Romania curtea de apel constanţA



Yüklə 367,12 Kb.
səhifə10/14
tarix04.09.2018
ölçüsü367,12 Kb.
#76647
1   ...   6   7   8   9   10   11   12   13   14

10. Notarea în cartea funciară a litigiului ce are ca obiect nulitatea titlului de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991. Limitele şi condiţiile legale ale notării. Corelaţia instituţiei notării litigiului cu interdicţia de înstrăinare a terenurilor, reglementată de art. 4 din Titlul X al Legii nr. 247/2005.



Art. 26 alin. 4 lit. a din Legea nr. 7/1996 permite notarea acţiunilor în justiţie în legătură cu imobilele înscrise în cartea funciară, fără a se face vreo distincţie după obiectul pretenţiilor (drept real sau de creanţă), sau după proprietarul titular.

Prin notarea litigiului nu se poate aduce, însă, nicio atingere dreptului de proprietate al petentei ci sunt informate terţe persoane cu privire la existenţa unui litigiu ce vizează legalitatea titlului de dobândire a terenului înscris în cartea funciară, achiziţionarea bunului litigios urmând a fi făcută pe riscul cumpărătorului.

Notarea litigiului în cartea funciară nu determină interdicţia înstrăinării acestui bun de către recurenta petentă.

Prin instituirea interdicţiei de înstrăinare a unor terenuri litigioase ce au fost atribuite conform Legii nr. 18/1991, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale, neexistând nicio legătură între această interdicţie legală şi notarea litigiului cu privire la imobilul, proprietatea recurentei, în cartea funciară.
Prin cererea înregistrată sub nr. 9440 din 11 iunie 2003 la Judecătoria Constanţa – Biroul de Carte Funciară, petenta I.M.E. a solicitat notarea în cartea funciară a litigiului ce face obiectul dosarului nr. 2653/2002 al Tribunalului Constanţa – Secţia civilă, cu privire la terenul în suprafaţă de 2.500 m.p. situat în sola 56, parcela VN 576/1 înscris în cartea funciară nr. 20865 a localităţii Constanţa, la AI, cu număr cadastral Cod 2; 7227, proprietatea SC „S. & F.” SRL.

Prin încheierea nr. 9440/2003 judecătorul delegat la Biroul de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Constanţa a admis cererea petentei.

Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că dosarul civil nr. 2653/2002 aflat pe rolul Tribunalului Constanţa – Secţia civilă, are ca obiect constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. 18405/408/93 emis pe numele B.F. ş.a., conform Legii nr. 18/1991, bun înstrăinat ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 890 din 29 iunie 2001, Societăţii Comerciale „S. & F.” SRL.

Împotriva acestei încheieri SC „S. & F.” SRL a formulat plângere conform art. 50 din Legea nr. 7/1996 solicitând radierea acestei notări.

Prin sentinţa civilă nr. 1028 din 1 februarie 2007 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul civil nr. 8863 din 2 decembrie 2006 s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Constanţa şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că cererea de înscriere în cartea funciară a fost soluţionată printr-o încheiere pronunţată de judecătorul delegat la cartea funciară, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 499/2004 care a modificat Legea nr. 7/1996.

Astfel, încheierea a fost pronunţată într-o procedură judiciară necontencioasă iar calea de atac reglementată de lege împotriva încheierii judecătorului delegat la Biroul de Carte Funciară este apelul şi nu plângerea.

În urma declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa – Secţia civilă, sub nr. 4928/118/2007.

Prin decizia civilă nr. 8 din 10 ianuarie 2008 Tribunalul Constanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesul pasive a intimatului Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa şi a respins apelul formulat de apelanta petentă SC „S & F” SRL în contradictoriu cu acest intimat ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

S-a respins ca nefondat apelul petentei SC „S. & F.” SRL în contradictoriu cu intimata E.M.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu are calitate procesual pasivă, avându-se în vedere şi decizia nr. LXXII (72)/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii.

S-a mai reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 7/1996, publicitatea imobiliară întemeiată pe sistemul de evidenţă al cadastrului general are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor şi a faptelor juridice referitoare la imobilele din aceeaşi localitate. Tribunalul Constanţa a constatat aplicabilitatea, în speţă, a dispoziţiilor art. 44 alin. 1 lit. c şi a dispoziţiilor art. 84 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de carte funciară, notarea având ca obiect înscrierea unei acţiuni care dă caracterul de drept litigios unui drept real înscris în cartea funciară.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs petenta SC „S & F” SRL, care a criticat-o pentru nelegalitate, conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

1. În mod greşit s-a procedat la înscrierea litigiului având ca obiect constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. 18405/408/1993 emis pe numele autorului petentei – B.S.F. – întrucât la data solicitării înscrierii în cartea funciară a litigiului sus-menţionat, terenul fusese înstrăinat petentei printr-un act de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 890 din 29 iunie 2001 de B.N.P. A.O., Constanţa, petenta fiind proprietara acestui teren.

2. Potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. 1 şi alin. 2 lit. e din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 7/1996, notarea poate avea ca obiect consemnarea unor litigii asupra bunurilor imobile, care au caracter litigios, prevederi legale ce conduc la ideea existenţei unui litigiu care se poartă între titularul dreptului de proprietate înscris în cartea funciară şi solicitantul cererii de notare, ori, în cauză, recurenta petentă nu este implicată în niciun litigiu cu privire la terenul dobândit prin actul de vânzare-cumpărare nr. 890/2001.

3. Prin menţinerea notării litigiului în cartea funciară se ajunge practic la o interdicţie de înstrăinare, încălcându-se caracterul informal al notării. În condiţiile existenţei unui litigiu ce are ca obiect constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate emis în temeiul Legii nr. 18/1991 este interzisă înstrăinarea terenului cu sau fără construcţii sau construirea vreunui drept real sau de creanţă, conform Titlului X art. 4 din Legea nr. 247/2005.

4. Deşi s-a solicitat înscrierea unei menţiuni cu privire la interdicţia de înstrăinare, în fapt, biroul de Carte Funciară a procedat la notarea unui litigiu.

Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport cu criticile petentei SC „S & F” SRL se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

1. Petenta SC „S & F” SRL este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului – teren – în suprafaţă de 2.500 m.p. situat în intravilanul Municipiului Constanţa, tarlaua 56, parcela VN 976/1, având număr cadastral 7727, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 890 din 29 iunie 2001 de B.N.P. A.O., încheiat cu vânzătorul B.S.F.

Autorul petentei a dobândit dreptul de proprietate asupra acestui teren prin moştenire legale de la defunctul B.F., care, la rândul lui, l-a dobândit conform Legii nr. 18/1991, prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza titlului nr. 18405/408/1993 transcris la Judecătoria Constanţa sub nr. 798/A/1996.

Faţă de aceste înscrisuri instanţa de apel a reţinut în mod judicios că petenta are calitate procesual activă şi justifică un interes legitim în promovarea apelului împotriva încheierii nr. 9440/1993 emisă de Judecătoria Constanţa – judecătorul delegat la Biroul de Carte Funciară, prin care s-a notat în cartea funciară litigiul ce face obiectul dosarului civil nr. 2653/2002 al Tribunalului Constanţa, având ca obiect anularea titlului de proprietate nr. 18405/408/1993, emis conform Legii nr. 18/1991 pe numele autorului petentei.

Pe fondul cererii, criticile petentei sunt, însă, nefondate.

2. Notarea este acea înscriere care are ca obiect menţionarea în cartea funciară a unor acte, fapte sau raporturi juridice în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară, în cazurile ordonate de lege.

Ea nu are caracter constitutiv de drepturi ci, mai degrabă, unul informativ, pentru eventualele terţe persoane interesate de situaţia juridică a imobilului şi a drepturilor proprietarului titular.

Stabilind limitele şi condiţiile acestui tip de înscriere, art. 26 alin. 4 lit. c din Legea nr. 7/1996 prevede că notarea are ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor şi faptelor juridice referitoare la starea şi capacitatea persoanelor, a acţiunilor şi căilor de atac în justiţie, precum şi a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară; deci, instituie condiţia existenţei unei legături între actul sau faptul ce se solicită a fi notat şi imobilul pentru care se solicită efectuarea notării.

Prin urmare, art. 26 alin. 4 lit. a din Legea nr. 7/1996 permite notarea acţiunilor în justiţie în legătură cu imobilele înscrise în cartea funciară, fără a se face vreo distincţie după obiectul pretenţiilor (drept real sau de creanţă), sau după proprietarul titular.

În cauză, se constată că este îndeplinită condiţia existenţei unei legături între acţiunea promovată în justiţie, ce face obiectul dosarului nr. 2653/2002 al Tribunalului Constanţa şi imobilul – teren – în suprafaţă de 2.500 m.p. situat în Constanţa, tarlaua 56, parcela VN 576/1, având număr cadastral 7227, ce a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991, prin titlul nr. 18405/408/1993, a cărui nulitate s-a solicitat de către petenta E.M.E.

Critica recurentei ce vizează nelegalitatea notării, motivat de faptul că la data formulării cererii de notare bunul îi fusese înstrăinat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 890 din 29 iunie 2001, act a cărui nulitate nu a fost solicitată, se constată a fi vădit nefondată faţă de considerentele mai sus expuse, notarea vizând bunul imobil înscris în cartea funciară şi în legătură cu care se poartă un litigiu, iar nu proprietarul titular la data formulării cererii de notare.

3. Nu se poate reţine ca temeinică nici susţinerea recurentei conform căreia prin notarea litigiului ce vizează anularea titlului de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991 în beneficiul autorului reclamantei, aceasta este privată de dreptul de a dispune de bunul proprietatea sa, încălcându-se caracterul informal al notării.

Legea nr. 7/1996 a renunţat la efectul constitutiv al înscrierilor de carte funciară reglementând efectul de opozabilitate, cu caracter de principiu fundamental în materia publicităţii imobiliare actuale. Drepturile înscrise devin opozabile terţilor în sensul că pot fi valorificate şi contra unor terţe persoane interesate, care sunt ţinute să respecte aceste drepturi şi chiar să suporte consecinţe juridice negative.

Prin notarea litigiului nu se poate aduce, însă, nicio atingere dreptului de proprietate al petentei ci sunt informate terţe persoane cu privire la existenţa unui litigiu ce vizează legalitatea titlului de dobândire a terenului înscris în cartea funciară, achiziţionarea bunului litigios urmând a fi făcută pe riscul cumpărătorului.

Notarea litigiului în cartea funciară nu determină interdicţia înstrăinării acestui bun de către recurenta petentă.

Prin art. 4 din Titlul X din Legea nr. 275/2005 – Circulaţia juridică a terenurilor – legiuitorul a prevăzut că, exceptând litigiile privind reconstituirea dreptului de proprietate privată şi legalitatea titlului de proprietate, conform legilor fondului funciar, existenţa unui litigiu privitor la un teren, cu sau fără construcţii, nu împiedică înstrăinarea acestuia şi nici constituirea altor drepturi reale sau de creanţă, după caz.

Dreptul de proprietate este un drept fundamental, reglementat de Constituţia României, dar exerciţiul prerogativelor dreptului de proprietate nu poate fi absolutizat, făcându-se abstracţie de prevederile art. 44 alin. 1 teza a II-a din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

Prin urmare, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principală conferită de Constituţie în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat.

Prin instituirea interdicţiei de înstrăinare a unor terenuri litigioase ce au fost atribuite conform Legii nr. 18/1991, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale, neexistând nicio legătură între această interdicţie legală şi notarea litigiului cu privire la imobilul, proprietatea recurentei, în cartea funciară.

4. Nici critica ce vizează depăşirea de către judecătorul delegat la Biroul de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Constanţa a limitelor învestirii sale nu este fondată.

Conform dispoziţiilor art. 129 ultimul alineat Cod procedură civilă, instanţa are obligaţia de a se pronunţa numai asupra celor ce formează obiectul pricinii supuse judecăţii, neputând depăşi limitele învestirii sale.

Pentru a caracteriza acţiunea cu care a fost sesizată, instanţa nu trebuie să se orienteze după sensul literal sau juridic al termenilor folosiţi, ci după cel pe care reclamanta a înţeles să-l atribuie acelor termeni, după natura dreptului şi a scopului urmărit prin exercitarea acţiunii, acestor termeni.

În cauză, se reţine că în cererea adresată judecătorului delegat la Biroul de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Constanţa, petenta E.M.E. a precizat că pe rolul Tribunalului Constanţa se află înregistrat un litigiu ce are ca obiect anularea titlurilor de proprietate emise în baza Legii nr. 18/1991 pe numele mai multor pârâţi, între care şi B.F. – autorul recurentei – pentru o suprafaţă de teren situată în zona Campusului Universitar, vânzarea acestor terenuri litigioase fiind de natură să îi provoace prejudicii importante reclamantei, care este parte în acel litigiu.

S-a mai precizat că cererea de notare este însoţită de certificatul de grefă emis de Tribunalul Constanţa, care atestă existenţa acestui litigiu.

Judecătorul delegat la Biroul de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Constanţa, făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 84 Cod procedură civilă, având în vedere scopul urmărit de petentă şi înscrisurile ataşate cererii, a făcut o corectă calificare a acesteia, reţinând că a fost învestit cu o cerere de notare a litigiului în cartea funciară.

Pentru considerentele mai sus expuse, se respinge recursul ca nefondat.



Decizia civilă nr. 106/C/09.04.2008


Yüklə 367,12 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   6   7   8   9   10   11   12   13   14




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin