Revoluţiile & Schimbarea concepţiei 1 Revoluţiile ca schimbări ale concepţiei despre lume

Revoluţiile & Schimbarea concepţiei 1

Revoluţiile ca schimbări ale concepţiei despre lume

Thomas S. Kuhn

Universitatea de Vest Timişoara

Facultatea de Filosofie

Pregătit de:

Carmen Popa

Ianuarie 2012

Revoluţiile & Schimbarea concepţiei 2

Abstract

Lucrarea Structura revoluţiilor ştiinţifice, de Thomas S. Kuhn, este o analiză a istoriei ştiinţei.

Acest eseu vizează capitolul X al acestei lucrări, anume “Revoluţiile ştiinţifice ca schimbări ale concepţiei despre lume”. Atunci când paradigmele se schimbă, lumea însăşi se schimbă alături de ele. Se ridică următoarea problemă: Cum se pot schimba credinţele şi concepţiile oamenilor de ştiinţă din cauza unei schimbări de paradigmă? Sunt teoriile ştiinţifice doar interpretări umane ale unor informaţii date?

În timpul unei revoluţii ştiinţifice, oamenii de ştiinţă descoperă lucruri noi şi distincte utilizând instrumente cunoscute în locuri deja cercetate. Diferenţa aceasta de viziune se aseamănă unei transformări perceptuale. Thomas Kuhn a ajuns la concluzia că această diferenţă/schimbare se datorează unei alterări a relaţiei dintre manipulările omului de ştiinţă şi paradigma, sau dintre aceste manipulări şi rezultatele concrete. În concluzie, există o imposibilitate de a forţa natura să se potrivească întru totul cu paradigma.

Revoluţiile & Schimbarea concepţiei 3

Revoluţiile ştiinţifice ca schimbări ale concepţiei despre lume

Thomas Kuhn susţinea că paradigmele schimbă lumea în care operează oamenii de ştiinţă. “Folosind instrumente tradiţionale, unele nu mai complicate decât o bucată de sfoară, astronomii din ultimele decenii ale secolului al XVI –lea au stabilit, în repetate rânduri, că cometele vagabondează după voie prin spaţiul rezervat până atunci al stelelor imuabile”, (Kuhn, 1962, trad. 1976, p. 162). Se poate chiar afirma că după realizările lui Copernic, astronomii au trăit în cu totul altă lume. Sau cel puţin aşa indică cercetările lor ulterioare.

Într-o manieră mai precaută, Kuhn îşi continuă astfel teoria: “În ultimă instanţă, ca urmare a descoperirii oxigenului, Lavoisiera văzut natura în mod diferit. Iar în lipsa vreunui acces direct la acea natură ipotetic imuabilă pe care o , principiul economiei ne îndeamnă să spunem că, după descoperirea oxigenului, Lavoisier a lucrat într-o lume diferită”, (Kuhn, 1962, trad. 1976, p. 163-4). Prin urmare, atunci când are loc o revoluţie ştiinţifică, obiectele familiare sunt văzute într-o altă lumină şi le sunt alăturate de asemenea obiecte nefamiliare. Oamenii de ştiinţă văd lucruri noi în obiecte vechi. Cumva, după o revoluţie, cercetătorii răspund în faţa unei alte lumi.

Nu există o argumentaţie detaliată pentru această analiza, dar Kuhn oferă o elaborare prin contrastarea viziunii lui Aristotel cu cea a lui Galilei asupra unui simplu pendul: “Pentru aristotelicieni, care credeau că un corp greu este mişcat de propria sa natură dintr-o poziţie mai înaltă spre una mai joasă, unde atinge starea de repaus natural, un corp oscilând era pur ş simplu un corp căzând cu dificultate. Constrâns de lanţ, corpul putea ajunge în repaus, în punctul său cel mai de jos, numai după o mişcare sinuoasă şi un timp considerabil. Pe de altă parte, privind la un corp oscilând, Galilei vedea un pendul, un corp care reuşea aproape să repete aceeaşi mişcare, mereu şi mereu, ad infinitum. Şi văzând toate acestea, Galilei a mai observat şi alte proprietăţi ale pendulului, construind, pe baza lor, multe din cele mai semnificative şi originale părţi ale noii sale dinamici. Din proprietăţile pendulului, Galilei a derivat, de pildă, singurele sale argumente complete şi corecte în favoarea independenţei greutăţii şi a vitezei de cădere, ca şi a relaţiei dintre înălţimea verticală şi viteza finală a mişcărilor pe plan înclinat, (Galileo Galilei, Dialogues concerning Two New Sciences, trand. H. Crew şi A. de Salvio [Evanston, III, 1946], pp.80-81, 162-66). Toate aceste fenomene naturale el le-a văzut diferit de felul în care au fost văzute înainte.” (Kuhn, 1962, trad. 1976, p. 164).

Dar concluzia trasă din acest exemplu este că “Până la inventarea acelei paradigme scolastice, pentru omul de ştiinţă nu existau pendule, ci numai corpuri în oscilaţie. Pendulele au căpătat existenţă prin ceva foarte asemănător unei transformări de gestalt induse-de-paradigmă.” (Kuhn, 1976, p. 165) Aceasta poate fi văzută ca o concluzie radicală. O transformare de gestalt este una perceptuală, însă paradigma reprezintă un fel de premisă pentru percepţia însăşi. Ceea ce vede un om depinde de ceea ce priveşte, dar şi de experienţa vizuală şi conceptuală pe care o posedă anterior şi care l-a învăţat cum să vadă lucrurile. Într-o trasformare de gestalt, oamenii sunt conştienţi de ceea ce se petrece, iar percepţiile alternative sunt la fel de adevărate/valide/reale. Există într-adevăr standarde externe cu privire la care dintre schimbările concepţiilor poate fi demonstrată, iar cu ajutorul acestora se pot trage concluzii despre posibilităţile perceptuale alternative. Din păcate însă, oamenii de ştiinţă nu posedă astfel de standarde externe şi nu se poate face apel la o autoritate care determină momentul în care s-a produs schimbarea concepţiei.

Revoluţiile & Schimbarea concepţiei 4

Prin urmare, în ştiinţă, dacă o transformare perceptuală se alătură unei schimbări de paradigmă, oamenii de ştiinţă nu pot încă atesta/autentifica aceste schimbări în mod direct. Din primul exemplu, transformarea de gestalt sună cam aşa: “Înainte vedeam o stea, dar acum văd o cometă”. Această constatare permite ca prima percepţie să mai fie încă adevărată şi corectă. Pe de altă parte, “Înainte vedeam o stea, dar m-am înşelat” este schimbarea de paradigmă.

În concluzie, o schimbare de concepţie asupra lumii are loc datorită faptului că paradigma existentă nu mai poate funcţiona/nu se mai aplică. Nu este vorba de diferiţi oameni de ştiinţă care îşi interpretează diferit obseraţiile. În primul rând pentru că observaţiile însele sunt întotdeauna diferite, iar în al doilea rând pentru că observaţiile sunt strânse în cadrul unei paradigme şi interpretarea nu poate decât să articuleze paradigma, nu să o corecteze. Relaţia dintre manipulările omului de ştiinţă şi paradigma se schimbă fiindcă este dificil să forţezi natura în a se conforma cu o paradigmă.

Revoluţiile & Schimbarea concepţiei 5

Referinţe

Frank Pajares, [1999]. Outline and Study Guide to The Structure of Scientific Revolutions, by Thomas S. Kuhn, Emory University.

Keeley Library Staff, [2007]. Guidelines for Preparing and Formatting APA Essays and Research Papers for B.M.C. Durfee High School, 1-20, 27-28, Keeley Library Homepage.

Malcolm R. Forster, [1998]. Guide to Thomas Kuhn’s The Structure of Scientific Revolutions.

Thomas Kuhn, [1962], (trad. 1976). Structura revoluţiilor ştiinţifice, cap. X – Revoluţiile ca schimbări ale concepţiei despre lume, p. 156 – 179. Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti.