Resursele umane ale terrei

c) Industria construcţiilor navale

În anul 1900 flota formată de tancuri petroliere reprezenta doar 1,5% din întreaga flotă comercială a lumii, iar în anul 1952 era de 22%, în prezent a depăşit 50%.

Tabelul nr. 4

Principalii producători mondiali de nave comerciale (1996)

Nr. crt.	Ţara	Producţia (mii tdw 1996)	Ponderea în producţia mondială	Numărul de nave
1.	Japonia	16 613,5	43,2	377
2.	Coreea de Sud	11 584,9	30,1	156
3.	China	1 699,2	4,4	54
4.	Germania	1 242,5	3,2	75
5.	Polonia	1 072,7	2,8	36
6.	Italia	702,5	1,8	20
7.	Spania	678,4	1,8	22
8.	Danemarca	543,1	1,4	19
9.	Croaţia	474,1	1,2	12
10.	România	378,2	0,98	10
Total mondial 38 462, 9 100,0 986

Sursa: Images économiques du monde, 1998.

Construcţia de nave se caracterizează prin puternica ei concentrare în câteva ţări, care deţin peste 85% din tonajul vaselor lansate. Până în 1956 Marea Britanie se află în fruntea ţărilor constructoare de nave, an după care a fost puternic concurată de Suedia, Germania, Japonia, aceasta din urmă trecând pe primul loc începând cu 1957. Prin producţia mondială de nave comerciale (38,46 milioane tdw în 1996), pe primul loc se situau tancurile petroliere, care reprezentau 2/3 din navele lansate, la apă, în timp ce vasele de călători nu deţineau decât 8%.

Producţia de vase, privită în ansamblu, este concentrată în câteva zone: bazinul Mediteranei japoneze reprezintă cea mai mare concentrare de şantiere navale, cu circa 40% din producţia mondială, după care urmează bazinul Mării Baltice, care realizează 13% din producţie, depăşind-ul cu puţin pe cel al Mării Nordului; bazinul Mării Mediterane nu reprezintă decât 6-7% din producţia mondială.

Japonia este cea mai mare producătoare de vase, lansând la apă circa 16,6 milioane tdw (1996), respectiv 43,2% din tonajul mondial. Japonia construieşte şi cele mai mari nave din lume (400 mii tdw), având în proiect construirea unor tancuri petroliere cu capacitate şi mai mare, de 500 mii şi chiar de un milion tdw. Principalele şantiere navale japoneze sunt amplasate în insula Honshu, cu centre mai importante: Yokohama, Tokyo, Kobe, Maizuru.

Ţările scandinave dispun de o veche tradiţie în construcţia de nave, realizând circa 14% din producţia mondială. Suedia ocupă locul al doilea în lume, principalele şantiere navale fiind amplasate în sudul ţării la Göteborg, Malmö, Stockholm; în Norvegia sunt mari şantiere navale la Oslo, Stavanger, Bergen, Trondheim - specializate în construcţia de baleniere; Danemarca este cunoscută prin construirea de motonave şi motoare pentru navele de pasageri, Copenhaga fiind unul dintre cele mai mari centre europene pentru aceste produse.

Şantierele navale britanice, cândva cele mai active din lume, se găsesc astăzi într-o perioadă de stagnare. A douăsprezecea producătoare a lumii în prezent are puternice unităţi ale industriei construcţiilor navale pe coasta nord-estică, în şantierele navale de la Middlesbrough, Playmouth, Porthsmouth, iar în Irlanda de Nord la Belfast.

Alţi mari producători de nave maritime: Germania, locul patru pe glob, dispune de mari şantiere navale la Hamburg, Bremen, Bremerhaven, Kiel, Lübeck; Spania cu importante şantiere navale la La Coruna, Cadiz, Cartagena, Barcelona; Franţa începe să se specializeze în construcţia de nave gigant, marile şantiere aflându-se la Dunkerque, Saint-Nazaire, Marsilia. De notat că statele cu mare potenţial economic, S.U.A., C.S.I., R.P.Chineză, nu au producţii de nave comerciale la nivelul economiei lor, unele din aceste state preferând să plaseze comenzile lor în alte ţări.