Republica moldova

2. Servicii sociale — ansamblu complex de măsuri şi acţiuni realizate în
vederea depăşirii unor situaţii de dificultate

Prestaţiile sociale acordate familiilor cu copii în sistemul actual de asistenţă socială sînt reglementate prin Regulamentul privind modul de stabilire şi plată a indemnizaţiilor adresate familiilor cu copii, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1478 din 15.11.2002:

I. Indemnizaţii

• 
  Indemnizaţia unică la naşterea copilului
  

• 
  Indemnizaţia lunară pentru îngrijirea copilului
  

• 
  Indemnizaţia lunară pentru întreţinerea copilului cu vârste între 1,5/3 şi 16
  ani acordată în baza testării venitului familiei
  

II. Compensaţii nominative lunare pentru plata serviciilor comunale, acordate
familiilor cu patru şi mai mulţi copii conform Legii nr. 933-XIV din 14.04.2000
„Cu privire la protecţia socială specială a unor categorii de populaţie".

III. Alocaţii sociale de stat:

• 
  pentru copii cu disabilităţi, în vârstă sub 16 ani;
  
• 
  invalizilor din copilărie;
  
• 
  copiilor sub 18 ani la pierderea întreţinătorului;
  
• 
  pentru îngrijire, familiilor care au la întreţinere copii invalizi cu
  severitatea I.
  

Alocaţiile se indexează anual începînd cu 1 aprilie, conform legislaţiei în vigoare, cu excepţia alocaţiei pentru îngrijire şi sînt reglementate prin Legea nr.499-XIV din 14.07.1999 privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni.

IV. Ajutoare materiale din mijloacele Fondului republican sau teritorial de
susţinere socială a populaţiei

A fost aprobat Regulamentul-cadru al Centrului de plasament temporar al copilului prin Hotărîrea Guvernului nr. 1018 din 13.11.2004, iar prin Hotărîrea Guvernului nr. 450 din 28.04.2006 au fost aprobate Standardele Minime de Calitate privind îngrijirea, Educarea şi Socializarea Copilului din Centrul de Plasament Temporar.

Conform Hotărârîrii Guvernului nr.181 din 17.02.2006 au fost transferate din proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale în proprietatea publică a statului trei centre: Centrul pentru copii cu cerinţe educative speciale „Speranţa" din or. Criuleni, Centrul de reabilitare şi protecţie socială pentru copiii în situaţie de risc din or. Taraclia şi Centrul de plasament temporar al copiilor în situaţie de risc "AZIMUT" din or. Soroca.

Prin ordinul Ministrului Sănătăţii şi Protecţiei Sociale nr. 366 din 06-09-2006 au fost aprobate Regulamentele de funcţionare ale acestor centre. O importanţă majoră pentru dezvoltarea domeniului protecţiei familiei şi copilului o au realizarea acţiunilor planificate pe termen scurt de către Guvern şi Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale în domeniul protecţiei drepturilor copilului şi familiei care sînt:

1. 
   Crearea unei structuri centrale specializate în problematica copilului, structuri
   locale cu importanţă majoră pentru creşterea bunăstării copilului în situaţii de risc,
   precum şi a familiei;
   
2. 
   Unificarea şi armonizarea cadrului legislativ şi elaborarea cadrului normativ în
   domeniu;
   
3. 
   Crearea unei reţele naţionale de asistenţi sociali care ar contribui la identificarea
   şi prevenirea separării copilului de familie şi referirea acestora în caz de necesitate
   la programele de asistenţă socială, servicii de bază şi specializate;
   
4. 
   Crearea unei baze de date unice în domeniul asistenţe sociale.
   
5. 
   Eficientizarea coordonării măsurilor şi acţiunilor în domeniul asistenţei sociale,
   întreprinse la nivel naţional şi local de către organizaţiile neguvernamentale şi de
   donatorii străini.
   

ARTICOLUL 25
În perioada de referinţă, Codul electoral a fost modificat prin Legea nr. 248-XVI din 21 iulie 2006, Legea nr. 79-XVI din 06 aprilie 2006, Legea nr. 298-XVI din 17 noiembrie 2005, Legea nr. 276-XVI din 04 noiembrie 2005, Legea nr. 176-XVI din 22 iulie 2005, Legea nr. 31-XV din 13 februarie 2003, Legea nr. 796-XV din 25 ianuarie 2002, la care s-a ţinut cont atît de recomandările Comisiei europene pentru democraţie prin drept a Consiliului Europei, cît şi de recomandările OSCE/ODIHR în special în materie de:

• 
  puterea de decizie a Comisiei (art. 18): Comisia Electorală Centrală (CEC) adoptă hotărîri cu votul majorităţii membrilor cu drept de vot deliberativ;
  
• 
  asigurare a unei componenţe participative a CEC, indiferent de gruparea politică care deţine puterea (art. 16): Comisia Electorală Centrală este constituită din 9 membri cu vot deliberativ: un membru este desemnat de către Preşedintele Republicii Moldova, un membru - de către Guvern şi 7 membri - de către Parlament, inclusiv 5 de către partidele de opoziţie, proporţional numărului de mandate deţinute de acestea. Membrii Comisiei Electorale Centrale nu pot fi membri ai partidelor şi ai altor organizaţii social-politice. Componenţa nominală a comisiei se confirmă prin hotărîre a Parlamentului cu votul majorităţii deputaţilor aleşi;
  
• 
  anularea nelimitată a drepturilor electorale pentru persoanele condamnate la privaţiune de libertate (art. 13 alin. (1) lit. c)): nu au dreptul de a alege persoanele condamnate la privaţiune de libertate prin hotărîre definitivă a instanţei de judecată;
  
• 
  agitaţie electorală (art. 47): vezi punctul 1 „Asigurarea libertăţii de exprimare şi informare în perioada electorală”;
  
• 
  publicare a Hotărîrilor CEC (art. 18): ca urmare a modificărilor Codului electoral, toate Hotărîrile CEC se plasează pe site-ul oficial al Comisiei şi se publică în Monitorul Oficial;
  
• 
  publicare a rezultatelor alegerilor de la secţiile de votare (art. 58): un exemplar al procesului-verbal se păstrează la biroul electoral al secţiei de votare, un exemplar se prezintă consiliului electoral de circumscripţie, un exemplar se afişează imediat la intrarea în secţia de votare, iar celelalte, în mod obligatoriu, se înmînează reprezentanţilor concurenţilor electorali şi observatorilor. Rezultatele detaliate ale alegerilor, inclusiv pe secţii de votare, sînt plasate pe pagina de Internet oficială a CEC – www.cec.md imediat după ce au fost prelucrate de către Consiliile electorale de circumscripţie;
  
• 
  plîngeri şi contestaţii - organe responsabile (art. 65-68): contestaţiile privind acţiunile şi hotărîrile birourilor electorale ale secţiilor de votare şi ale consiliilor electorale de circumscripţie se depun la instanţa de judecată în a cărei rază teritorială se află biroul sau consiliul respectiv, iar contestaţiile privind acţiunile şi hotărîrile Comisiei Electorale Centrale se depun la Curtea de Apel Chişinău;
  
• 
  stabilire a pragului de reprezentare (art. 86): a fost micşorat pragul de reprezentare pentru partide, alte organizaţii social-politice – 4 la sută, pentru blocuri electorale – 8 la sută, pentru candidaţii independenţi – 3 la sută;
  
• 
  acreditare a observatorilor (art. 63) – observatorii pot fi acreditaţi înaintea începerii perioadei electorale şi îşi pot desfăşura activitatea atît în ziua alegerilor, cît şi înaintea începerii, pe parcursul şi după terminarea campaniei electorale, iar Regulamentul privind acreditarea observatorilor se aprobă prin hotărîrea Comisiei Electorale Centrale;
  
• 
  modificare a Codului electoral în sensul că sprijinul organizatoric oferit de către autorităţile publice organelor electorale nu oferă dreptul şi nu autorizează prezenţa permanentă sau pe termen lung a oficialilor administraţiei locale în incinta secţiilor de votare sau altor organe electorale (art. 55 alin (8));
  
• 
  majorare a timpului dedicat informării alegătorilor asupra drepturilor şi procedurilor de vot (art. 64): mijloacele de informare în masă vor difuza, la solicitarea Comisiei Electorale Centrale, spoturi sociale şi de educaţie civică şi electorală, vor desfăşura campanii de informare a alegătorilor despre procedura de vot şi despre alte particularităţi ale votării. Instituţiile publice ale audiovizualului sînt obligate, iar cele private sînt în drept, la cererea Comisiei Electorale Centrale, să organizeze, pe parcursul întregii campanii electorale, dezbateri publice în condiţii echitabile, pentru toţi concurenţii electorali. Acestora li se oferă nu mai puţin de 90 de minute pe zi, timp care poate fi utilizat pentru una sau mai multe emisiuni.
  

În conformitate cu art. 3 al Codului electoral, cetăţenii Republicii Moldova au dreptul de a alege şi a fi aleşi indiferent de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, gen, convingeri, apartenenţă politică, situaţie materială sau socială. În prezent dintre deputaţi ai Parlamentului Republicii Moldova sînt moldoveni, români, ucraineni, ruşi, găgăuzi, bulgari.

Conform Legii privind partidele şi alte organizaţii social-politice, statutul partidului sau al altei organizaţii social-politice se înregistrează dacă partidul sau organizaţie are cel puţin 5.000 de membri domiciliaţi în cel puţin jumătate din unităţile administrativ-teritoriale de nivelul doi, dar nu mai puţin de 150 în fiecare din unităţile administrativ-teritoriale menţionate; are program şi organe de conducere alese.

De menţionat că reprezentanţii organizaţiilor internaţionale, precum şi experţii din Republica Moldova au abordat problema precum că prevederile respective ale Legii privind partidele şi alte organizaţii social-politice limitează posibilitatea formării partidelor de către persoanele aparţinînd minorităţilor naţionale, care locuiesc compact în regiunile respective. Însă, cerinţele menţionate se referă mai mult la modul de organizare a partidelor şi nu afectează esenţial posibilitatea participării eficiente a minorităţilor naţionale, în special celor puţin numeroase la viaţă publică.

Conform art. 11 al Codului electoral, dreptul de a alege îl au cetăţenii RM care  au împlinit,  inclusiv  în ziua alegerilor, vîrsta de 18 ani,  cu  excepţia celor privaţi de acest drept în modul stabilit de lege. Art.12 al aceluiaşi Cod stabileşte că dreptul de a fi ales îl au cetăţenii Republicii Moldova cu drept de vot care întrunesc condiţiile prevăzute de prezentul cod.

De asemenea, Codul Electoral stipulează unele restricţii ale dreptului de a alege şi de a fi ales şi anume, conform art. 13, nu au dreptul de a alege persoanele:

1. 
   care nu întrunesc condiţiile prevăzute la art.11;
   
2. 
   care sînt   recunoscute   incapabile prin hotărîre definitivă a instanţei de judecată;
   
3. 
   persoanele  condamnate  la privaţiune de libertate prin  hotărîre definitivă a instanţei de judecată;
   

Alineatul 2 al aceluiaşi articol, stipulează categoriile de cetăţeni care nu pot fi aleşi, şi anume:

1. 
   militarii cu serviciul în termen;
   
2. 
   persoanele menţionate la alin.(1);
   
3. 
   persoanele care sînt condamnate la privaţiune de libertate prin hotărîre judecătorească definitivă şi îşi ispăşesc pedeapsa în locuri de detenţie;
   

Dreptul de a fi aleşi le este garantat cetăţenilor Republicii Moldova cu drept de vot, în condiţiile legii.

Pot fi aleşi deputaţi în Parlament cetăţenii Republicii Moldova cu drept de vot care au împlinit, inclusiv în ziua alegerilor, vîrsta de 18 ani, au domiciliul în ţară şi întrunesc condiţiile prevăzute de Codul electoral.

ARTICOLUL 26
Conform Constituţiei, Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate (art. 1, alin. (3). Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului. Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine sociala (art. 16, alin. (1) şi (2).

Art.53 al legii fundamentale stipulează că persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvîrşite în procesele penale de către organele de urmărire penală şi instanţele judecătoreşti.

Concomitent, art.20 din indicata consfinţeşte principiul accesului liber la justiţie, astfel, orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

La fel, Legea nr.190-XIII 19 iulie 1994 cu privire la petiţionare, determină modalitatea de examinare a petiţiilor cetăţenilor Republicii Moldova, adresate organelor de stat, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor, în scopul asigurării protecţiei drepturilor şi intereselor lor legitime.

Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.

Legea privind organizarea judecătorească nr.514-XIII din 6 iulie 1995, la art. 8 prevede, că toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi autorităţii judecătoreşti, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială, precum şi de alte împrejurări.

Conform art.5 al Legii cu privire la statutul juridic al cetăţenilor străini şi al apatrizilor, cetăţenii străini şi apatrizii sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, aparteneţă politică, avere sau de origine socială.

La fel, art.22 al Codului de procedură civilă, statuează că justiţia în pricinile civile se înfăptuieşte pe principiul egalităţii tuturor persoanelor, independent de cetăţenie, rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere, origine socială, serviciu, domiciliu, loc de naştere, precum şi al egalităţii tuturor organizaţiilor, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică, subordonare, sediu şi de alte circumstanţe.

Acelaşi pricipiu este consfinţiut şi de art. 9 al Codului de procedură penală, potrivit căruia toţi sînt egali în faţa legii, a organelor de urmărire penală şi a instanţei de judecată fără deosebire de sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.

Conform art. 346 al Codului penal, se pedepsesc acţiunile intenţionate, îndemnurile publice, inclusiv prin intermediul mass-media, scrise şi electronice, îndreptate spre aţîţarea vrajbei sau dezbinării naţionale, rasiale sau religioase, spre înjosirea onoarei şi demnităţii naţionale, precum şi limitarea, directă sau indirectă, a drepturilor ori stabilirea de avantaje, directe sau indirecte, cetăţenilor în funcţie de apartenenţa lor naţională, rasială sau religioasă.

De menţionat că legislaţia Republicii Moldova nu conţine definiţia noţiunii „discriminare”. În activitatea sa Biroul Relaţii Interetnice foloseşte definiţia dată în Convenţia internaţională a ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, potrivit căreia expresia „discriminare rasială” are în vedere orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă întemeiată pe rasă, culoare, ascendenţă sau origine naţională sau etnică, care are ca scop sau efect de a distruge sau compromite recunoaşterea, folosinţa sau exercitarea, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în domeniile: politic, economic, social şi cultural sau în oricare alt domeniu al vieţii publice.

Este necesar de menţionat că în anul 2005 Republica Moldova a pregătit şi a înaintat Comitetului ONU pentru eliminarea discriminării rasiale Raportul periodic privind aplicarea Convenţiei internaţionale privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială. In baza informaţiilor prezentate de Biroul Relaţii Interetnice, Biroul Naţional de Statistică, Ministerul Economiei şi Comerţului, fostul Biroul Naţional Migraţiune, Ministerul Educaţiei şi Tineretului, Ministerul Culturii şi Turismului, Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Dezvoltării Informaţionale, Serviciul de Stat pentru Problemele Cultelor, Procuratura Generală, Consiliul Coordonator al Audiovizualului, Ministerul Justiţiei, Ministerul Afacerilor Interne, Compania „Teleradio-Moldova”, Ministerul Reintegrării, Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova, asociaţiile obşteşti etnoculturale ale minorităţilor naţionale, s-a constatat că în Republica Moldova prevederile Convenţiei internaţionale privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială se realizează efectiv, cazuri de discriminare, în contextul Convenţiei internaţionale, care mai apoi să fie confirmate, nu au fost semnalate.

În Republica Moldova sînt înregistrate cazuri de nerespectare a prevederilor legislaţiei lingvistice, care, uneori, se tratează de către cetăţenii, asociaţiile obşteşti ca fiind de natură de discriminare rasială. Este necesar de menţionat: cu toate că neexecutarea prevederilor legislaţiei lingvistice este o încălcare a drepturilor omului şi afectează negativ situaţia persoanelor respective, toate aceste cazuri nu au avut ca scop sau efect de a distruge sau compromite recunoaşterea, folosinţa sau exercitarea, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Situaţia în acest domeniu este în atenţia permanentă a Biroului Relaţii Interetnice al Republicii Moldova, care supraveghează respectarea normelor legislative din sfera naţional-lingvistică a relaţiilor din societate şi întreprinde măsurile necesare pentru neadmiterea încălcării legislaţiei în vigoare.

Sînt înregistrate cazuri cînd cetăţenii aparţinînd etniilor care diferă vizual de restul populaţiei (ţiganii / romii, originarii din ţările Africii şi Asiei) invocă interesul sporit de acestea din partea organelor de ocrotire a normelor de drept, reprezentanţilor autorităţilor publice. Însă, cazurile respective nu au avut drept scop limitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Cazuri de discriminare rasială, în contextul definiţiei date în Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială nu au fost semnalate în activitatea Biroului Relaţii Interetnice şi în perioada 2005 – 2006.

Referitor la Observaţiile finale ale Comitetului pentru Drepturile Omului din 26.07.2002 (CCPR/CO/75/MDA) ce ţin de preocuparea Comitetului „privind situaţia găgăuzilor şi romilor, care continuă să sufere din cauza discriminării profunde, în special, în spaţiul rural”, menţionăm următoarele. În prezent nu există informaţia veridică privind discriminarea găgăuzilor, în special, în spaţiul rural, întrucît practic toate satele şi comunele în care găgăuzii constituie o parte considerabilă din populaţie sînt incluse în componenţa unităţii teritoriale autonome Găgăuzia. În localităţile, în care găgăuzii locuiesc dispersat, situaţia lor nu este specifică în comparaţie cu alte comunităţi etnice minoritare.

În ceea ce priveşte cazuri de discriminare faţă de romi, este necesar de menţionat că reprezentanţii ONG ale romilor deseori invocă faptul discriminării romilor pe motiv de apartenenţă etnică. Însă, cazuri de discriminare în contextul Convenţiei internaţionale privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, care apoi să fie confirmate, nu sînt înregistrate în activitatea Biroului Relaţii Interetnice. Cum s-a menţionat, sînt înregistrate cazuri cînd cetăţenii de origine romă se adresează în audienţă invocînd interesul sporit al organelor de poliţie faţă de ei, după criteriul deosebirii trăsăturilor faciale, a culorii pielii. Atitudinea rasială în acest domeniu se manifestă prin reţinerile selective ale persoanelor care diferă vizual de restul populaţiei, verificarea frecventă a actelor de identitate, vizitarea locurilor de trai. Această situaţie este specifică şi originarilor din ţările Africii şi Asiei. Problema respectivă este în atenţia permanentă a Biroului Relaţii Interetnice şi Ministerului Afacerilor Interne, care, în cazuri necesare, întreprind măsurile respective, îndreptate spre neadmiterea încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

ARTICOLUL 27
Conform datelor recensămîntului populaţiei din anul 2004, populaţia Republicii Moldova constituie 3.383.332 persoane (100%), inclusiv: moldoveni – 2,564,849 pers. (75.8%); ucraineni – 282.406 pers. (8.3%); ruşi – 201.218 pers. (5.9%); găgăuzi – 147.500 pers. (4.4%); români – 73.276 pers. (2.2%); bulgari – 65.662 pers. (1.9%); alte etnii – 34.401 pers. (1.0%), printre care: romi – 12.271 pers., bieloruşi – 5.059 pers., evrei – 3.608 pers., polonezi – 2.384 pers., armeni – 1.829 pers., nemţi – 1.616 pers. etc.; nu şi-au declarat etnia – 14,020 pers. (0.4 %).

Limba: 78,4% moldovenilor şi-au declarat drept limba maternă limba moldovenească, 18,8% - română, 2,5% - rusă, 0,3% - alte limbi; ucrainenii – 64,1% limba ucraineană, 31,8% - rusă; ruşii – 97,2% - limba rusă; găgăuzii – 93,3% - limba găgăuză, 5,8% - limba rusă; bulgarii – 81% - limba bulgară, 13,9% - limba rusă.

Datele recensămîntului nu conţin informaţia privind componenţa etnică a raioanelor de est ale Republicii Moldova şi mun. Bender.

Conform datelor recensămîntului din 1989 populaţia raioanelor de est ale Republicii Moldova (Transnistria) constituie 707.400 persoane (100%), inclusiv: moldoveni – 239.900 pers. (39,9%); ucraineni – 170.100 pers. (28,3%); ruşi – 153.400 pers. (25,4%); găgăuzi – 3.200 pers. (0,2%); bulgari – 11.100 pers. (1,9%); mun. Bender: moldoveni – 41.400 pers. (29,9%); ucraineni – 25.100 pers. (18,2%); ruşi – 57.800 pers. (41,9%); găgăuzi – 1.600 pers. (1,2%); bulgari – 3.800 pers. (2,8%).

Evoluţia legislaţiei în perioada 2002 – 2006

Odată cu adoptarea la 24 octombrie 2003 a Planului Naţional de Acţiuni în domeniul Drepturilor Omului, un capitol aparte a fost consacrat asigurării drepturilor minorităţilor naţionale. Planul prevede ratificarea Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare (2006); ajustarea legislaţiei la standardele Cartei; respectarea principiului reprezentării proporţionale în organele puterii, în justiţie, poliţie şi forţele armate; asigurarea învăţării limbilor ucrainene, bulgare şi găgăuze în localităţile în care persoanele aparţinînd minorităţii respective constituie o parte considerabilă din populaţie; studierea problemei privind predarea limbii ţigăneşti în unele instituţii de învăţămînt etc.

La 19 decembrie 2003 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 546-XV privind aprobarea Concepţiei politicii naţionale a Republicii Moldova. Concepţia reprezintă totalitatea principiilor, obiectivelor şi sarcinilor prioritare privind integrarea şi consolidarea poporului multicultural şi multilingv al Republicii Moldova prin armonizarea intereselor naţionale generale cu interesele tuturor comunităţilor etnice şi lingvistice din ţară. Statul se angajează să se îngrijească în deplină măsură de păstrarea, dezvoltarea şi libera exprimare a identităţii etnice, culturale, religioase şi lingvistice a tuturor comunităţilor etnice care locuiesc în Moldova. Libera dezvoltare a culturilor diferitor comunităţi etnice şi lingvistice în Republica Moldova este o realitate care contribuie cu succes la afirmarea şi dezvoltarea spaţiului spiritual comun şi a patrimoniului cultural comun al Moldovei. Diversitatea etnică, culturală şi lingvistică, toleranţa reciprocă şi pacea interetnică sînt bogăţia spirituală a Moldovei. Concepţia politicii naţionale a Republicii Moldova conţine direcţii prioritare ale politicii naţionale, principiile, scopurile politicii naţionale, precum şi sarcinile concrete în sfera politică şi statal-juridică, social-economică, în sfera instruirii, culturii şi educaţiei, în sfera politicii externe.

La 22 iulie 2005 a fost adoptată Legea nr. 173-XVI cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stînga Nistrului (Transnistria), conform căreia pe teritoriul Transnistriei – unităţii teritoriale autonome cu statutul juridic special, care este partea inalienabilă a Republicii Moldova, limbile oficiale sînt limbile moldovenească, ucraineană şi rusă.

Conform Programului de activitate a Guvernului pe anii 2005-2009 „Modernizarea ţării – bunăstarea poporului”, identitatea culturală este inseparabilă de asemenea valori fundamentale ca limba, memoria colectivă, spiritualitatea, continuitatea generaţiilor. De aceea Guvernul, ţinînd seama de experienţa vechilor şi noilor membri ai Uniunii Europene, va promova printre toţi cetăţenii ţării, indiferent de originile etnoculturale: cunoaşterea, respectul şi devotamentul faţă de cultura, limba, religia, istoria, realizările şi sacrificiile poporului moldovenesc în întemeierea, păstrarea şi dezvoltarea statalităţii, precum şi faţă de aportul reprezentanţilor diferitelor grupuri etnoculturale locale la menţinerea integrităţii culturale şi teritoriale a Moldovei; restabilirea unui mediu informaţional-lingvistic de utilizare nestingherită şi generală a limbii de stat în condiţiile respectării diversităţii şi toleranţei culturale; studierea cît mai largă şi profundă a limbii de stat în paralel cu crearea condiţiilor favorabile pentru dezvoltarea limbilor şi culturii grupurilor etnoculturale locale; consolidarea identităţii culturale a populaţiei ţării, ca o condiţie determinantă pentru edificarea unui viitor paşnic şi prosper pentru întreaga societate.
Măsuri practice

În Republica Moldova activează instituţii de învăţămînt preuniversitar cu predare în limba de stat (1.129), rusă (280), instituţii mixte. Se studiază limbile minorităţilor naţionale: ucraineană (54 şcoli şi licee – 7.091 elevi), găgăuză (52 şcoli şi licee – 25.087 elevi), bulgară (35 şcoli şi licee – 6.953 elevi), ivrit (2 şcoli – 633 elevi), poloneză (1 şcoală – 118 elevi), germană (1 şcoală – 199 elevi). În unele şcoli limbile minorităţilor naţionale sînt utilizate în calitate de limbă de instruire (limba ucraineană – 21 clase (411 elevi), limba bulgară – 7 clase (86 elevi). Datele prezentate reflectă situaţia din anul şcolar 2005-2006. Datele reflectînd situaţia anului şcolar 2006-2007 vor vi definitivate în decembrie 2007.

Au fost elaborate şi se implementează curriculum-uri pentru studierea limbilor minorităţilor naţionale. Sînt elaborate şi editate manuale de limba rusă, ucraineană, găgăuză, bulgară. A fost introdus cursul specializat “Istoria, cultura şi tradiţiile poporului ucrainean / rus / găgăuz / bulgar”.

În Republica Moldova este creată o bază proprie pentru pregătirea cadrelor pedagogice pentru instituţiile de învăţămînt, unde se studiază limbile minorităţilor naţionale. Întru pregătirea cadrelor didactice pentru instituţiile de învăţămînt unde se studiază limbile minoritare, în instituţiile superioare de învăţămînt funcţionează catedre de limbă şi literatură rusă, ucraineană, găgăuză, bulgară. Sînt elaborate programe şi literatura didactico-metodică. Se practică perfecţionarea profesională a învăţătorilor de limbile minorităţilor naţionale în Ucraina, Federaţia Rusă, Turcia, Bulgaria, alte state.

Pe lîngă Academia de Ştiinţe a Moldovei activează Institutul Patrimoniului Cultural care efectuează cercetări ştiinţifice din domeniul istoriei, limbii şi culturii populaţiei ucrainene, ruse, găgăuze, bulgare, evreieşti, ţiganilor din Republica Moldova.

Instituţiile de cultură din Republica Moldova susţin dezvoltarea culturilor minorităţilor naţionale (ucrainenilor, ruşilor, găgăuzilor, bulgarilor, evreilor etc.).

În prezent în Republica Moldova activează formaţii artistice care reprezintă cultura minorităţilor naţionale, dintre care: formaţii ucrainene, ruse, găgăuze, bulgare, ale romilor.

În mun. Chişinău activează: Biblioteca de literatură ucraineană “L. Ucrainka”, Biblioteca de literatură rusă “M. Lomonosov”, Biblioteca de literatură găgăuză “M. Ciakir”, Biblioteca de literatură bulgară “H. Botev”, Biblioteca de literatură evreiască “Iosif Mangher”. În bibliotecile din diferite raioane, poate fi accesată literatura în limbile moldovenească şi rusă, în unele – în limbile ucraineană, găgăuză, bulgară şi altele.

În mun. Chişinău activează Teatrul Dramatic Rus de Stat “A.P. Cehov”, la Ciadîr-Lunga (UTA Găgăuzia) – Teatrul Naţional Găgăuz “M. Ciachir”, la Taraclia (raionul Taraclia) – Teatrul Dramatic Bulgar “Olimpii Panov”, precum şi Casa-muzeu „A. S. Puşkin” etc.

Pe teritoriul majorităţii raioanelor sînt create şi activează colective artistice şi etnofolclorice locale, majoritate din care de amatori, organizate pe lîngă şcoli, licee, organizaţii etnoculturale. Aceste colective participă activ la manifestările culturale, organizate în Republică.

În raioanele Republicii funcţionează mass-media electronică şi periodică particulară. Ediţiile periodice sînt editate în limbile moldovenească, rusă, ucraineană, găgăuză, bulgară, poloneză.

Mass-media electronică, de regulă posturi de televiziune, transmit preponderent emisiuni în limbile de stat şi rusă. În raionul Taraclia, emisiunile sînt difuzate în rusă şi bulgară, în Edineţ – în limba de stat, rusă şi ucraineană. În teritoriul UTA Găgăuzia Compania “Teleradio Găgăuzia” retransmite un şir de alte posturi TV şi radio, emisiuni în limbile găgăuză, bulgară, rusă.

În municipiul Chişinău staţiile de radio locale transmit emisiuni în limbile de stat şi rusă, în municipiul Bălţi – în rusă şi de stat, un şir de emisiuni – în ucraineană şi poloneză, în raionul Edineţ – în limba de stat şi limba rusă.

Instituţia publică naţională a audiovizualului Compania „Teleradio-Moldova” – postul cu acoperire naţională, în special Redacţia „Comunitate” realizează emisiunile în limbile etniilor conlocuitoare (limbile rusă, ucraineană, găgăuză, bulgară, ţigănească / romani, idiş, alte limbi). Scopul emisiunilor – reflectarea multilaterală a vieţii cetăţenilor de diferite etnii, susţinerea păstrării identităţii oamenilor de diferite etnii într-un stat polietnic.

Într-un şir de regiuni sînt editate publicaţii private, inclusiv periodice. Limbile utilizate – limba de stat, rusă, mai rar – ucraineană, germană, poloneză (mun. Bălţi), găgăuză (UTA Găgăuzia, mun. Chişinău), bulgară (raionul Taraclia, mun. Chişinău), bielorusă (mun. Chişinău).

Persoanele aparţinînd minorităţilor naţionale au dreptul să utilizeze nestingherit limba maternă, să difuzeze şi să facă schimb de informaţie în limba maternă.

Conform prevederilor Legii cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova şi Legii cu privire la drepturile persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale şi la statutul juridic al organizaţiilor lor, pe teritoriul Republicii Moldova cetăţenii au dreptul de a se adresa în instituţiile publice verbal şi în scris, în limba moldovenească sau rusă, şi de a primi răspuns în limba în care au formulat adresarea (moldovenească sau rusă). Pe teritoriul Găgăuziei – unitate teritorială autonomă cu un statut special care, fiind o formă de autodeterminare a găgăuzilor, este parte componentă a Republicii Moldova – drept limbă de comunicare – verbală sau scrisă – poate servi limba moldovenească, găgăuză ori rusă. În teritoriile în care persoanele aparţinînd unei minorităţi naţionale constituie majoritatea din populaţie, drept limbă de comunicare (scrisă sau verbală) poate servi limba moldovenească sau rusă, pe teritoriul Găgăuziei – limba moldovenească, găgăuză sau rusă. Alte limbi minoritare se folosesc ca limbi de comunicare verbală.

Legile, hotărîrile Parlamentului, decretele Preşedintelui, hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului, actele Curţii Constituţionale şi Curţii de Conturi şi altele se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în limba de stat şi limba rusă.

Comunicările oficiale şi altă informaţie de importanţă naţională sînt publicate în limba de stat şi limba rusă în ziarele “Moldova Suverană” şi “Nezavisimaia Moldova”, precum şi în alte publicaţii periodice.

Actele organelor autorităţilor publice locale sînt publicate în limbile de stat şi / sau rusă. Pe teritoriul UTA Găgăuză un şir de acte normative sînt publicate în limbile de stat, găgăuză şi rusă (limbile oficiale ale Găgăuziei în conformitate cu Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei). În raionul Taraclia, compact populat de bulgari, actele organelor autorităţilor publice locale se editează în limba rusă. În celelalte limbi (bulgară, ucraineană) actele administraţiei locale nu sînt publicate.

În localităţile populate compact de minorităţile naţionale limbile reprezentanţilor minorităţii corespunzătoare sînt utilizate de regulă în comunicarea orală cu autorităţile publice locale. Mai des este utilizată limba rusă.

Legea despre culte nr.979-XII din 24.03.1992 (cu modificările şi completările ulterioare) stabileşte că orice persoană are dreptul la libertatea de gîndire, de conştiinţă şi de religie. Acest drept trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi respect reciproc şi cuprinde libertatea de a schimba religia sau convingerea, de a profesa religia sau convingerea în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin cult, învăţămînt, practici şi prin îndeplinirea ritualului.

Exercitarea dreptului la libertatea de manifestare a religiei sau a convingerii poate fi restrînsă în condiţiile legii şi numai în cazurile în care acestea constituie măsuri care, într-o societate democratică, sînt necesare pentru siguranţa publică, menţinerea ordinii, ocrotirea sănătăţii şi a moralei ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altor persoane.

La situaţia din 01.11.2006 pe teritoriul Republicii Moldova funcţionează 21 de culte şi asociaţii religioase, recunoscute oficial de către stat, care întrunesc peste 2200 părţi componente ale lor, după cum urmează:

Denumirea asociaţiei religioase	Nr. de părţi componente
1. Biserica Ortodoxă din Moldova (Mitropolia Moldovei)	1266
2. Biserica Ortodoxă Autonomă Locală din cadrul Patriarhiei Române (Mitropolia Basarabiei)	245
3. Eparhia Bisericii Ortodoxe Ruse de Rit Vechi din Chişinău	15
4. Episcopia Romano – Catolică din Chişinău	32
5. Uniunea Bisericilor Creştine Evanghelice Baptiste	264
6. Biserica (Uniunea de Conferinţe) Adventiştilor de Ziua a Şaptea	149
7. Biserica Adventiştilor de Ziua a Şaptea “Mişcarea de Reformaţiune”	1
8. Uniunea Bisericilor Creştinilor Credinţei Evanghelice (Cultul Penticostal)	37
9. Organizaţia Religioasă a Martorilor lui Iehova	163
10. Federaţia Comunităţilor Evreieşti	8
11. Parohia Bisericii Apostolice Armeneşti	2
12. Societatea Conştiinţei Krişna din Republica Moldova	3
13. Uniunea Comunităţilor Creştinilor Spirituali Molocani	2
14. Cultul Baha i	1
15. Comunitatea religioasă prezbiteriană “Biserica Păcii”	1
16. Biserica Nouapostolică	11
17. Uniunea Bisericilor Creştine Libere (Cultul Harismatic)	20
18. Biserica Ultimului Testament	3
19. Biserica Biblică	3
20. Uniunea Comunităţilor Evreilor Mesianici	1
21. Biserica Evanghelică Luterană	7

Din numărul total al populaţiei ţării, 3.158.015 pers. (93,3%) s-au declarat de confesiune religioasă ortodoxă, 32.754 pers. (1%) – baptistă, 13.503 pers. (0,4%) – adventiştii de ziua a şaptea, 9.179 pers. (0,3%) – cultul penticostal, 5.094 pers. – creştini de rit vechi, 4.645 pers. – romano-catolici, 1.667 persoane – musulmani.

LISTA DE ABREVIERI

1. 
   RM – Republica Moldova;
   
2. 
   PIDCP – Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice;
   
3. 
   MAEIE – Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene;
   
4. 
   PNADO – Planul Naţional de Acţiuni în domeniul Drepturilor Omului;
   
5. 
   RP – Raport Periodic;
   
6. 
   CPT – Comitetului European pentru Prevenirea Torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante;
   
7. 
   CEDO – Curtea Europeană a Drepturilor Omului;
   
8. 
   OSCE – Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa;
   
9. 
   ODIHR – Organizaţia pentru Instituţii Democratice şi Drepturile omului a OSCE;
   
10. 
    MAI – Ministerul Afacerilor Interne;
    
11. 
    UE – Uniunea Europeană;
    
12. 
    CoE – Consiliul Europei;
    
13. 
    CSJ – Curtea Supremă de Justiţie;
    
14. 
    EU-BAM – Misiunea Uniunii Europene de Asistenţă la frontiera moldo-ucraineană (European Union Border Assistance Mission);
    
15. 
    HG – Hotărîrea Guvernului;
    
16. 
    SUA – Statele Unite ale Americii.
    

REFERINŢE
În prezentul Raport au fost utilizate informaţii şi date statistice ale următoarelor structurilor guvernamentale:

1. 
   Ministerul Justiţiei,
   
2. 
   Ministerul Economiei şi Comerţului,
   
3. 
   Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale,
   
4. 
   Ministerul Afacerilor Interne,
   
5. 
   Ministerul Dezvoltării Informaţionale,
   
6. 
   Ministerul Reintegrării,
   
7. 
   Ministerul Finanţelor,
   
8. 
   Serviciul de Informaţii şi Securitate,
   
9. 
   Serviciul Grăniceri al Republicii Moldova,
   
10. 
    Serviciul de Stat pentru Problemele Cultelor,
    
11. 
    Biroul Relaţii Interetnice,
    
12. 
    Consiliul Coordonator al Audiovizualului,
    
13. 
    Comisia Electorală Centrală,
    
14. 
    Agenţia Naţională pentru Reglementare în Telecomunicaţii şi Informatică,
    
15. 
    Centrul pentru Drepturile Omului,
    
16. 
    Curtea Supremă de Justiţie,
    
17. 
    Consiliul Superior al Magistraturii,
    
18. 
    Primăria mun. Chişinău,
    

De asemenea, la elaborarea RP au participat următoarele ONG-uri:

1. 
   Asociaţia „Promo-lex”;
   
2. 
   Baroul de avocaţi ;
   
3. 
   Centrul de Resurse pentru organizaţiile active în domeniul Drepturilor Omului (CREDO);
   
4. 
   CSPJ - Centrul de Studii şi Politici Juridice;
   
5. 
   „Tinerii pentru Iniţiativa Democratică”;
   
6. 
   Asociaţia pentru Promovarea Clinicilor Juridice (APCJ) ;
   
7. 
   Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului (LADOM).
   

1 Conform recensămîntului populaţiei din 5 octombrie 2004 numărul populaţiei RM a fost de 3383,3 mii persoane

2 Republica Moldova

3 Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice