Revista presei locale

După 42 de ani. Cum au trăit oamenii din Certej catastrofa din 30 octombrie 1971

Patru decenii au trecut de la cel mai mare dezastru ecologic înregistrat în ultimul secol în România. Ruperea iazului de decantare de la Certej a ucis 89 de oameni şi a rănit alte 76 de persoane. Amintirile nopţii de groază din 30 octombrie 1971 încă îi bântuie încă pe foştii mineri. „M-au trezit gemetele şi urletele din depărtare. Ceaţa groasă acoperise locul dezastrului, iar când negura s-a risipit, am văzut cum nămolul măturase blocurile. Am văzut cadavrele sfârtecate, copii şi oameni. Printre morţi se afla şi şeful de post din Certej. Cu o seară în urmă se mutase cu chirie, singur, într-unul din apartamentele noi. A murit sub dărâmături în chiar prima noapte petrecută în noua locuinţă”, a povestit Costică Sauciuc (57 de ani), care era elev la vremea tragediei. Omul îşi aminteşte cum Certejul fusese izolat de restul lumii, în săptămânile scurse de la accident. La faţa locului au fost mobilizaţi militari şi miliţieni, iar Securitatea supraveghea toate activităţile. Morţii erau depozitaţi în căminul cultural, unde erau spălaţi, îmbrăcaţi în salopete şi înhumaţi. S-a încercat minimalizarea tragediei şi ştergerea urmărilor ei. Totuşi, nu sunt puţini cei care spun că, în realitate, numărul morţilor a depăşit o sută. În timpul acţiunilor de căutare a victimelor îngropate în nămol, mai mulţi militari şi-au pierdut viaţa. „Atunci, patru sau cinci militari aduşi să caute cadavrele au murit înecaţi în fântânile care erau acoperite de nămol. Cădeau în ele şi pur şi simplu erau înghiţiţi de pământ. În blocurile prăbuşite nu se ştia câţi oameni locuiau. Au murit mai mulţi decât spuneau anchetatorii”, povesteşte fostul miner Dumitru Burdea (65 de ani). Bărbatul a trăit intens clipele de groază care au urmat ruperii digului. Sterilul s-a prăvălit cu o viteză ameţitoare, purtând cu el rămăşiţe de blocuri, case şi oameni. Cadavrele înecate au fost purtate de valul de nămol până în curtea sa, aflată la aproape doi kilometri de locul vechiului iaz minier. Peste iazul de decantare în anii următori a fost plantată o pădure, iar pe locul fostelor blocuri distruse din temelii a fost înfiinţată exploatarea Coranda. Sinistraţilor le-au fost acordate apartamente în Deva. Au fost şi oameni care au „fentat” moartea în dimineaţa catastrofei. „O bătrână adormise pe o căpiţă de fân, păzindu-şi animalele. Claia a fost luată de avalanşă, iar femeia s-a trezit a doua zi, pe ea, la capătul Certejului. Cu o seară în urmă avusese loc un botez de copil, iar în afara pruncului, se spune că toţi cei prezenţi la botez au murit”, spune Ionel Stângaciu, un alt fost miner.

Certejul de Sus se află la circa 20 de kilometri de municipiul Deva. Minele au fost închise între timp, iar pe locul iazului de decantare a fost plantată o pădure şi mai sunt câteva ruine industriale. În următoarii ani, în zonă ar putea fi deschise alte exploatări miniere. /Ziarul Hunedoreanului HD http://zhd.ro/dupa-42-de-ani-cum-au-trait-oamenii-din-certej-catastrofa-din-30-octombrie-1971/