Resursele umane ale terrei

Comunitatea Statelor Independente deţine mari rezerve de minereu de fier, minereuri auxiliare, cărbuni cocsificabili şi alte categorii de materii prime ce au favorizat, în contextul politicii economice din anii '60-'70 spre dezvoltarea accelerată a industriei grele, inclusiv a siderurgiei.

C.S.I. este cel mai mare producător de minereu de fier din lume (198,4 mil.tone în 1991 adică 21,0% din producţia primilor 15 producători) şi printre primii exportatori mondiali. Principala bază siderurgică a C.S.I.-ului rămâne sud-estul Ucrainei. Zăcământul de la Krivoi-Rog (circa 20 mld.tone), situat la cotul Niprului, participă cu aproape jumătate la producţia C.S.I. Se adaugă zăcământul de la Kerci (circa 3 mld.tone) din peninsula Crimeea, valorificat din perioada interbelică. Aceste bogate zăcăminte, cărora li se adaugă exploatările de mangan de la Nikopol (40% din producţia ţării), cărbunii cocsificabili din bazinul Donbas, mari centrale electrice, căile de navigaţie (pe Nipru, pe Don, pe canalele ce le leagă, ieşirea la Marea Neagră prin Marea Azov) şi tradiţia prelucrării metalelor au condus la conturarea unor centre siderurgice, parte integrantă a unui complex industrial: Doneţk şi Makeevka din apropierea bazinelor carbonifere, Dnepropetrovsk, Zaporoje, Nikopol ş.a. legate de hidroenergia de pe Nipru (electrosiderurgie), Krivoi-Rog şi Kerci

Unul dintre cele mai mari zăcăminte puse în exploatare este cel de la Kursk-Belgorod, din regiunea Colinelor Voronej, participând cu 15% la producţia ţării. Prin puternicul câmp magnetic pe care-l crează este cunoscut sub numele de "anomalia magnetică de la Kursk".

A doua bază siderurgică este regiunea Munţilor Ural. Minereurile de fier exploatate mai ales în sudul Uralilor, la Magnitnaia (minereu cu un conţinut de 70% fier), au dus la dezvoltarea a numeroase centre siderurgice mari. De la nord la sud cele mai importante sunt Serov, Nijni Taghil, Ekaterinburg, Celeabinsk, Magnitogorsk.