Rolul economic si social al investitiilor Conceptul de investitia

Rolul economic si social al investitiilor
Conceptul de investitie

Investitia poate fi definita ca o cheltuiala efectuata de catre persoanele fizice sau juridice cu scopul de a obtine bunuri sau servicii.
Prin investitie se intelege factorul economic concretizat in resurse materiale, financiare si de forta de munca, in vederea inlocuirii mijloacelor de productie uzate, perfectionarii mijloacelor de productie deja existente sau crearii unor noi mijloace de productie, cu scopul obtinerii unor efecte economice esalonate in timp si care in suma totala sa fie superioare cheltuielilor initiale.
In economia comunista, investitia reprezenta numai ceea ce se aloca pentru crearea si dezvoltarea bazei materiale de productie si a celei pentru sectorul social-cultural.
Trecerea la economica de piata a impus o schimbare a opticii privind notiunea de investitie, determinata de concurenta, de circulatia capitalului pe piata, de castigul asteptat.

In aceasta situatie investitia este privita de la sursa de acoperire a cheltuielilor determinate de operatiunea de investitie. Astfel, investitiile sunt intelese ca reprezentand acea parte de profit destinata formarii capitalului.

Investitiile comporta doua etape distincte:

Prima etapa este aceea a procesului de investire, care consta in realizarea obiectivelor investitionale pe baza unor resurse, etapa in care investitiile nu produc, ele fiind insusi rezultatul unui proces de productie.

A doua etapa se caracterizeaza prin participarea investitiilor, materializate la procesul de productie.

Investitiile ocupa un loc central atat in sfera productiei de bunuri si servicii cat si in sfera consumului, fiind factorul care influenteaza simultan cererea si oferta.

Realizarea de investitii in sfera productiei de bunuri si servicii, are ca efect cresterea si diversificarea ofertei si implicit cresterea veniturilor agentilor economici.

Concomitent va fi influentat si gradul de ocupare a fortei de munca, alaturi de cresterea castigurilor salariale va duce la sporirea de cereri de bunuri de consum si servicii.

Pe de alta parte va avea loc o crestere a economiilor populatiei si va creste volumul disponibilitatilor financiare ale agentilor economici dand posibilitatea acestora sa realizeze noi investitii.

Investitiile din punct de vedere economic au dublu rol:

• 
  Agentii economici care realizeaza lucrari de investitii isi sporesc oferta de bunuri sau servicii prin cresterea capacitatii lor productive sau prin retehnologizare, realizand in acelasi timp si venituri suplimentare.
  
• 
  Orice investitie va genera cereri suplimentare in sectoarele conexe din amonte (materii prime, materiale, servicii, etc ) sau din aval ( distributie sau consumare a bunurilor sau serviciilor oferite )
  

Implicit va avea loc o crestere a veniturilor la toti agentii economici implicati.

In plan social, investitiile joaca un rol important In ocuparea fortei de munca prin crearea de noi locuri de munca si imbunatatirea calitatii vietii.
Punerea in practica a unor proiecte sau programe de investitii, antreneaza modificari pe piata fortei de munca, creand o cerere suplimentara de forta de munca in sectoarele care pregatesc si realizeaza actiuni investitionale (cercetare-proiectare, constructii, productia de masini, etc ) dar mai ales la beneficiarii de investitii care utilizeaza noile capacitati de productie.
Investitiile joaca un rol important in etapa actuala la rezolvarea marilor probleme ale lumii contemporane si anume la protectia mediului inconjurator, la refacerea echilibrului ecologic, acolo unde uneori din ignoranta acesta a fost rupt.
Investitiile mai pot fi privite si ca un liant intre generatii prin crearea de noi locuri de munca pentru generatia tanara dar si prin mostenirea de capital fix pe care aceasta le primeste de la generatiile anterioare.
Investitiile:

• 
  Reprezinta o plasare de bani intr-o actiune, intr-un proiect, operatiune pentru a crea un spor de venit, atat la nivelul individului cat si la nivelul agentului economic.
  
• 
  Scopul urmarit nu este numai de a obtine o crestere a cantitati de bunuri sau servicii ci si a unui castig
  
• 
  Exista un decalaj de timp intre momentul investirii si momentul obtinerii rezultatelor
  
• 
  Sunt o cheltuiala certa, efectuata cu scopul obtinerii in viitor a unor rezultate adesea incerte din acest punct de vedere investitiile comporta un anumit rict.
  

Clasificarea investitiilor

Dupa destinatia obiectivelor:

• 
  Investitiile productive – cele care participa in mod nemijlocit la obtinerea productiei, cum ar fi: plantatii, tractoare, utilaje
  
• 
  Investitiile neproductive – cele care nu participa la obtinerea productiei, dar ele contribuie la buna desfasurarea a procesului de productie, cum ar fi: cantina, garaje, spatii de depozitare
  

Dupa modul de executie a lucrarilor:

• 
  Investitiile efectuate in atrepriza – toate lucrarile sunt executate de catre unitati specializate
  
• 
  Investitiile efectuate in regie – au lucrarile efectuate de catre investitor cu forte proprii
  
• 
  Investitiile efectuate in sistem mixt – au o parte din lucrari efectuate de catre unitati specializate si o parte de catre investitori cu forte proprii
  

Dupa rolul pe care il joaca in cadrul proiectului:

• 
  Investitii directe – se refera la cheltuielile efectuate pentru construirea cladirilor si pentru achizitionarea utilzajelor necesare noului obiectiv
  
• 
  Investitii conexe – sunt cheltuielile de investitii in obiective pentru asigurarea materiilor prime, enerfiei, combustibililor, diverselor prestari de servicii, precum si cele aferente unor lucrari de pregatitoare pentru noul obiectiv (consolidari de terenuri, lucrari de indiguiri pentru apararea impotriva inundatiior)
  
• 
  Investitii colaterale – sunt acele cheltuieli de resurse pentru asigurarea de utilitati necesare noului obiectiv investitional ( apa, energie, gaze, canalizare )
  

Dupa caracterul lucrarilor:

• 
  Investitiile pentru constructia de obiective noi – sunt cele ce se fac pentru obiectivele care nu au existat anterior.
  
• 
  Investitiile pentru reconstructie – se efectueaza la obiective existente si care au de suferit in urma unor incendii, inundatii, cutremure.
  

Lucrarile de reconstructie implica fie modificarea constructiei, modificari ale procesului tehnologic, fie numai de readucerea ei la starea initiala.

• 
  Investitiile pentru dezvoltare – consta in cheltuieli efectuate pentru marirea capacitatii de productie, de depozitare. Marirea capacitatii se poate realiza pe orizontala sau pe verticala.
  
• 
  Investitiile de amenajare si transformare – se fac la obiective existente, in scopul crearii de conditii mai bune desfasurarii activitatii (reimpartirea spatiilor, consolidarea unor parti sau elemente de constructie, transformarea unor spatii pentru a li se da alta destinatie, introducerea de noi elemente necesare procesului tehnologic, amenajari interioare si exterioare )
  
• 
  Investitiile de innoire sau reutilare – constau in introducerea de utilaje noi care inlocuiesc pe cele uzate fizic si moral
  

Dupa stadiul de realizare a lucrarilor:

• 
  Investitii neterminate – inglobeaza valoarea lucrarilor realizate la obiectivele in curs de executie
  
• 
  Investitii restante – se refera la obiectivele ale caror termene de executie au fost depasite
  
• 
  Investitii terminate – sunt cele la care lucrarile sunt incheiate la termenele stabilite prin proiect
  

Dupa structura tehnologica a cheltuielilor sunt:

• 
  Investitiile in mijloacele fixe – cuprind lucrarile de constructii-montaj
  
• 
  Investitiile privind studiile si cercetarile geologice – sunt cheltuieli efectuate in vederea stabilirii rezistentei terenurilor mai ales in cazul unor constructii de dimensiuni mari.
  
• 
  Alte cheltuieli de investitii - se refera la cheltuielile privind proiectarea, formarea personalului de exploatare, infiintarea plantatiilor pomiviticole pana la intrarea lor pe rod, cumpararea si cresterea animalelor de reproductie si de munca pana acestea incep sa dea productie.
  

Dupa sursa de finantare:

• 
  Sursele proprii – se constrituie din capitalul particular, o parte din profit, fondul de amortizare, emisiunea de titluri de valoare (actiuni, obligatiuni), incasarile obtinute din vanzarea unor utilaje.
  
• 
  Sursele atrase – sunt reprezentate de creditele bancare interne si externe, alocatii de la buget, sponsorizari, fondurile europene
  

Dupa modul de constituire:

• 
  Investitii nete – se realizeaza cu ajutorul sumelor de bani ce provin din produsul net si au ca scop sporirea capitalului fix si a stocurilor de materii prime si materiale
  
• 
  Investitii brute – constribuie la cresterea absoluta a capitalului fix si se obtin din investitiile nete la care se adauga fondul de amortizare care are ca principal scop inlocuirea capitalului fix uzat.
  

Dupa modul cum influenteaza economica, dezvoltarea, rentabilitatea si eficienta activitatii agentilor economici:

• 
  Investitiile cu efecte directe – sunt cele pentru extinderea capacitatilor de productie, pentru inlocuirea progresului tehnic
  
• 
  Invesistii cu efecte indirecte – investitiile in obiective destinate protectiei mediului, investitii pentru realizarea de obiective cu caracter social-cultural si investitiile strategice, cu efecte utile in perspectiva
  

Sursele de finantare ale investitiilor
Activitatea de investitii necesita resurse financiare a caror formare este diferita de la un agent eonomic la altul.
In cadrul economiei de piata, fiecare agent economic are autonomie in gestionarea resurselor de investitii, isi constituie fondul propriu pentru investitii, dar poate apela si la imprumuturi bancare.
Surse din care pot fi finantate investitiile sunt:

• 
  Fonduri proprii ale agentilor economici
  
• 
  Credite bancare pe termen lung sau pe termen mediu
  
• 
  Fondurile europene
  
• 
  Sponsorizari
  
• 
  Imprumuturi bancare externe
  
• 
  Investitiile directe de capital strain
  

Sursele proprii ale agentului economic destinate investitiilor:

• 
  Fondurile proprii pentru investitii ale agentilor economici exprima capacitatea acestora de a produce resurse de investitii din activitatea proprie ( activitatea de exploatare sau din alte activitati )
  

Posibilitatile de autofinantare ale agentului economic

Agentul economic se poate autofinanta atunci cand desfasoara o activitate profitabila.

Profitul obtinut poate servi pentru renumerarea capitalurilor angajate dar si ca sursa de investitii.

Profitul net rezultat dupa scaderea impozitului pe profit din profitul brut este repartizat atat pentru dezvoltare cat si pentru alte destinatii cum ar fi: plata dividendelor pentru actionari, premii pt salariati.

Fondul de dezvoltare al agentului economic:

• 
  Profitul net repartizat pentru investitii
  
• 
  Amortizarea destinata acestui scop
  
• 
  Sumele incasate din vanzarea activelor fixe care nu si-au incheiat durata normata de functionare dar care au fost scoase din circuit
  
• 
  Sumele incasate din vanzarea activelor fixe care si-au incheiat durata normata de functionare dar care mai sunt inca in stare de functionare
  
• 
  Sume incasate din vanzarea materialelor rezultate in urma dezmembrarii activelor scoase din functiune
  

Amortismentul

Amortismentul acumulat serveste agentului economic pentru:

• 
  Finantarea innoirii activelor fixe ajunse la limita duratei lor normate de functionare
  
• 
  Satisfacerea nevoilor de dezvoltare-modernizare
  

In principiu sumele provenit din amortismentele sunt destinate investitiilor dar exista si posibilitatea ca o parte din aceasta sa fie folosita pentru rambursarea unor credite sau pentru finantarea activitatii de exploatare.

Pot fi situatii in care unele mijloace fixe ( cladiri,terenuri ) existente in proprietatea firmei participa la un nou proiect de investitii al sau de dezvoltare-modernizare.

In acest caz, valoarea reziduala al respectivelor mijloace fixe reprezinta o econoime de capital banesc, legata de noul proiect.
Aceste mijloace fixe, constituie un element al efortului investitional, valoarea lor reziduala fiind inclusa in totalul cheltuielilor de investitie pentru noul proiect.
Activele fixe devenite disponibile, datorita restructurarii activitatii firmei, dar inca in stare de functionare, pot fi vandure, inchiriate sau date in locatie de gestiune. In aceasta situatie are loc fenomenul de dezinvestire al firmei.


Imprumuturile bancare
Agentii economici apeleaza la imprumutirile bancare atunci cnad resursele proprii sunt insuficiente.
Riscurile imprumuturilor bancare
Recurgerea la imprumuturi bancare este subordonata unor cerinte specifice pietei financiare in sensul de a respecta principiul echilibrului financiar al agentului economic si al solvabilitatii sale in caz de conjunctura nefavorabila.
Asadar agentul economic va trebui sa tina seama de structura fondurilor de finantare pentru a nu se ajunge la favorizarea riscului financiar.
O pondere ridicata a imprumutului bancar in totalul resurselor de finantare slabeste potentialul de a face fata variatiilor conjuncturale, cand se pune problema de a avea lichiditati pentru achitarea datoriilor.
Datorita incertitudinii pe care o prezinta investitia, agentii economici manifesta prudenta in legatura cu imprumuturile bancare.
Imprumutiri bancare:

1. 
   Imprumuturi bancare pe baza de garantii
   
2. 
   Credite ipotecare (este necesar sa se ipotecheze o valoare, in general cladiri, terenuri, etc, este specific micilor intreprinzatori )
   
3. 
   Credite de cash-flow ( nu sunt garantate material, singura garantie este studiul de fezabilitate al afacerii, acest tip implica cele mai mari riscuri; bancile care acorda astfel de credite pentru a se asigura isi constituie societati de asigurare sau provizionare de risc )
   

Emiterea si vanzarea de titluri de valoare
Actiunea este un titlu de valoare care atesta dreptul de proprietate a unei persoane asupra unei parti dintr-o societate pe actiuni.
Avantajele emiterii de actiuni:

1. 
   Detinatorii de actiuni nu primesc dividende decat in situatia in care societatea obtine profit
   
2. 
   Capitalul investit nu trebuie returnat decat in momentul in care societatea economica este lichiditata
   

Cresterea de capital presupune fie majorarea valorii nominale a actiunilor vechi fie emiterea de actiuni noi, emiterea de actiuni noi poate fi facuta la valoarea nominala a vechilor actiuni sua la o valoare majorata, determinata de valoarea bursiera a actiunilor vechi.

Avantaje:

1. 
   Posesorul de actiuni isi poate vinde aceste titluri de valoare, daca unitatea este coata la bursa.
   
2. 
   Din aceasta vanzare, detinatorul poate sa obtina profit, dar exista si posibilitatea ca vanzarea sa se faca in piedere
   
3. 
   Avantajul acestui plasament este insa ca se poate schimba oricand actiunea pe bani lichizi
   

Obligatiuni – societatile comerciale pot folosi imprumuturile obligatare pentru crearea de mijloace in vederea finantarii unei investitii, cei care cumpara obligatiuni primesc dobanda a carei valoare o cunosc pentru ca este anuntata in momentul emiterii obligatiunii.

• 
  Societăţile comerciale pot folosi împrumuturile obligatare pentru crearea de mijloace în vederea finanţării unei investiţii.
  
• 
  Cei care cumpără obligaţiuni primesc dobândă a cărei valoare o cunosc pentru că este anunţată în momentul emiterii obligaţiunii.
  

Deosebirea dintre acţiuni şi obligaţiuni

• 
  Spre deosebire de acţiuni, care dau dreptul celor care le deţin de a participa la conducerea societăţii, obligaţiunile nu generează acest drept.
  
• 
  În schimb, în calitate de creditori ai societăţii comerciale, deţinătorii de obligaţiuni primesc din partea acesteia promisiunea că li se va plăti valoarea obligaţiunii plus dobânda.
  
• 
  În unele situaţii, deţinătorilor de obligaţiuni le sunt plătite datoriile înaintea dividendelor acţionarilor, de aceea obligaţiunile sunt considerate mai avantajoase decât acţiunile.
  

Fodurile mutuale

• 
  Fondurile mutuale mobilizează economiile băneşti ale populaţiei pe calea emiterii şi vânzării de acţiuni.
  
• 
  Deţinătorii de acţiuni la astfel de fonduri mutuale primesc anual dividende.
  
• 
  Aceste acţiuni pot fi vândute fie fondului mutual care le va răscumpăra fie prin intermediul bursei de valori.
  

Fonduri mutuale pentru investiţii

• 
  Există unele fonduri mutuale şi de investiţii care funcţionează pe principiul participării deponenţilor la investiţiile efectuate de fondul respectiv.
  
• 
  Deponenţii primesc în schimb o cotă parte din viitorul profit, proporţional cu cota de participare.
  
• 
  Cei care doresc să-şi convertească acţiunile în bani lichizi o pot face la bursa de valori la cotaţii oficiale.
  

Alocaţiile de la bugetul de stat

• 
  Bugetul de stat alocă fonduri pentru proiecte de investiţii de anvergură, în ramuri vitale ale economiei naţionale, a căror existenţă este necesară în dezvoltarea economico-socială a ţării.
  
• 
  În general, aceste fonduri sunt folosite pentru acele domenii ce trebuie ţinute sub controlul statului (îmbunătăţiri funciare, protecţia mediului, minerit energie electrică, infrastructură).
  
• 
  Lista obiectivelor finanţate de la bugetul de stat este restrânsă, cuprinzând obiective cum sunt: centrale nuclearo – electrice, lucrări din domeniul mineritului, petrolului, energiei electrice, lucrări de anvergură de interes naţional în domeniul agriculturii, lucrări privind dezvoltarea bazei materiale din domeniul social – cultural.
  
• 
  De asemenea statul poate interveni cu fonduri pentru a facilita obţinerea de fonduri europene de către agenţii economici din agricultură.
  

Sursele externe pentru investiţii

• 
  Resursele financiare interne ale ţării sunt insuficiente în raport cu necesităţile determinate de cerinţa restructurării economiei.
  
• 
  În acest context recurgerea la capitaluri externe constituie o sursă complementară şi absolut necesară.
  
• 
  Capitalul străin poate fi atras fie sub forma creditelor, fie sub forma investiţiilor directe de capital.
  

Creditele externe sunt de mai multe categorii:

• 
  credite guvernamentale sau credite cu garanţie guvernamentală în spatele cărora este statul chiar dacă vehiculul prin care se acordă sunt băncile;
  
• 
  credite bancare, unde riscul este exclusiv al băncilor;
  
• 
  credite acordate de instituţii internaţionale, de genul Fondul Monetar Internaţional (FMI), Banca Internaţionale de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD), Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD).
  

Creditele guvernamentale

• 
  Creditele guvernamentale se bazează pe convenţia încheiată între guvernul ţării care acordă creditul şi guvernul ţării care primeşte creditul, stabilindu-se totodată, şi plafoane de garanţii ale împrumutului.
  
• 
  În cadrul plafoanelor stabilite, se pot primi credite pentru a achiziţiona maşini, utilaje, echipamente dar numai din ţara creditoare.
  
• 
  Guvernul României este autorizat să contracteze credite financiare externe şi să le garanteze, împreună cu Banca Naţională Română.
  

Creditele pe termen lung

• 
  Creditele pe termen lung sunt acordate de către instituţiile şi organismele internaţionale de specialitate condiţionat.
  
• 
  Fondul Monetar Internaţional nu cere garanţii materiale, ci garanţii generale, de politică economică, adică să se aplice anumite măsuri în perioada de timp pentru care s-a luat împrumutul, măsuri care permit înaintarea pe linia reformei economice, astfel încât să se redreseze balanţa de plăţi a ţării şi să se poată înapoia împrumutul.
  
• 
  Banca Mondială şi Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare la fel ca şi Fondul Monetar Internaţional acordă credite condiţionat, împrumuturi „pe proiect” pentru a finanţa proiecte de investiţii.
  
• 
  Toate celelalte bănci acordă credite pretinzând o garanţie materială, să angajezi aurul, să legi finanţarea de un flux comercial şi să garantezi cu produsul respectiv. Acestea acordă creditul pe baza unor studii de fezabilitate şi în condiţiile unor puternice garanţii de solvabilitate.
  

Investiţiile directe de capital

• 
  Investiţiile directe de capital străin reprezintă o cale importantă pentru redresarea economiei.
  
• 
  Atragerea de capital străin, este necesară îndeosebi în procesul de retehnologizare, sunt atrase tehnici şi tehnologii moderne, se aplică un management adecvat.
  

Condiţii ce trebuiesc îndeplinite

• 
  Pentru atragerea investitorilor străini şi pentru obţinerea de credite o ţară trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
  
• 
  să aibă un grad mare de solvabilitate;
  
• 
  să aibă o rată a inflaţiei care să poată fi prognozată;
  
• 
  să aibă asigurată prin lege, posibilitatea recuperării sumelor împrumutate în caz de faliment;
  
• 
  proiectele ce urmează a fi finanţate trebuie să asigure rentabilitatea ridicată, care să permită obţinerea unui câştig substanţial.
  
• 
  Prin reglementările adoptate de guvernul României s-au creat condiţii pentru atragerea capitalului străin, stabilindu-se garanţii importante investitorilor din străinătate, dar şi controlul necesar al guvernului în acest domeniu.
  
• 
  Din profiturile în lei care se cuvin părţii străine, o cotă, stabilită prin lege, poate fi transferată în străinătate în valută convertibilă prin schimb valutar, dacă plata acestei cote nu se face din contul în valută al societăţii comerciale.
  
• 
  De asemenea guvernul ţării noastre se obligă faţă de investitorii străini în ceea ce priveşte repatrierea capitalului investit în cazul lichidării, vânzării investiţiei.
  

FORME DE MOBILIZARE A RESURSELOR FINANCIARE

• 
  Există mai multe forme de mobilizare a resurselor financiare:
  
• 
  leasing-ul;
  
• 
  emisiunea de titluri de valoare;
  
• 
  investiţiile financiare etc.
  

Leasing-ul reprezintă o formă de a efectua investiţii fără însă a apela în mod explicit la credite bancare.

• 
  Operaţiunea de leasing constă în următoarele: o unitate specializată (societate financiară), achiziţionează de la furnizori bunuri pe care le închiriază unor beneficiari (care nu dispun de resurse băneşti necesare cumpărării lor direct de la furnizor).
  
• 
  Închirierea se face pe o perioadă dată pe baza unui contract în care sunt stipulate condiţiile de plată, cuantumul ratelor, obligaţiile părţilor şi condiţiile de transfer ale bunului în proprietatea beneficiarului atunci când acesta o cere.
  
• 
  La fârşitul operaţiunii, beneficiarul poate dobândi bunul în proprietate plătind chiria şi un preţ rezidual care constituie ultima tranşă de plată.