Ro comisia europeană Bruxelles, 14 2010 com(2010) 382 final raport al comisiei către consiliu și parlamentul european protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene – Lupta împotriva fraudei –Raportul anual 2009

1.4.Statistici privind activitățile OLAF

După o evaluare preliminară a informațiilor primite, OLAF poate deschide oricare dintre următoarele 5 tipuri de cazuri: o anchetă internă, o anchetă externă, un caz de coordonare, un caz de asistență penală sau un caz de asistență reciprocă. Numărul de cazuri deschise în fiecare an este stabil (220 în 2009, 204 în 2008 și 201 în 2007). Începând cu 2004, numărul anchetelor deschise de OLAF din proprie inițiativă (anchete interne sau externe) a egalat, apoi a depășit numărul de cazuri deschise de OLAF în vederea acordării de asistență și coordonare autorităților naționale (cazuri de coordonare și cazuri de asistență penală). Începând cu 2005, anchetele deschise de OLAF din proprie inițiativă au reprezentat aproximativ 75% din totalul cazurilor deschise. Numărul cazurilor în curs a crescut (455 la sfârșitul exercițiului 2009, comparativ cu 425 la sfârșitul lui 2008). Tabelul de mai jos oferă o imagine a situației la sfârșitul anului 2009. Ușoara creștere a numărului de anchete active comparativ cu 2008 se datorează parțial introducerii unei politici de minimis, prin care OLAF își concentrează resursele operaționale asupra cazurilor de fraudă mai complexe care, prin natura lor, necesită perioade mai lungi de investigare.

Tabelul 2: Dosarele în curs la 31 decembrie 2009 în funcție de sector și de impactul financiar

Sector	Cazuri în curs de investigare la 31 decembrie 2009	Impactul financiar al anchetei (milioane EUR)
Agricultură	79	106,48
Țigări	32	65,31
Sectorul vamal	36	245,23
Cheltuieli directe	47	65,41
Instituții și organisme UE	133	25,07
Ajutoare externe	86	153,31
Fonduri structurale	43	658,19
Comerț	1	0,29
Total	457	1319,29

Pentru mai multe detalii și pentru o comparație cu anii precedenți, consultați raportul OLAF²⁴.

2.Dimensiunea internațională a protecției intereselor financiare ale Uniunii Europene

Protecția intereselor financiare și lupta împotriva fraudei și corupției sunt sarcini ale Uniunii Europene care depășesc granițele sale și care trebuie, prin urmare, să se reflecte în acordurile internaționale pe care Uniunea le încheie cu țările terțe sau în convențiile multilaterale la care se constituie parte semnatară.

Pentru a combate eficient frauda, corupția, contrabanda cu țigări și alte activități ilegale în defavoarea intereselor sale financiare, UE, în numele său și în numele statelor membre, negociază acorduri antifraudă cu țările terțe și ia parte la acorduri sau convenții multilaterale.

2.1.Acorduri multilaterale de combatere a corupției

Comisia Europeană , a negociat în numele Uniunii Europene condițiile de punere în aplicare a Convenției Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC) cu ocazia celei de-a 3-a Conferințe a Statelor Părți. Alături de statele membre, Uniunea Europeană este un „stat parte” la Convenție în sfera sa de competență (măsuri preventive în sectorul public și privat, cum ar fi înființarea de organisme anticorupție, transparența și răspunderea în probleme de finanțe publice, recuperarea efectivă a activelor și cooperare internațională). Părților li se impune — printre altele — să adopte măsuri care să susțină urmărirea, înghețarea, sechestrarea și confiscarea profiturilor rezultate din corupție. Conferința a adoptat, de asemenea, termenii de referință ai mecanismului de revizuire pentru Convenție. Aceasta va solicita Uniunii Europene să evalueze conformitatea cu standardele UNCAC și să se pregătească pentru revizuirea din anii următori.

De asemenea, Comisia participă la activitățile Rețelei europene anticorupție, creată de Consiliu în 2008²⁵. Aceasta a fost înființată oficial în luna noiembrie 2009 cu prilejul unei reuniuni a Partenerilor Europeni împotriva Corupției (EPAC) din Slovenia, unde au fost adoptate normele de procedură și unde au fost înființate organismele de gestionare. Comisia (OLAF) este membru oficial al EPAC.

2.2.Negocierea acordurilor bilaterale antifraudă

În contextul angajamentului consolidat al UE și a G-20 pentru stabilirea unui nivel ridicat de cooperare internațională cu centrele financiare și paradisurile fiscale din țările terțe care corespund standardelor OCDE privind cooperarea fiscală, și în urma reuniunii Consiliului Ecofin din februarie 2009, Comisia și-a modificat propunerea, adoptată la 10 decembrie 2008, de Decizie a Consiliului privind semnarea și încheierea unui acord de cooperare între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Principatul Liechtenstein, pe de altă parte, pentru combaterea fraudei și a oricărei activități ilegale în defavoarea intereselor lor financiare.

Propunerile modificate²⁶ au fost adoptate în noiembrie 2009 și includ standardele recente pentru prevederile legate de schimbul de informații în domeniul impozitării și schimbările impuse de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

Acest acord ar aduce o valoare adăugată considerabilă în măsura în care domeniul său de aplicare acoperă nu doar evaziunea fiscală, frauda fiscală și orice alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale părților, ci și schimbul de informații privind probleme fiscale, în conformitate cu standardul OCDE, prevenind, în acest fel, invocarea secretului bancar ca excepție care ar împiedica schimbul de informații. Acordul conține prevederi privind asistența administrativă, în special privind asistența la cerere (solicitări de informații, de supraveghere și de investigare) și privind forme speciale de cooperare și recuperare. Cu toate acestea, acordul ține seama de asistența juridică reciprocă în toate problemele legate de infracțiuni fiscale.

Acest acord este de importanță deosebită întrucât ar trebui să servească drept model pentru acordurile antifraudă cu alte țări terțe (Andorra, Monaco, San Marino și Confederația Elvețiană), în conformitate cu recomandările adoptate de Comisie în iunie 2009. Acordul ar trebui, prin urmare, semnat fără întârziere, iar Consiliul ar trebui să-și dea acordul.