Resursele umane ale terrei

Emiratele Arabe Unite s-au impus rapid (exploatările au început după 1960) ca un mare producător (50% în exploatări submarine). Producţia se realizează în cea mai mare parte în emiratul Abu-Dhabi, în extracţiile terestre din câmpul petrolier Murban şi în cele submarine de la Zekum. Alte exploatări sunt în emiratul Dubai. Între ceilalţi producători din zonă se detaşează statele Oman, Qatar şi Bahrein, ultimele două cu producţii mai mici.

A doua zonă producătoare de petrol a lumii este America de Nord (circa 500 milioane tone în 1994), 80% din petrolul extras provenind din S.U.A.

Între marile zone de exploatare se distinge regiunea Golfului Mexic, cuprinzând sudul statului Texas şi statul Louisiana, care concentrează o treime din rezerve şi asigură peste 40% din producţia naţională. Extracţia se realizează deopotrivă pe uscat, în delta fluviului Mississippi şi în perimetrul Lake Charles (Louisiana), cât şi submarin în centrele Corsicana, East Texas şi Taylor, în apropierea litoralului statului Texas.

A doua zonă petrolieră, situată în Middlecontinent, concentrează 35% din totalul rezervelor certe ale ţării şi participă cu 30% la producţie. Mai importante sunt exploatările din statul Texas (Panhandle - în nord, Ranger, Sweetwater, Electra - în partea central - estică), Oklahoma (în jurul oraşelor Oklahoma City, Ponca City şi Wichita), Kansas şi Arkansas. Mai nou exploatările s-au extins în statul New Mexico.

Zona petrolieră din regiunea montană din vestul S.U.A. cuprinde exploatările din statele California (bazinele Los Angeles, St.Joaqin şi Santa Maria-submarin), Colorado, Utah, New Mexico. O altă zonă este sudul Marilor Lacuri, cu statele Illinois, Indiana şi Michigan, fiind importantă ca prima furnizoare de petrol pentru marea aglomeraţie industrială de la sud de Marile Lacuri.

După 1960 începe exploatarea petrolului în Alaska, în zăcămintele terestre şi submarine din nord (Prudhoe Bay), iar mai recent în sud (Cook Inlet). Condiţiile specifice ale climatului polar şi subpolar fac ca exploatările şi transportul petrolului să fie mai scumpe.

S.U.A. se situează pe locul doi în lume pentru producţia submarină de petrol, după Arabia Saudită. Dispune de cea mai vastă reţea de conducte, depăşind 275 000 km. Importante magistrale de transport pleacă din Middlecontinent spre Marile Lacuri (Oklahoma City - Chicago), spre regiunea "Megalopolisului" atlantic (Oklahoma City - New York) şi spre Golful Mexic (Oklahoma City - Dallas - Houston).

Canada, ţara cu rezerve modeste ce pot acoperi consumul pentru mai puţin de 10 ani, a produs în 1996 aproximativ 92 milioane de tone. Cea mai mare parte a producţiei (75%) a fost realizată în provincia Alberta (Pembina, Readwater, Judy Creek, Rainbow Lake), apoi în provinciile vecine, Saskatchewan şi Columbia Britanică.

Explorări recente au evidenţiat rezerve importante în nord, în delta fluviului Mackenzie, precum şi în platoul continental al Mării Beaufort (asociat cu gaze naturale).

America Latină se înscrie ca spaţiul geografic ce a înregistrat o dinamică accentuată în ultimele decenii, producţia sa depăşind astăzi 400 milioane de tone. Principalii producători sunt Mexic şi Venezuela, care deţin circa 75% din producţie.

În Mexic se disting trei zone petroliere, dintre care două sunt situate în Peninsula Yukatan. Prima este zona Campo de Reform. A doua este situată pe litoralul vestic al Golfului Mexic, unde exploatările au luat amploare. În sfârşit, de menţionat zona Golfului Campeche (cu zăcăminte submarine), situată în nordul Peninsulei Yukatan.