| b) Industria de material feroviar. După cel de al doilea război mondial, atât parcul de locomotive, cât şi cel de vagoane au fost supuse modernizării, în paralel cu introducerea tracţiunii electrice pe o mare parte din lungimea reţelei feroviare; în ultimele decenii producţia de material feroviar înregistrează însă un ritm lent de evoluţie, numărul ţărilor care fabrică utilaj feroviar (locomotive, vagoane, şine de cale ferată) este relativ mic şi produce în serie mică sau la comandă. Pe plan mondial această ramură este concentrată mai ales în America de Nord anglo-saxonă şi Europa.
Cea mai mare producţie de locomotive aparţine C.S.I. (circa 3 000 de locomotive electrice şi 5 000 Diesel). Marile unităţi sunt amplasate la Lugansk - una dintre cele mai mari uzine din lume, apoi Kolomna, Briansk, Harkov, Sankt Petersburg, Omsk, Ulan-Ude, ultimele două în lungul Transsiberianului. Uzine de vagoane (peste 75 mii de bucăţi) se găsesc la Kazan, Ufa, Voronej, Kalinin, Poltava.
În America de Nord, pe primul loc se situează S.U.A. (circa 1 200 de locomotive şi peste 60 de mii de vagoane), a căror producţie este concentrată în nord-est (Chicago, Detroit, Cleveland, Pittsburgh, New-York, Philadelphia); în legătură cu industria de material feroviar a S.U.A. este şi cea din Canada, cu centre mai importante la London şi Montreal.
Producătoare de material feroviar mai sunt: Germania (Essen, Kassel, Kiel), Marea Britanie (Glasgow, zona Manchester-Derby, Darlington), iar în Franţa se impun oraşele: Lille, Valenciennes, Metz, Nancy, Mulhouse.
Alţi producători importanţi sunt: Polonia (îndeosebi locomotive electrice Diesel: Wroclaw, Chrzanow, Ostroviec), Cehia şi Slovacia (Praga, Plžen), R.P.Chineză (Lüda), Japonia (Tokyo, Nagoya, Osaka, Kobe), Mexic Brazilia, India ş.a.
Dostları ilə paylaş: |
