ROMANIA
CURTEA DE APEL CONSTANŢA
DECIZII RELEVANTE
SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE,
CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE
TRIMESTRUL II
2008
C U P R I N S
DREPT CIVIL 3
1. Acţiune în retrocedarea terenului expropriat, fondată pe dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994. Opţiunea reclamantului de a continua judecata acţiunii în retrocedare. Neefectuarea procedurii administrative reglementată de Legea nr. 10/2001. Consecinţe. 3
2. Legea nr. 10/2001. Imobil expropriat în baza decretului de expropriere nr. 69/22.02.1960. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001. Ruina edificiului expropriat. Prevalenţa restituirii bunului în natură. 7
3. Legea nr. 10/2001. Imobil naţionalizat în temeiul Decretului nr. 92/1950 şi înstrăinat parţial chiriaşilor, în baza art. 9 din Legea nr. 112/1995. Teren aferent locuinţei înstrăinate. Limitele restituirii bunului în procedura Legii nr. 10/2001, fostului proprietar. 14
4. Legea nr. 10/2001. Imobil preluat de stat în baza Legii nr. 18/1968. Inaplicabilitatea art. 2 din legea nr. 10/2001. 17
5. Legea nr. 10/2001. Imobil preluat în baza Legii nr. 4/1973 şi ulterior închiriat fostului proprietar. Restituirea în natură a bunului conform art. 10-12 din Legea nr. 10/2001. Condiţionarea restituirii în natură a imobilului de obligaţia rambursării sumei primite cu titlu de despăgubire la momentul preluării abuzive. Demolarea parţială a locuinţei. Cuantumul despăgubirilor restituite. 20
6. Legea nr. 10/2001. Competenţa primarului, în calitate de reprezentant al unităţii administrativ teritoriale, de a emite o dispoziţie materială cu ofertă de restituire prin echivalent, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005. Aplicarea în timp a legii civile. 25
7. Legea nr. 10/2001. Imobil preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974, cu plată. Caracterul abuziv al preluării bunului. Dreptul fostului proprietar la plata unor despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Legitimarea procesual pasivă a unităţii administrativ teritoriale, prin primar, în procedura Legii nr. 10/2001. 29
8. Legea nr. 10/2001. Teren expropriat şi afectat în totalitate de lucrări de sistematizare (blocuri, căi de acces, trotuare). Acordarea unui teren în compensare este atributul exclusiv al autorităţii investite cu soluţionarea notificării. 36
9. Legea nr. 10/2001. Teren situat în extravilanul localităţii la data preluării abuzive. Incidenţa dispoziţiilor art. 8 din lege. Exceptarea de la beneficiul Legii nr. 10/2001. 39
10. Notarea în cartea funciară a litigiului ce are ca obiect nulitatea titlului de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991. Limitele şi condiţiile legale ale notării. Corelaţia instituţiei notării litigiului cu interdicţia de înstrăinare a terenurilor, reglementată de art. 4 din Titlul X al Legii nr. 247/2005. 43
PROCEDURĂ CIVILĂ 48
1. Caracterul echitabil al procedurii desfăşurate în faţa instanţei de fond – art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Obligaţia instanţei de a ”veghea ca toate elementele susceptibile să influenţeze soluţionarea pe fond a litigiului să facă obiectul unor dezbateri contradictorii între părţi”. Nerespectarea principiului contradictorialităţii. Incidenţa art. 297 Cod procedură civilă. 48
2. Cerere de repunere în termenul de recurs. Condiţiile şi termenul în care poate fi formulată cererea. ”Imprejurare mai presus de voinţa părţii” în accepţiunea art. 103, alin. 1, teza a II-a Cod procedură civilă. 53
LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE 57
1. Ajutor material pentru Ziua Feroviarului aferent perioadei 2004 - 2007. 57
2. Plata diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite în baza contractului de muncă şi drepturile salariale acordate diminuat. 62
DREPT CIVIL
1. Acţiune în retrocedarea terenului expropriat, fondată pe dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994. Opţiunea reclamantului de a continua judecata acţiunii în retrocedare. Neefectuarea procedurii administrative reglementată de Legea nr. 10/2001. Consecinţe.
În ipoteza în care reclamantul nu a solicitat repararea prejudiciului suferit ca urmare a exproprierii terenului său, conform Legii nr. 10/2001, neînţelegând să urmeze procedura reglementată de această lege specială, ci a optat pentru continuarea judecăţii cererii de retrocedare a terenului, în speţă rămân aplicabile dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994.
În cazul în care bunul a fost folosit în parte pentru realizarea obiectivului de utilitate publică, se va restitui exclusiv terenul liber, instanţa neputând acorda despăgubiri pentru terenul ocupat de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea.
Prin acţiunea promovată la data de 4.08.2000 şi precizată pe parcursul procesului, reclamanta C.M. a solicitat obligarea Primarului Municipiului Constanţa şi a Consiliului Local Constanţa să îi restituie în proprietate terenul expropriat, având în vedere că în prezent posibilitatea retrocedării terenurilor expropriate este reglementată de dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
S-a motivat de reclamantă că a fost proprietara unei suprafaţe de 337,5 mp. teren situat în Constanţa, str. E.G. nr. 26, teren ce a fost expropriat în anul 1984, iar clădirea aflată pe acest teren a fost demolată, că în urma exproprierii nu a fost dezdăunată, întrucât despăgubirile calculate au fost modice.
În raport de precizarea obiectului acţiunii Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, Tribunalul Constanţa prin decizia civilă nr. 2631 pronunţată la 24.10.2002, a casat sentinţa civilă nr. 5427 din 14.03.2002 a Judecătoriei Constanţa şi a reţinut cauza pentru soluţionarea pe fond a cererii de chemare în judecată modificată, făcând aplicarea prevederilor art. 2 pct. 3 lit. „e” Cod procedură civilă.
Prin sentinţa civilă nr. 1401/28.11.2003 Tribunalul Constanţa a admis în parte cererea formulată de reclamantă şi a dispus restituirea de către pârâţi a terenului liber din suprafaţa totală de 337,5 mp. situat în Constanţa, str. E.G. nr. 26.
S-a reţinut că cererea reclamantei este supusă dispoziţiilor Legii nr. 33 din 1994 reprezentând o acţiune de restituire a unui imobil expropriat.
Exproprierea poate opera doar pentru o cauză de utilitate publică, dar cu condiţia unei plăţi juste şi proporţionale, ceea ce în speţă nu s-a realizat, chiar dacă scopul acesteia a fost atins în realitate.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis de Curtea de Apel Constanţa care prin decizia civilă nr. 1372/C/7.12.2004, făcând aplicarea prevederilor art. 297 alin. 2 teza a II-a Cod procedură civilă, a anulat hotărârea instanţei de fond şi s-a fixat termen pentru evocarea fondului.
S-a avut în vedere că prin cererea formulată reclamanta a solicitat restituirea unui alt teren echivalent în locul celui expropriat, fie acordarea de drepturi băneşti atât pentru teren cât şi pentru construcţie.
Reclamanta a arătat că terenul nu poate fi restituit în natură întrucât pe acesta se află un punct termic, spaţii şi alei pietonale care deservesc ansamblul de locuinţe Bdul L.
Potrivit principiului disponibilităţii, obiectul cererii este stabilit de reclamant, iar instanţa este ţinută de cererea reclamantului, neputându-i depăşi limitele, având obligaţia de a se pronunţa numai cu privire la ceea ce s-a cerut.
În cauză, prima instanţă a obligat pârâţii la restituirea terenului în natură, pronunţându-se astfel pe altceva decât ceea ce s-a cerut, încălcând principiul disponibilităţii părţii.
Instanţa de apel, după evocarea fondului cauzei, prin decizia civilă nr. 49/C728.03.2006 a respins contestaţia reclamantei ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie Curtea de Apel Constanţa a reţinut în esenţă că dispoziţiile art. 35 şi 36 din Legea nr. 33/1994 se aplică exproprierilor efectuate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 33/1994, în situaţia în care imobilele expropriate nu au fost utilizate potrivit scopului de utilitate publică până în acel moment şi nici până în momentul cererii de retrocedare având la bază acest temei legal. Cum în speţă exproprierea s-a consumat integral, cererea de retrocedare a terenului întemeiată pe dispoziţiile art. 35 din Legea 33/1994 este nefondată, iar repararea prejudiciilor aduse foştilor proprietari prin acordarea în compensare a altor bunuri sau servicii se poate realiza numai în temeiul Legii 10/2001.
Prin decizia nr. 9720/24.11.2006 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul formulat de reclamanta C.M. şi a casat decizia civilă nr. 49/28.03.2006 a Curţii de Apel Constanţa, trimiţând cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a pronunţa această soluţie Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că instanţa de apel, după anularea sentinţei şi evocarea fondului, a pronunţat o hotărâre cu încălcarea principiului „non reformatio in pejus”. Astfel, s-a constatat că prin sentinţa civilă nr. 1401/28.11.2003 Tribunalul Constanţa a dispus restituirea către reclamantă a terenului liber din totalul suprafeţei de 337,5 mp ce a făcut obiectul exproprierii, iar în apelul promovat de reclamantă, după anularea sentinţei pronunţată de Tribunalul Constanţa, Curtea de Apel Constanţa a respins ca nefondată cererea reclamantei, agravându-i situaţia în propria cale de atac.
După casarea cu trimitere spre rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. 2217/36/2007.
La termenul de judecată din 21 noiembrie 2007, Curtea de Apel Constanţa reinvestită cu soluţionarea pe fond a cererii reclamantei, a solicitat acesteia să facă precizări cu privire la obiectul cererii deduse judecăţii şi respectiv temeiul de drept şi să arate dacă, în condiţiile în care, pe parcursul soluţionării prezentului litigiu a intrat în vigoare Legea nr. 10/2001, înţelege să solicite repararea prejudiciului suferit prin exproprierea terenului în suprafaţă de 337,5 mp, conform acestei proceduri speciale. S-a mai solicitat reclamantei să precizeze dacă a formulat notificare cu privire la terenul expropriat în condiţiile Legii nr. 10/2001.
La termenul de judecată din 19 decembrie 2007, atât în precizările scrise cât şi în concluziile expuse prin apărătorul calificat, reclamanta a învederat instanţei că îşi menţine pretenţiile întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 33/1994, în sensul de a-i fi restituit în schimbul terenului expropriat nelegal, un alt teren de aceeaşi valoare şi cu aceleaşi caracteristici edilitare, neînţelegând ca repararea prejudiciului suferit să se realizeze în procedura specială reglementată de Legea nr. 10/2001.
Faţă de obiectul cererii reclamantei – retrocedare teren conf. art. 35 din Legea nr. 33/1994 – şi având în vedere principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil şi principiul „non reformatio in pejus” instanţa de apel reţine următoarele:
Reclamanta C.M. a dedus judecăţii încălcarea dreptului său de proprietate asupra terenului situat în Constanţa, str. E.G. nr. 26, în suprafaţă de 337,5 mp, expropriat în baza Decretului de expropriere nr. 344/1984, solicitând restituirea terenului liber, neafectat de detalii de sistematizare şi, în ipoteza în care exproprierea şi-a produs efecte integral, să i se restituie un teren în compensare.
Acţiunea a fost promovată la data de 4.08.2000, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi, pe parcursul soluţionării, reclamanta şi-a precizat temeiul de drept ca fiind art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Prin decizia nr. 6/27.09.1999 (publicată în Monitorul oficial al României nr. 636/1999), în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că dispoziţiile art. 35 din Legea 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, sunt aplicabile şi în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea unor bunuri imobile expropriate anterior intrării în vigoare a acestei legi, dacă nu s-a realizat scopul exproprierii.
Această dezlegare dată problemei de drept ce vizează aplicabilitatea în timp a dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 este obligatorie pentru instanţă, în condiţiile în care prezenta cauză se afla pe rolul instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, iar reclamanta nu a optat în condiţiile art. 46 din această lege, pentru suspendarea cursului judecăţii şi realizarea pretenţiilor sale în procedura reglementată de noua lege.
Cedarea prin expropriere a dreptului de proprietate privată constituie, potrivit prevederilor art. 41 alin.(3) din Constituţie, de art. 481 C.civil şi ale art. 1 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, o măsură cu caracter excepţional de restrângere a acestui drept intangibil, care nu poate fi dispusă decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
Reglementând dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 că „dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foştii proprietari pot cere retrocedarea lor dacă nu s-a făcut o nouă declaraţie de utilitate publică”.
Prin această reglementare se dă astfel posibilitatea să se revină asupra exproprierii dispuse pentru cauză de utilitate publică atunci când, din diverse motive, nu au început lucrările pentru aducerea la îndeplinire a scopului în care s-a făcut exproprierea şi nici nu a fost manifestat interesul în realizarea acelui scop printr-o nouă declaraţie de utilitate publică.
Legea nr. 33/1994 nu reglementează însă modalitatea de reparaţie a prejudiciiilor produse foştilor proprietari prin exproprierea terenurilor şi afectate ulterior scopului pentru care au fost expropriate, procedura reparării acestor prejudicii fiind reglementată printr-o lege specială – legea nr. 10/2001.
În speţă se reţine că reclamanta nu a solicitat repararea prejudiciilor în temeiul Legii nr. 10/2001 şi nici nu a făcut dovada că după intrarea în vigoare a acestei legi a adresat unităţii administrative deţinătoare, o notificare, iar în absenţa oricărui răspuns la această notificare, solicită instanţei să se pronunţe direct pe fondul pretenţiilor sale, în temeiul art. 22 coroborat cu art. 11 din Legea 10/2001 republicată.
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii părţilor, care presupune faptul că părţile pot determina nu numai existenţa procesului prin declanşarea procedurii judiciare şi prin libertatea de a se pune capăt procesului înainte de a interveni o hotărâre pe fondul pretenţiei supusă judecăţii, ci şi conţinutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, în privinţa obiectului şi a participanţilor la proces, a fazelor şi etapelor pe care procesul civil le-ar putea parcurge. Soluţionând cauza în raport de dispoziţiile Legii nr. 33/1994, instanţa constată că, potrivit expertizei efectuată de ing. A.V., terenul în suprafaţă de 337,50 mp expropriat în baza Decretului 344/1984 a fost parţial afectat de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, o suprafaţă de 229,58 mp fiind ocupată de construcţia unui punct termic şi o cale de acces la imobil, fiind liberă o suprafaţă de 98,83 mp reprezentând poligonul ABJKLA din planul anexă la expertiză.
Constatându-se că această suprafaţă de teren este liberă de construcţii şi nu este afectată exploatarea punctului termic şi pentru a respecta pincipiul „non reformatio in pejus”, conform dispoziţiilor deciziei de casare, se va admite în parte acţiunea reclamantei, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 33/1994 şi se va dispune restituirea terenului liber, neafectat de utilitate publică după expropriere.
Se va reţine că în primul ciclu procesual Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă 1401/28.11.2003 a obligat pârâţii să restituie reclamantei terenul liber din totalul de 337,50 mp ce a făcut obiectul exproprierii, fără a identifica suprafaţa lotului liber.
După anularea acestei hotărâri şi rejudecarea cauzei, în urma admiterii probei cu expertiză tehnică imobiliară, s-a identificat terenul liber ca fiind în suprafaţă de 98,83 mp, poligonul ABJKLA, bun ce urmează a fi restituit reclamantei.
În ceea ce priveşte diferenţa din terenul expropriat în suprafaţă totală de 337,50 mp, se reţine că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, terenul este ocupat de construcţia unui punct termic, situaţie în care cererea de restituire a acestui teren este nefondată.
Referitor la cererea de atribuire a unui teren în suprafaţă de 337,5 mp în compensarea celui ce a făcut obiectul exproprierii în baza Decretului nr. 344/1984, se constată că este nefondată, repararea prejudiciului cauzat reclamantei, în această modalitate putându-se realiza numai în contextul Legii nr. 10/2001 şi numai în ipoteza în care unitatea notificată deţine terenuri ce pot fi oferite în compensare.
Cum în cauză reclamanta nu a probat faptul că a formulat notificare conform Legii 10/2001 şi nu a cerut repararea prejudiciilor suferite în baza acestei legi, iar pârâţii Municipiul Constanţa şi Consiliul Local Constanţa au arătat că nu deţin terenuri pentru a fi oferite în compensare, toate terenurile disponibile la începutul lunii martie 2008 fiind deja atribuite în compensare în procedura Legii 10/2001 altor persoane îndreptăţite, urmează a se respinge această cerere a reclamantei ca nefondată.
Măsura compensării cu alte bunuri – în speţă teren – este la latitudinea deţinătorului imobilului notificat, singura entitate care poate aprecia dacă măsura este sau nu posibilă.
Includerea terenurilor în categoria celor disponibile este o atribuţie care revine Consiliului Local, în temeiul art. 38 lit. „h” din Legea nr. 215/2001, singura autoritate care este îndrituită să analizeze dacă un bun proprietate a unităţii administrativ teritorială trebuie să fie menţinut sau nu în proprietatea sa, fiind sau nu necesar satisfacerii intereselor unităţii administrativ teritoriale. Instanţa de judecată nu poate dispune de un alt bun decât cel înscris în lista bunurilor disponibile, peste voinţa titularului dreptului, iar în lipsa unor bunuri disponibile nu poate dispune obligarea unităţii administrativ teritoriale la predarea unui teren echivalent ca valoare şi caracteristici edilitare.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 35 din Legea nr. 33/1994 se admite în parte acţiunea reclamantei, pârâţii fiind obligaţi să restituie reclamantei terenul liber în suprafaţă de 98,83 mp identificat în anexa la raportul de expertiză A.V.
Conform art. 276 C.pr.civ. compensează cheltuielile de judecată efectuate de părţi.
Decizia civilă nr. 59/C/19.03.2008
Dostları ilə paylaş: |