Revista presei locale

Fortăreaţa Colibiţa şi apărătorii ei din umbră

Nu ştiu nimic despre hidrocentrale şi nici nu mă laud că aş fi vreun expert în turism. Mă pricep însă la oameni. Ştiu să-i citesc, iar joi, la dezbaterea publică de la Bistriţa Bârgăului referitoare la Colibiţa şi construcţia hidrocentralei de pompare am văzut câteva personaje în sală care mi-au adus ridicat sângele în cap, deşi nu au scos un cuvânt. Ei au făcut din Colibiţa o “fortăreaţă”.

Deşi stătea în ultimul rând, oarecum taciturn, Vasile Coruţiu mi-a sărit în ochi din prima fiindcă, din păcate, îl ştiu atât de bine pe omul acesta care şi-a bătut joc de blocurile ANL de la Viişoara pe care le-a făcut într-un hal fără de hal cu ţigani de la Bucureşti lucrând la negru, dar cel mai grav, fără canalizare. Locatarii s-au chinuit ani cu mirosurile pestilenţiale până când Primăria Bistriţa a găsit de cuviinţă, într-un târziu, să racordeze blocurile la reţea. Un alt amănunt la fel de important este că acest domn Coruţiu a mai dotat blocurile făcute de el cu centrale termice vechi care consumau mii de metri cubi de gaz. La o simplă garsonieră se plătea câte 500-600 de lei la întreţinere lunar, o bătaie de joc marca Coruţiu care s-a îmbogăţit după Revoluţie cu astfel de afaceri. Acum înţeleg că se ocupă de turism. Întrucât am stat în mizerabilele blocuri făcute de dânsul, nu voi fi chiar atât de idioată să merg vreodată în ceea ce administrează acum şi să plătesc pentru asta. Am plătit cu vârf şi îndesat “luxul” de a sta în blocuri făcute de el şi de firmele lui. Ca urmare, orice problemă ar avea domnul Coruţiu pe mine nu mă interesează fiindcă nici pe dânsul nu l-a interesat când eu ţipam că ne iese fosa septică în beci şi sub geamuri şi că nu mai putem respira din cauza asta. Dacă ar fi să pot vota eu să se facă o hidrocentrală prin pompare la Colibiţa, aş vota să treacă toate conductele prin complexul turistic al domnului Coruţiu şi să ia apă numai din faţa vilelor lui ca să se facă acolo un hău imens. Mi s-ar părea că, în felul acesta, s-ar face puţină dreptate. La cât şi-a bătut dânsul joc de oameni, eu zic că ar merita acum o hidrocentrală cu turbina în sufragerie.

Tot la dezbatere a apărut un domn din Franţa, Jean Pierre Pascal, cam vocal în problemele comunităţii în condiţiile în care el însuşi a recunoscut că face “afaceri personale” şi că nu prea plăteşte statului român nimic. Dânsul ţipa ca din gură de şarpe că investitorul în hidrocentrală e un escroc condamnat penal. Îi şoptea la ureche fostul poliţişt transformat în avocat Liviu Moldovan. Îmi pare rău că domnul Moldovan, care a invocat tot soiul de legi şi drepturi ale oamenilor, nu i-a citit la ureche lui Jean Pierre Pascal şi rechizitoriul lui Vasile Coruţiu pe cu tot cu faptele sale “de vitejie” în lumea de business. Dacă citeau din ambele rechizitorii mai că era un echilibru de forţe, aşa a fost doar penibil.

V-am spus că nu mă pricep la hidrocentrale, dar nici cei din sală nu cred că se pricepeau aşa cum voiau să arate. În schimb, l-am ascultat pe domnul Dorin Stoian de la Comelf explicând şi mi-am dat seama că ştie ce spune. Am mai auzit că marii proprietari de pensiuni deversează dejecţiile în lac, că şi-au făcut vile până unde au vrut ei, că, în afară de Tinu Hangan de la Ariniş (care a cotizat vreo 500 de lei taxă hotelieră pe trei ani) unul nu a plătit taxa hotelieră (deşi se laudă că au avut 6500 de turişti) şi că cei din Bistriţa Bârgăului dau 100.000 de lei pe an ca să le care tuturor gunoaiele de la mici, grătare şi petreceri fiindcă niciun proprietar de vilă nu are abonament la salubritate. Aşadar, de plătit, nu plătesc, de făcut curăţenie nu fac, lacul l-au îngrădit să nu mai intre nimeni, ce mai vreţi? Acum nu le rămâne decât să facă propriile legi acolo şi, eventual, să impună vreo limbă oficială.

Ce poţi face ca simplu turist care ajungi acolo? Să priveşti lacul de pe baraj sau să-i umpli conturile lui Coruţiu ca să te uiţi la acelaşi lac însă dintr-un alt unghi? Pentru omul de rând care vrea să se relaxeze neavând milioane adunate din construcţia de blocuri ANL de proastă calitate, nu există alt acces în fortăreaţa Colibiţa decât barajul. Aşa se face că acolo vezi grupuri care se fotografiază şi fac stânga împrejur, înapoi spre oraş.

E vina Primăriei Bistriţa Bârgăului, a Apelor Române, a tuturor celor care au permis unor înavuţiţi dubioşi să acapareze lacul. Nu era vorba într-o vreme că nu e voie cu bărci cu motor fiindcă noi bem apă din lacul respectiv? I-a spus cineva şi lui Coruţiu despre regula asta sau el are regulile lui? Nu se găseşte vreun avocat bun să-i dea pe toţi în judecată şi instanţa să-i oblige să dărâme construcţiile făcute ilegal în zona de protecţie a lacului? Se pare că nu, fiindcă printre proprietarii de case luxoase de vacanţă, cică, sunt mulţi magistraţi cu salarii uriaşe, iar justiţia e independentă – nu-i aşa? – iar ei au voie să facă legi valabile în fortăreaţa Colibiţa care nu mai e noastră, ci a lor, reprezentaţi la vârf în cel mai ironic mod cu putinţă de Vasile Coruţiu.

Dacă statul român ar avea strop de sânge în instalaţiile lui învechite, ar lua la rând Colibiţa de la prima vilă şi până la ultima şi ar pune următoarea întrebare fiecărui proprietar: “Din ce bani e făcută?” Cine poate justifica cu fişe fiscale, declaraţii depuse la Fisc şi alte acte construcţiile megalomanice să şi le păstreze şi să facă în continuare grătare, cine nu, să rămână fără ele şi fără “cetăţenia” dobândită fictiv în “fortăreaţa Colibiţa”. Cum nu se va întâmpla asta în timpul vieţii noastre, foştii poliţişti, securişti, magistraţii, politicienii, miliardarii de carton şi alte specii monstruoase care s-au născut în democraţie ne vor râde în continuare în nas, tuturor. Ei se vor opune la orice, iar noi vom privi lacul de pe baraj şi ne vom lăuda apoi, pe Facebook, cu minunata lor Colibiţa, fortăreaţa din munţi, simbolul înavuţirii de după Revoluţie, al megalomaniei româneşti şi, uneori, chiar şi al prostiei fără margini.