Revista presei din perspectiva de gen

Regizorul Woody Allen, acuzat în mod public de agresiune sexuală de către fiica adoptivă

Mediafax, 02 ifebruarie 2014

De Paula Rusanu

Dylan Farrow, fiica adoptivă a lui Woody Allen, l-a acuzat, sâmbătă, pe regizorul american, spunând că acesta a agresat-o sexual în copilărie, exprimându-se astfel pentru prima dată în mod public în legătură cu o acuzaţie veche de peste 20 de ani.

Dylan Farrow, în vârstă de 28 de ani, pe care Woody Allen a adoptat-o cu actriţa Mia Farrow pe vremea când formau un cuplu, a afirmat într-o scrisoare deschisă, publicată pe blogul cotidianului The New York Times, că a fost agresată sexual la vârsta de şapte ani, în podul locuinţei familiale, scrie CNN.

"Care este filmul vostru preferat regizat de Woody Allen? Înainte de a răspunde, ar trebui să ştiţi că atunci când aveam şapte ani, Woody Allen m-a luat de mână şi m-a condus într-un mic pod, slab luminat, de la etajul al doilea al casei noastre. Mi-a spus să mă întind pe burtă şi să mă joc cu trenul electric al fratelui meu. Apoi, el m-a agresat sexual", scrie tânăra.

"Îmi vorbea în timp ce îmi făcea acel lucru, murmurându-mi că sunt o fetiţă cuminte, că acela era secretul nostru, promiţându-mi că vom merge la Paris şi voi fi un star de cinema", a adăugat ea.

Tânăra femeie spune că i-a vorbit mamei sale, în epocă, despre acele lucruri.

Nu este prima dată când regizorul este acuzat că şi-a molestat sexual fiica adoptată în timpul relaţiei cu Mia Farrow. În 1992, chiar Mia Farrow l-a acuzat pe Woody Allen că a molestat-o pe fiica lor Dylan, pe atunci în vârstă de şapte ani.

Actriţa se afla într-un conflict feroce cu regizorul pentru tutela copiilor lor, după ce a descoperit că Woody Allen avea o relaţie cu una dintre celelalte fiice adoptate ale sale, Soon-Yi Previn, pe atunci în vârstă de 20 de ani. Mia Farrow o adoptase pe Soon-Yi în timpul unei căsătorii anterioare. Woody Allen, în vârstă de 78 de ani, s-a căsătorit cu tânăra Soon-Yi în 1997.

Regizorul nu fost urmărit în instanţă, el negând că ar fi agresat-o pe Dylan Farrow. "Este puţin probabil ca domnul Allen să fie urmărit penal pentru abuz sexual pe baza probelor", a declarat atunci judecătorul Elliott Wilk, de la Curtea Supremă, potrivit unei publicaţii americane.

În 1992, Allen a acuzat-o pe Mia Farrow că ar fi manipulat, din ranchiună, "în mod ruşinoş, nişte copii inocenţi".

În 1994, un tribunal newyorkez a decis să îi refuze dreptul de a putea să o viziteze pe Dylan. Doi terapeuţi au considerat în acea vreme că nu era în interesul tinerei de a fi "constrânsă" să îl vadă pe tatăl ei adoptiv.

"Woody Allen nu a fost condamnat niciodată pentru nicio infracţiune, iar faptul că el a scăpat după tot ceea ce mi-a făcut mi-a bântuit toată tinereţea", a adăugat fiica adoptivă a cineastului, care a acuzat Hollywoodul că a închis ochii în faţa acelor acuzaţii, continuând să îl premieze pe cineast.

Cel mai recent film al acestuia, "Blue Jasmine", a primit pe 16 ianuarie trei nominalizări la premiile Oscar, iar Woody Allen, autor a peste 40 de filme care i-au adus deja patru premii Oscar, a primit luna trecută şi un Glob de Aur special pentru întreaga carieră.

"Chinul meu a fost agravat de Hollywood", spune Dylan Farrow. "Toată lumea, cu excepţia unora (care sunt eroii mei), a închis ochii. Cei mai mulţi au preferat să accepte ambiguitatea, să spună «cine ştie ce s-a întâmplat» şi să pretindă că totul era bine".

"Woody Allen este un exemplu viu pentru modul în care societatea noastră îi neglijează pe supravieţuitorii agresiunilor şi abuzurilor sexuale", a adăugat Dylan Farrow.

Woody Allen, în vârstă de 77 de ani, autorul filmului "Annie Hall" din 1978, pentru care a fost recompensat cu două premii Oscar - la categoriile "cel mai bun regizor" şi "cel mai bun scenariu original" -, a realizat peste 48 de filme într-o carieră de 58 de ani şi este cunoscut pentru personajele sale nevrotice şi comice, devenite o veritabilă marcă personală şi care sunt adeseori interpretate chiar de el.

Cineastul american a câştigat Oscarul pentru cel mai bun scenariu original în 1986 pentru filmul "Hannah si surorile ei/ Hannah and her Sisters" şi acelaşi premiu pentru filmul "Miezul nopţii în Paris/ Midnight in Paris" din 2011.

http://www.mediafax.ro/life-inedit/regizorul-woody-allen-acuzat-in-mod-public-de-agresiune-sexuala-de-catre-fiica-adoptiva-foto-12006740

SĂNĂTATE

Sanatatea reproducerii si egalitatea de gen

A.L.E.G. website, 28.01.2014

O multime de opinii si judecati de valoare se vehiculeaza in spatiul public atunci cand vine vorba de avort si contraceptie. Stereotipiile de gen, adica prejudecatile despre rolul femeii si barabtului, se regasesc in multe dintre aceste opinii, impiedicand cel mai adesea gasirea unor punti de legatura intre diversele tabere ce isi disputa subiectul si gasirea unor solutii cu efect benefic care sa poata fi preluate in politicile publice.

A.L.E.G. este de parere ca din moment ce o sarcina presupune un barbat si o femeie atunci si solutiile propuse pentru tot ce inseamna drepturi si sanatatea reproducerii trebuie sa fie fundamentate in principiile egalitatii de gen pentru a produce efecte pozitive reale. Acest lucru e valabil si pentru scaderea numarului de sarcini in adolescenta, a numarului de avorturi, a mortalitatii materne, informarea si educarea publicului etc. Nu intamplator UNDP (Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare) coreleaza dezvoltarea umana cu egalitatea de gen, iar in calcularea indexului de gen tine cont de rata mortalitatii materne si de numarul de sarcini la adolescenti. In tarile cu cel mai slab indice in ce priveste egalitatea de gen regasim si probleme grave legate de sanatatea reproducerii. (A se vedea http://hdr.undp.org/en/data)

Prezentam mai jos o serie de prejudecati si mituri legate de drepturile in domeniul reproductiv si sanatatea reproducerii si solutia din perspectiva de gen propusa de noi.

Mit: pentru o sarcina nedorita e de vina femeia

Critica din perspectiva de gen: Responsabilitata unei sarcini nu este doar a femeii – toate sarcinile din istoria umanitatii au presupus si un el, iar el este cel mai adesea si cel care initiază actul sexual. De ce il excludem atunci pe el din ecuatie cand vine vorba de raspunderea pentru sarcina si de prevenirea unei sarcini nedorite? De ce sanctionam doar de ”mamele denaturate” care isi abandoneaza copiii în maternitate, fara sa intrebam macar unde e tatal si ce a facut el ca sa impiedice situatia. Avem pretentia ca suntem un stat modern, avem o lege privind egalitatea de sanse intre femei si barbati, ar fi cazul sa tinem cont de ea nu doar prin infiintarea de comitete si comitii. A blama doar femeia/mama exonerand de raspundere partenerul masculin cand vine vorba de o sarcina este parte din problema, nu din solutie cand analizam numarul mare de sarcini nedorite si avorturi.

Solutia: responsabilizarea ambilor parteneri in toate continuturile mediatice si educationale care au legatura cu sarcina.

Mit: prosperitatea unei natiuni depinde de natalitate

Critica din perspectiva de gen: presedintele Romaniei critica in 2013 femeile ca din cauza emanciparii lor natalitatea a scazut foarte mult si Romania s-ar confrunta astfel cu o problema economica cauzata de femei iresponsabile. Intai de toate e bine de precizat ca natalitatea in Romania nu a scazut dramatic în ultimele decade ci de fapt s-a mentiunt într-un ritm constant dupa 1990 (conform statisticilor) chiar daca cu nasteri mai putine decat in epoca Ceausescu. Oricum o populatie numeroasa nu garanteaza prosperitate economica. Exista o multime de state sarace in lume care au natalitate mare, dar au si mortalitate infantila, mortalitate materna, migratie puternica pentru munca in strainatate pentru ca in tara nu au conditii decente de trai. Prosperitatea nu se masoara doar cantitativ, ci si calitativ. Asa cum dovedeste si studiul ce insoteste procesul de revizuire ICPD+20 (ICPD – International Conference for Population Development), investitiile in sanatate si educatie sunt cel putin la fel de importante pentru a avea o societate prospera. Solutiile rapide de fortare a unei cresteri de natalitate au dat gres: nici interzicerea avorturilor prin Decretul 77 din era ceausista, nici tentativele de crestere a alocatiei pentru ingrijirea copilului de dupa revolutie nu au avut succes in plan economic fara grave efecte ”secundare” (mortalitate materna, copii nascuti cu deficiente, cresterea numarului de persoane fara venituri sau cu venituri mici, cresterea numarului de copii abandonati).

Cu ce cresc copilul? Ce riscuri implica nasterea? Cu cine cresc copilul? Ce viata va avea copilul meu? Sunt cateva intrebari cheie pe care tindem sa ni le punem, noi femeile ”moderne”. Pentru a lua decizia de a deveni parinte, orice persoana, femeie sau barbart are nevoie sa simta ca viata sa este oarecum predictibila atat din punct de vedere profesional si financiar cat si din punct de vedere al situatiei politice. Pentru a deveni parinte trebuie macar sa iti poti imagina un viitor pentru copilul tau. Un alt factor care favorizează decizia de a deveni mama are legatura cu impartirea echitabila/egala a responsabilitătilor pentru viata de familie.

Solutia: pentru a incuraja femeile sa devina mame este nevoie de programe multi-sectoriale care sa abordeze atat piata muncii si veniturile, accesul la servicii medicale si educationale decente, si viata de familie ferita de abuzuri si violenta.

Mit: organizatiile care militeaza pentru drepturi reproductive promoveaza avortul

Critica din perspectiva de gen: pentru cine a trait epoca decrețeilor (sau macar a văzut filmul lui Florin Iepan) e clar avortul, in special cel efectuat in conditii nesigure, este un risc major la adresa sanatatii femeilor. Avorturile nu au fost stopate de Decretul 77 dat de Ceausescu, ci doar mutate pe piata neagra, ceea ce a condus la moartea a peste 10.000 de femei si la nasterea altor mii de copii cu deficiente de pe urma unor chiuretaje esuate. Organizatiile pentru drepturi reproductive si sanatatea reproducerii doresc sa evite repetarea istoriei. Dar nu promovam si nu elogiem avortul, ceea ce promovam este informarea femeilor si barbatilor despre mijloace moderne de contraceptie si facilitarea accesului la acestea. Pentru ca nu am ajuns inca la un nivel la care sa putem preveni orice sarcina nedorita, suntem constienti ca avortul va fi in continuare practicat, fie ca suntem de acord sau nu, si atunci el trebuie sa fie o procedura medicala legala, care se efectueaza in conditii sigure. Educatia sexuala este principala metoda prin care putem scadea numarul de avorturi, pentru ca cei doi parteneri vor sti sa previna o sarcina nedorita, la fel tot prin educație sexuala putem sa reducem eficient sarcinilile in randul adolescentelor, sarcini ce le pun in pericol dezvoltarea fizica si profesionala ulterioara. Problema este ca in Romania lipsesc atat programele de subventionare a mijloacelor de contraceptie cat si cele de educatie sexuala.

Solutia: Educatia sexuala ar trebui sa fie obligatorie in scoli deja din ciclul gimnazial si pana la liceu inclusiv. Orele de educatie sexuala facute de profesori instruiti si bazate pe informatii stiintifice recente formeaza comportamente sanatoase si responsabile care scutesc societatea de costuri ulterioare implicit mai mari. Scopul unor ore de educație sexuala ar fi ca fetele si baietii care parasesc scoala sa inteleaga cum functioneaza propriul corp, cum sa se protejeze de infectii cu transmitere sexuala ( inclusiv HIV/SIDA) ori de sarcini nedorite, ce inseamna sex consensual si cum sa evite situatii de abuz ( inclusiv situatii cu risc de trafic sexual) ori cum se construieste o relatie de cuplu non-violenta si armonioasa. O societate cu tineri si tinere care isi cunosc corpul dar si valoarea personala dincolo de corp ne-ar scuti de multe probleme ulterioare.

Mit: avortul este practicat de femei neinstruite sau egoiste

Critica din perspectiva de gen: In lipsa accesului la contracepție avortul a fost practicat de femei de toate varstele si din toate paturile sociale, de celebritati si femei simple deopotriva, iar cateva marturii la persoana intai se gasesc in filmul Decreteii. Avortul mai este practicat azi pentru ca multe femei nu stiu sau nu isi permit metode de contraceptie cu risc scazut. Sau pentru ca in ciuda folosirii acestora au rămas insarcinate si nu isi pot asuma aducerea pe lume a unui copil la momentul respectiv. Fie pentru ca nu au o relatie stabila, nu isi doresc copii, nu au resursele necesare (materiale si/sau morale) sa ii creasca, sau au deja numarul de copii dorit. Fie pentru ca sarcina a fost rezultatul unui act de agresiune, impotriva vointei lor. Motivele sunt nenumarate si nu avem pretentia ca le putem epuiza aici. Dar noi nu le blamam pentru ca nu știm daca distrugerea vietii unui copil nascut (prin abandon, neglijare, abuz sau lipsa de iubire etc.) poate fi considerata mai puțin grava decat un avort. Noi credem ca lumea va fi mai buna cand bărbatii si femeile vor fi incurajati sa intre in rolul de parinte pregatiti, si nu obligati. Dupa cum o dovedesc numeroasele cazuri de violenta in familie asupra copilului, prea multi copii sufera din cauza parintilor lor, iar costurile le suportam noi toti.

Solutia: eduatie sexuala pentru prevenirea unei sarcini nedorite insotita de de-stigmatizarea dreptului de a alege sa devii sau nu parinte

Mit: educatia sexuala favorizeaza inceperea vietii sexuale la o varsta timpurie

Critica din perspectiva de gen: oriunde ai incerca sa vorbesti despre necesitatea educatiei sexuale va interveni cineva ingrijorat ca educatia sexuala ii va determina pe copii/tineri sa isi inceapa viata sexuala foarte devreme. O astfel de atitutinde nu denota decat lipsa de comunicare reala cu tinerii si lipsa de cunostiinte in ceea ce priveste sexualitatea umana. Tinerii isi incep viata sexuala in anumite circumstante ce tin de modelul parental, grupul de prieteni, partner cat si de mesajele despre sexualitate care circula in societate. Studii de specialitate constata ca cu fiecare generatie varsta la care tinerii incep viata sexuala scade, insa aceasta ramane corelată cu alte modificari biologice ce au la randul lor loc mai devreme (debutul adolescentei). Varsta la care tinerii incep sa aiba o viată sexuala cu un partner nu ar trebui sa fie principalul motiv de ingrijorare – important este ca relatia respectiva sa fie una bazata pe iubire si sentimente reale intre tineri de varste foarte apropiate, o relatie consensuala si lipsita de violenta, exploatare, inselatorie sau cu risc de imbolnavire. Sexualitatea este un fapt firesc de viata, important este sa o ințelegem ca atare si sa stim sa prevenim orice situatii de risc.

Ideile despre sexualitate si iubire ale tinerilor incep sa se formeze de foarte timpuriu pe baza a ceea ce vad, aud, simt ca există intre proprii parinti. Un alt canal de informatii despre sexualitate este mass-media, iar mesajele promovate la televizor ori in muzica creaza de multe ori confuzie si angoase, mai ales la preadolescenti. Educatia sexuala documentata si facuta pe intelesul tinerilor poate ordona cunostiintele si pseudo-cunoștiintele pe care le au tinerii si copiii.

Solutie: educatia sexuala realizata de personal instruit si axata pe formarea de atitudini si comportamente responsabile va conduce la situatia in care atunci cand tinerii isi incep viata sexuala au si capacitatea de a evita sarcinile nedorite, infectiile cu transmitere sexuala, abuzul sexual etc.

http://aleg-romania.eu/sanatatea-reproducerii-si-egalitatea-de-gen/