu , iar pe de alta parte magistrul Petru de Cisnadie , cumnatul sau , pomenitul comite Nicolaus, a marturisit prin viu grai, ca in temeiul rudeniei daruieste , in fata noastra doamnei Ecaterina ,sora sa si sotia magistrului Petru , sotul acesteia , niste sate cu mosii ale sale numite Jidveiul si Balcaciu, dobandite de Nicolaus prin cumparare si alte sate numite Sona si Panade , dobandite prin danie , impreuna cu toate folosintele lor si cu cele ce tin de ele , intre aceleasi vechi hotare si margini ,in care le-a tinut si stapanit din vechime numitul comite Nicolaus, ca acestia sa le stapaneasca si sa le aiba pe vecie in pace , dar ca daca din mila dumnezeiasca pomenitul comite Nicolaus va avea vreun mostenitor , atunci numitele mosii se vor intoarce comitelui Nicolaus si mostenitorilor lui ca sa le stapaneasca in pace .

Daca insa prin hotatrare dumnezeiasca ca numita doamna sa moara inaintea comitelui Nicolae, susnumitele mosii se vor intoarce de asemenea pomenitului comite Nicolaus ca sa le stapaneasca

Daca se va intampla insa ca numitul comite Nicolaus sa moara fara de mostenitori , inaintea doamnei Ecaterina , sora sa, atunci despomenitele mosii Jidveiul Balcaciu, Sona si Panade vor ramane pe veci numitei doamne Ecaterina si magistrului Petru, sotul ei si mostenitorilr lor ca sa le stapaneasca ,sa le tina si sa le aiba pe vecie si in pace.

Dat in lunea dinaitea sarbatorii intampinarii Domnului , in anul Domnului 1324, de fata fiind prepozitul Nicoale , cantorul Sanctus , custode Toma si Adrian decanul bisericii noastre .

Sursa : Academia Republicii Populare Romane ,, Documente privind istoria Romanie “.

Veacul IV – C –Transilvania , vol II anii 1321 -1330 pag. 72-73

ANEXA NR. 6

ACTUL DE DANIE
AL COMITELUI NICOLAUS DE TALMACIU

CATRE NEPOTUL SAU CRISTIAN DE BRADU

Datat 24 mai 1335 Sibiu
Deoarece a pastra amintirea tuturor lucrurilor si a nu uita pe niciunul este mai degraba o insusire dumnezeiasca decat omeneasca , mintea oamenilor a nascocit ca cele ce se fac de catre oameni sa obisnuiasca a fi invesnicite prin marturia scrisului.

Asa dar , noi, obstea locuitorilor privinciei Sibiului si cei ce tin de ei . facem cunoscut atat celor de fata cat si celor viitori ce vor vedea aceasta scrisoare ca cinstitul barbat comitele Nicolaus de Talmaciu , neavand nici un fiu care sa-I poata urma la mostenire , indemnat cu bunatate de datoria dragostei si a iubiri si de legatura de rudenie cu comitele Cristian de Bradu , fiul surorii sale, i-a dat din voia sa nesilita , pomenitului comite Cristian si prin el urmasilor sai , fii , fiilor mostenitoriii mostenitoriilor si urmasii mostenitorilor lor si i-a daruit in fata noastra, de buna voie , doua mosii sau sate ale sale anumite Ghijasa si Cornatel pe care numitul comite Nicoale le-a tinut si le-a stapanit prin mostrenire de la parintii sai potrivit cu libertatile si drepturile noastre sibiene , impreuna cu toate ce tin de ele, cu venituri , foloase , drepturi si folosinte ca sa le tina in pace, sa le aiba si sa le stapaneasca pe veci , cu drept de mostenire si sa le foloseasca in liniste fara impiedicarea oricui ar fi.

Iar noi obstea susnumita ca marturie a daniei de mai sus am pus sa se intareasca aceasta cu pecetea noastra.

Dat la Sibiu in ajunul inaltarii Domnului a anului 1335.

Sursa : Academia Republicii Populare Romane ,, Documente privind istoria Romanie “.

Veacul IV – C –Transilvania , vol III anii 1331 -1340 pag. 348-349

ANEXA 7

ACTUL DE REGLEMENTARE
A HOTARULUI DINTRE COMUNA SELIMBAR SI COMITELE NICOLAUS DE TALMACIU
Datat 17 februarie 1339 Sibiu
Noi, Iacob si Mihail, Nicolae si Martin, comiti de Sibiu , impreuna cu comitele Gheorghe de Rosia Saseasca , comitele Goblin, fratele sau , tot de acolo , comitele Nicolae , fiul comitelui Blauus de Vurpar , comitele Andrei de Daia saseasca , comitele Daniel de Casolt si comitele Nicolae de Turnisor , dorim sa stie toti cei de acum si cei viitori care vor vedea scrisoarea de fata , ca nobilul si chibzuitul barbat Nicolaus de Talmaciu , pe de o parte si satenii, tovarasii nostrii din Selimbar , pe de alta parte, se certau pentru un pamant, care pamant sustineau satenii din Selimbar a tinut de satul lor, dintru inceput, de pe vremea intemeierii pomenitului sat Selimbar .

Din pricina acestei certe am fost la numitul comite Nicolaus de Talmaciu cerandu-i ca de dragul dreptatii sa inapoieze si sa lase acel pamant satenilor din Selimbar , deoarece nu este a lui . In cele din urma pomenitul comite Nicolaus de Talmaciu luind seama a recunoscut ca a luat impotriva dreptatii si spre paguba mantuirii sufletului sau zisul pamant de la acei sateni din Selimbar si astfel fara nici o valva si chemare in judecata , fiind cu mintea intreaga , cu judecata sanatoasa, teafar la trup si din vointa sa binevoitoare , a inapoiat si a lasat sus pomenitul pamant numitilor sateni impreuna cu tot dreptul pe care il aveau din vechime si chiar el insusi comitele Nicolaus de Talmaciu , incalecandu-si calul si comitele Mihail de Cisnadie impreuna cu fratele sau comitele Pavel , fii comitelui Nicolae de Turnisor , impreuna cu Ioan Hoybit , Nicolae Schrutil, Nicolae Schaksmit si Nicolae Scharfenberger - locuitri din Talmaciu , cercetand dupa cugetul lor acel pamant impreuna cu zisul comitele Nicolaus si cu noi , dupa cercetarea pomenita pentru a dobandi pe veci si a pastra binefacerea pacii si a intelegerii intre numitele parti si urmasii lor si pentru a indeparta orice prilej de cerata pe viitor au asezat semnele de hotar dinspre partea pomenitului pamant in chipul acesta :

- cel dintai semn de hotar , trecand pe langa un stejar care este imprejmuit de jur imprejur cu pamant si de aici inainteaza de a dreptul spre apa numita Sadu si dincolo de aceasta apa mai departe pana la padurea care se numeste padurea de brad si acolo se sfarseste acest pamant .Iar livezile ce se afla de acea parte a apei trebuie sa fie slobode oamenilor din Talmaciu ca sa se foloseasaca de ele cat pot , dar tufarisul trbuie sa fie folosit impreuna de amandoua partile ,atat de cei din Talmaciu cat si de cei din Selimbar nefacandu-se nici o suparare in privinta lui . Ogoarele de aratura de cealalta parte a apei si livezile tebiue sa fie numai a acelora din Selimbar , iar cei din Talmaciu nu trebuie sa aiba nici un fel de amestec in pomenitele ogoare de aratura si livezi , daca insa voiesc sa aiba vreun amestec in pomenitele pamanturi si livezi aceasta trebuie sa se intample cu invoirea celor din Selimbar .

Si daca ar arde din intamplare padurea din pomenita parte a acelei ape atunci cei din Talmaciu nu trebuie sa intre dupa aceea ardere in padure pentru pasunat sau pentru alte folosinte , iar daca ar intra peste aceasta opreliste cei din Selimbar trebuie sa aiba voie sloboda sa zalogeasca pe cei din Talmaciu pe care ii vor fi prins in aceea padure arsa .

Se mai adauga ca daca oamenii din Selimbar au vreo treaba in padurea de peste apa care se numeste Olt, dupa cum au avut stramosii lor ca sa faca negot , atunci nimeni nu trebuie sa-I impiedice de a merge pentru negot dincolo de campia care se numeste Broch peste acea apa numita Olt .

Asadar pentru ca cele de mai sus sa dainuiasca intre pomenitele parti, mostenitorilor si urmasii mostenitorilor lor , in veci neclintit si nestramutat si ca sa nu se mai poata naste vreo cearta din pricina mai sus pomenite , spre amintirea si vesnica trainicie a acestui lucru , am pus sa se intocmesaca scrisoarea de fata si sa se intareasca cu puterea pecetii noastre atarnate .

Dat la Sibiu in miercurea de dupa duminica in care se canta invocavit in anul Domnului 1339.

Sursa : Academia Republicii Populare Romane ,, Documente privind istoria Romanie “.

Veacul IV – C –Transilvania , vol III anii 1331 -1340 pag. 501-503