Revista presei din perspectiva de gen perioada: 1 -7 mai 2017

ECONOMIE – PIATA MUNCII

Povestea Adei Solomon: Inginera devenită cineast cu premii internaționale

Digi24, 3 mai 2017

Filmul a fost în ultimii ani singură ramură a artei româneşti care a avut succes internaţional. Actorii, regizorii sunt în prim plan, dar un film bun nu are cum să reuşească fără un personaj cheie în toată construcţia, producătorul - cel care are grijă de finanţare şi de logistică. Ada Solomon şi-a făcut un nume în această industrie, în România şi peste hotare. Şi-a pus numele pe aproape 50 de producţii, e unul dintre cei mai buni din branşă. Dar ea se caracterizează simplu - un om muncitor.

Când era mică, visa să devină actriţă de teatru. Apoi şi-a dorit să ajungă inginer. A făcut Facultatea de Instalaţii în Construcţii şi chiar a ajuns inginer, dar nu a profesat nici măcar o zi. În schimb, a ajuns recunoscută internaţional în domeniul cinematografiei. Astăzi vorbim cu Ada Solomon şi cunoaştem povestea din spatele omului.

-Aţi visat vreodată să ajungeţi la acest nivel?

Ada Solomon: Nu, nu am visat deloc, nu mi-am imaginat niciodată, atunci când aveam 20 de ani, nu mi-am imaginat vreodată că voi lucra în domeniul cinematografic.

- Care era drumul pe care a pornit copilul Ada?

Ada Solomon: Păi... am fost un elev cuminte, am fost premiantă, am terminat liceul şefă de promoţie, la clasa de matematică-fizică, ceea ce era cel mai... cea mai bună clasa, nu aveam niciun fel de legătură cu domeniul , direct, adică părinţii mei nu erau niciun fel legaţi de domeniul artistic. Mama a lucrat în cooperaţie, a fost blănăreasă şi coordona un atelier de execuţie. Tată mi-a dat gustul pentru descoperitul României profunde. Tată a fost topograf, făcea măsurători de teren în industria uşoară.

Viaţă simplă a familiei o ambitionase pe adolescenţă premiantă Ada Solomon să ajungă inginer, meseria cu mare căutare în perioada comunistă. Este şi motivul pentru care urmează facultatea de instalaţii în Construcţii.

Ada Solomon: Păi, probabil că aş fi lucrat într-un institut de proiectări în construcţii, dacă nu chiar pe şantier. Probabil că în primii ani aş fi fost pe şantiere, undeva departe de Bucureşti aş fi putut să ajung într-un institut de proiectări sau cum s-a întâmplat cu câţiva dintre colegii mei, la Centrală de la Cernavodă.

-Anul 1989 v-a schimbat viaţă. Acolo s-a produs un declic. Ce s-a întâmplat?

Ada Solomon: E, în momentul în care a venit Revoluţia, m-am gândit că e momentul să fiu şi eu că studenţii americani pe care îi văzusem eu prin filme şi să câştig şi un ban.

A ales să meargă către o carieră fără legătură cu pregătirea ei, o carieră care urmarea imaginea. A lucrat în publicitate pentru Târgul Internaţional Bucureşti, apoi la trust Expres, iar în 1993 face cunoştiinţă cu domeniul care avea să-i definească viaţă- se angajează că asistent de producţie la compania Domino.

Ada Solomon: Am stat acolo 11 ani, până când am considerat că mi-am atins cumva limita competenţei acolo şi că nu prea mai am unde să cresc.

-Ce aţi învăţat în aceşti 11 ani?

Ada Solomon: Aproape tot despre ce înseamnă producţia de film. Am învăţat foarte mult de la regizori, dar am învăţat de la operatori enorm, am învăţat de la şoferii de camioane, de la electricieni, de la asistenţii de camera, de la regizorii secunzi care sunt un fel de generali pe platou care coordonează tot ce se întâmplă efectiv pe platou.

Primul film la care a lucrat a fost un documentar despre femeile de pe ambele maluri ale Prutului, dar a contribuit alături de Nae Caranfil la "Asfalt Tango", primul film în care Ada Solomon ocupă poziţia de directorul de producţie.

Produce apoi scurtmetraje mulţi-premiate: "Marilena de la P7" de Cristian Nemescu, şi "Lampa cu căciulă" de Radu Jude.

Ada Solomon a lucrat şi la lungmetrajele "Cea mai fericită faţă din lume" de Radu Jude, "Felicia, înainte de toate" de Răzvan Rădulescu şi documentarele lui Alexandru Solomon "Kapitalism, reţeta noastră Secretă" şI "Cold Waves - Război pe calea undelor".

Ada Solomon: Nu cred că " Cea mai fericită faţă din lume" dacă nu ar fi călătorit atât în festivaluri, ar fi fost vândut până astăzi în peste 20 de teritoriu din lumea largă. 20 de teritorii pentru un film vorbit în limba română este imens.

- În 2004 aţi decis să mergeţi pe cont propriu, să va deschideţi o casă de producţie şi să faceţi lucrurile pe care le-aţi învăţat în celelalte părţi, să le faceţi singură. Cum este experienţă asta de antreprenor în România în domeniul filmului?

Ada Solomon: Mi-a fost foarte frică şi nu am crezut că am să reuşesc, am avut iarăşi noroc. N-a fost iniţiativa mea, am fost cumva împinsă de la spate să pornesc propria companie de către asociatul meu Avi Karpick, este un operator israelian care lucrează mai ales publicitate astăzi în lumea întreagă. Piaţa din România e foarte bizară, nu e nimic predictibil, aici nu e nimic pe care să te poţi baza.

-Era o investiţie mare?

Ada Solomon: Era o investiţie uriaşă pentru mine la momentul ăla.

-Cu cât aţi început ?

-În jur de 15.000 de dolari.

Chiar şi într-un mediu mai puţin prietenos nouă companie a avut un start bun. A devenit profitabilă după doar trei luni.

Ada Solomon: Când am început nu am început cu producţie proprie, ci cu publicitate şi prestări de servicii pentru clienţi externi. Iar lucrurile au mers foarte bine. Am făcut publicitate pentru piaţă internaţională în primul an şi era un moment de puternică efervescenţă şi de creştere economică. 2004 - 2005 au fost anii cei mai profitabili în companie, după care am început această poveste a proiectelor româneşti şi a producţiilor proprii, care nu sunt nici pe departe la fel de profitabile şi în nici un caz pe termen scurt. Încet, încet am lăsat deoparte de tot publicitatea pentru că nu poţi să fi activ în atât de multe domenii. Sunt lucruri atât de diferite şi trebuie să menţi relaţiile.

-Ce face un producător de film ?

Ada Solomon: Un producător de film adună resursele logistice şi financiare pentru un proiect şi este responsabil de bună îndeplinire a proiectului respectiv

-Ce se întâmplă dacă nu ajunge bugetul, dacă filmarea are costuri mai mari?

Valentino Rudolf, producător executiv: Tăiem o zi de filmare, încercăm să ne orientăm către o locaţie mai ieftină, încercăm să facem o filmare cu o echipa mai restrânsă.

-Cum reuşiţi să obţineţi finanţare?

Diana Paroiu, coordonator de finanţare: Într-o prima faza aplicăm în România la Centrul Naţional pentru cinematografie pentru finanţarea dezvoltării scenariului. Apoi aplicăm la Centrul naţional pentru producţie filmarea propriu-zisă. Este foarte greu, este concurenţă foarte mare. Toate casele de producţie din România sunt în competiţie pentru această finanţare limitată din fonduri publice. Dacă nu obţii finanţare, aplici şi reaplici şi reaplici până obţi

Ada Solomon: Suntem de multe ori acuzaţi că suntem subvenţionaţi şi nu ne preocupăm de încasări. Ba mă preocupă foarte tare încasările, dar sunt altfel de încasări. Nu sunt alea care se socotesc în ron sau în euro. Sunt încasări de persoectiva culturală, de civilizaţie, de educaţie. de înţelegere a lumii în care trăim.

Acestor fonduri publice li se adaugă sponsorii, care doresc să se asocieze filmului.

Poate exista și parte de co-producţie cu case de filme străine, care vin cu finanţare. Producătorii pot apela inclusiv la fonduri europene.

Diana Paroiu, coordonator de finanţare: Există workshopuri în străinătate, unde îţi poţi trimite filmul pentru a dezvoltă scenariul, poţi beneficia de training şi în ceea ce priveşte bugetul, planul financiar, dezvoltarea unei strategii de distribuţie şi mai târziu de marketing. Este şi o mare oportunitate de fi vizibil.

Banii şi vizibilitatea nu sunt totul. Ada Solomon spune că anumite principii nu pot fi încălcate .

Ada Solomon: „Mi s-au propus la un moment dat producţii străine şi care se întâmplau în România şi cu care aveam o problema morală. Le-am refuzat, da!”

Proiectele de filme româneşti nu au venit însă cu profituri mari pentru Ada Solomon şi pentru compania Hi Film pe care o conduce, dar au venit cu recunoaşterea internaţională.

-Ada Solomon, eşti fericită de cum a ieşit premieră filmului?

Ada Solomon:Sunt da, chiar sunt cea mai fericită producătoare din lume. Reacţiile din presă sunt foarte bune până acum, deci ce ne putem dori mai mult!?

Margareta Nistor, critic de film: Are şi momente de un real umor, şi momente de o intensitate extraordinară care merg până la cel mai mic detaliu care să satisfacă orice cineast din lumea asta.

Iar Aferim! a fost selectat în peste 30 de festivaluri şi premiat printre altele la Berlin 2015 cu Ursul de Argint.

Ada Solomon: Nu este un film care îşi propune să construiască o realitate pe care nu o cunoaştem în fapt, ci îşi propune de la bun început, inclusiv prin alegerea peliculei alb negru să spună că este o reconstrucţie. E un film cu limbaj valah de secol XIX, cu influenţe turceşti, legi crude, decoruri şi costume fascinante. E genul de film care presupune un efort de producţie uriaş. Hanul a fost făcut de la zero, la iarmaroc au fost o serie de efecte speciale de multiplicare a oamenilor şi animalelor care sunt acolo. Am crescut şi muşte pentru Aferim. Un coleg de-al nostru a crescut efectiv muşte pentru că Radu îşi dorea foarte mult să aibă muşte în cadrele de interior şi la han şi la conac, să le simţi prezenţa.

Victor Rebengiuc, actor: Am avut un rol mic, dar foarte solicitant. Am întâlnit aici o echipa foarte numeroasă şi bine instalată din punct de vedere profesional şI am filmat cu plăcere.

Pentru că filmările mai sufereau modificări faţă de scenariul iniţial, regizorul Radu Jude a decis să îi folosească şi pe membrii echipei Hi Film că persoanaje în poveste.

Valentino Rudolf, producător executiv: M-a băgat într-o scenă de noapte de la han şi în care eu aveam o mişcare aşa din cap, care i-a plăcut mult lui Radu şi apoi toată lumea a trebuit să facă aşa după mine. Eram boierul care trece prin pădure cu caleaşcă şi îl înjură pe protagonist că îl deranjează că i-a stat în cale.

Ilinca Belciu, coordonator distribuţie film: Important este să ajungă la public. Mai întâi pe plan internaţional şi apoi pe plan naţional. Important este că premieră mondială să fie într-un festival de tallie mondială, clasa A, automat atunci lumea aude altfel despre ţine.

Iar cu filmele la care a contribuit Ada Solomon a reuşit performanţe pe care nu le-a atins nici un alt producător din ţară. A fost primul producător român în cursa pentru premiul Oscar la categoria cel mai bun film străin, pentru pelicula "Toni Erdmann".

Ada Solomon: Pentru mine Toni Erdman este un exemplu de produs european, un produs cultural european. Pentru că este un film cu motor german, o locomotivă germană. Are un actor în rol principal care este austriac, are că set-up România şi Bucureştiul în mod special. Un personaj colectiv în film. are o distribuţie cu mai mult de 25 de actori români. Toată logistică asigurată de echipa română şi a cărui finanţare a fost închisă de un coproducător elveţian .

Ozana Oancea, actriţa: „A fost un casting foarte îndelungat şi foarte laborios. De obicei se stă poate 20-30 de minute. De dată asta era fix o ora pentru fiecare dintre ei, chiar şi pentru rolurile foarte mici şi comportau diverse exerciţii, surprize, conduceri în situaţii neprevăzute.”

Lungmetrajul, filmat în cea mai mare parte în ţară noastră a fost singură pelicula din 2016 inclusă de către BBC Culture în TOP 100 cele mai bune filme ale secolului 21.

Ada Solomon: Asta este un film care a făcut şi bani. Este plăcut să faci şi bani.

Scenariul peliculei s-a scris chiar şI în timpul filmărilor, povesteşte regizorul Maren Ade.

Maren Ade - regizorul filmului: Mi-am spus: Nu îmi pasă... Dacă nu este o comedie, atunci este o drama. Nu contează. Şi i-am spus producătorului meu (n.r. Ada Solomon) că îmi pare rău că nu va fi o comedie. La premieră filmului am fost foarte surprinsă că oamenii radeau atât de mult. Îmi tot spuneam: va rog, opriţi-va! Urmează o scenă foarte serioasă.

-Nu mai aveţi emoţii când sunteţi chemată pe scenă?

Ada Solomon: Nu. Premiile, mă onorează foarte tare o parte din ele, responsabilizează pentru că lumea aşteaptă şi mai mult de la ţine, dar câteodată se termină şi munţii ăştia de urcat şi nu mai poţi să mergi în sus. Eu am o problema cu înălţimea, trebuie să mă uit în sus, că altfel mă ia ameţeală. Trebuie să mă uit în sus, nu să mă uit de sus.

Ada Solomon şi-a adus aportul până acum la peste 50 de filme, din poziţia de producaror, coproducător, sau producător executiv.

-Ce credeţi că este mai important în filmele pe care le realizaţi? Oamenii sau povestea?

Ada Solomon: Oamenii sunt întotdeauna mai importanţi. Povestea devine mai interesantă, sau mai puţin interesantă în funcţie de cum este spusă.

Ada Solomon: Performanţă pe care o face cinema-ul românesc este senzaţională. În fiecare an din cele 20 - 25 de lung metraje care ies, 4-5 sunt în topul cinematografiei internaţionale, adică intră în alea 500 de filme din cele 8000 de filme care rămân cumva prezente. Asta înseamnă 20 , 25 % din producţia anuală. Nu există nicăieri în lume aşa ceva. Franţa are 4, 5, 7 filme din 300. Auntem foarte buni, suntem foarte buni şi nimeni nu ne crede de fapt. Acasă a ajuns o banalitate. Normal că a luat premiu la Cannes.

http://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/romania-fast-forward/povestea-adei-solomon-inginera-devenita-cineast-premiat-international-716948