Romania curtea de apel constanţA



Yüklə 367,12 Kb.
səhifə3/14
tarix04.09.2018
ölçüsü367,12 Kb.
#76647
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   14

3. Legea nr. 10/2001. Imobil naţionalizat în temeiul Decretului nr. 92/1950 şi înstrăinat parţial chiriaşilor, în baza art. 9 din Legea nr. 112/1995. Teren aferent locuinţei înstrăinate. Limitele restituirii bunului în procedura Legii nr. 10/2001, fostului proprietar.



Din interpretarea dispoziţiilor art. 26 alineatul ultim din Legea nr. 112/1995 şi art. II din HG nr. 11/1997, rezultă că terenurile care depăşesc suprafaţa aferentă construcţiilor înstrăinate, rămân în proprietatea statului, per a contrario, cele care nu depăşesc această suprafaţă, respectiv cele care asigură o utilizare normală a locuinţei, se dobândesc în virtutea legii în proprietate, odată cu cumpărarea construcţiei, situaţia acestui drept urmând a fi soluţionată ulterior, conform art. 36 din Legea nr. 18/1991.

Prin urmare, terenul aferent locuinţei înstrăinate nu poate fi restituit fostului proprietar în procedura Legii nr. 10/2001, acesta urmând să fie despăgubit pentru apartamentul înstrăinat şi pentru terenul aferent acestuia, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Prin cererea inregistrată sub nr.5148/118/2006 pe rolul Tribunalului Constanta, reclamanţii B.E. şi V.I.F. au investit instanţa , în contradictoriu cu pârâtul Primarul Oraşului Eforie, solicitând anularea dispoziţiei nr.42/19.10.2006 emisă de catre pârât si obligarea acestuia la restituirea în natura a imobilului situat în oraşul Eforie, Bdul R. nr 229, iar in subsidiar, în măsura în care imobilul a fost înstrăinat, să se stabileasca dreptul la măsuri reparatorii.

Motivează reclamanţii ca, prin decizia contestată li s-a respins cererea de restituire a imobilului cu motivarea că nu se face dovada calitaţii de proprietar a autorului M.G.. Au arătat reclamanţii că imobilul in discuţie a fost proprietatea autorului, care a fost moştenit de soţia sa M.M. iar aceasta, la rândul ei, a transmis bunul prin moştenire care B.Z. (zisă şi Z.). Imobilul a fost preluat in proprietatea statului, in mod abuziv, in temeiul Decretului nr.92/1950.

Prin sentinţa civila nr.1767/15.10.2007 Tribunalul Constanta a admis acţiunea şi a dispus anularea dispoziţiei atacate, constatând ca reclamanţii au calitatea de persoane îndreptaţite la măsuri reparatorii conf.Legii 10/2001. A fost obligat pârâtul să restituie reclamanţilor în natura imobilul compus din teren in suprafata de 525 mp şi construcţie compusă din două camere, hol si vestibul identificată în expertiza efectuată in cauză şi a obligat pârâtul să acorde reclamanţilor măsuri reparatorii prin compensare sau despăgubiri pentru partea din constructie înstrăinată chiriaşilor.

La pronunţarea acestei hotărâri prima instanţa a reţinut că autorul comun al reclamanţilor este M.G. căsătorit cu M.M. iar în urma dezbaterii succesiunii de pe urma acestora a rămas ca moştenitoare B.Z., conform certificatului de moştenitor 12225/2000 emis de BNP B.

Autorul reclamanţilor apare, conform actelor emise de catre Arhivele Statului şi în evidenţele fiscale, ca fiind proprietarul unui imobil situat in Eforie Sud, str. R. nr.229, compus din teren si construcţie cu şase camere şi dependinţe.

Deşi reclamanţii nu au prezentat un titlu de proprietate, inţeles ca act constitutiv sau translativ de drepturi, instanţa a apreciat că prin actele depuse la dosar reclamanţii au făcut dovada că, la data naţionalizării M.M., soţia supravieţuitoare a lui M.G., deţinea în proprietate imobilul.

În cauza, imobilul a fost preluat in proprietatea statului in temeiul Decretului nr.92/1950, iar art.2 alin.1 din Legea 10/2001 stabileste in mod expres ca imobilele naţionalizate in temeiul acestui decret sunt preluate abuziv în proprietatea statului.

In ceea ce priveşte măsurile reparatorii s-a reţinut că parte din imobil, respectiv două camere, a facut obiectul înstrăinării, iar anexele existente pe teren sunt construcţii provizorii neautorizate. Prin urmare, instanţa a dispus restituirea in natură a terenului în întregime şi a construcţiilor nevândute şi a dispus să se acorde măsuri reparatorii în compensare sau despagubiri pentru partea din construcţie ce a făcut obiectul vânzarii.

Impotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Primarul Oraşului Eforie, criticând hotarârea atacată pentru următoarele motive:

Primarul Oraşului Eforie nu are calitate procesuală în soluţionarea cererii de restituire a construcţiilor, deoarece Oraşul Eforie nu are calitatea de unitate deţinatoare. Construcţiile a căror restituire se solicita sunt in patrimoniul S.C. U.S. 96 SRL către care s-a şi inaintat documentaţia aferenta in vederea soluţionarii cererii reclamanţilor.

În mod nelegal a dispus instanţa restituirea integrală a suprafeţei de teren intrucât o data cu instrăinarea construcţiei s-a dispus şi cu privire la dreptul de folosinţa asupra terenului aferent construcţiei. Ori, aceasta suprafaţă, aferenta construcţiei, este imposibil de restituit deoarece este ocupată şi afectată de proprietatea altei persoane instanţa încălcând dispoziţiile art 10 din Legea10/2001.

Analizând hotărârea apelată din prisma acestor critici, instanţa apreciază întemeiat apelul pentru urmatoarele considerente:

Reclamanţii au procedat, in conformitate cu dispozitiile art 22 Legea 10/2001 republicata, la notificarea Primariei Oraşului Eforie, în calitate de unitate deţinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului compus din construcţie şi teren situat in Eforie Sud, str R. nr 229.

Notificarea a fost soluţionata prin emiterea dispoziţiei motivate, potrivit art 21 alin.4 Legea10/2001, de către Primarul Oraşului Eforie.

Astfel, in contestaţia formulată impotriva dispoziţiei nr. 421/19.10.2006 Primarul Oraşului Eforie care, prin dispoziţia sa, a dispus asupra cererii ce i s-a adresat de către persoana îndreptăţită prin notificarea de restituire a imobilului casa si teren, se legitimeaza procesual pasiv.

În dispoziţia emisă, pârâtul a analizat cererea de restituire a întregului imobil din prisma calitaţii de proprietar al petentului B.E. fără a menţiona faptul că, în ceea ce priveste construcţia, Primăria Eforie nu are calitatea de unitate deţinătoare. Dacă Primăria Eforie nu avea calitatea de unitate deţinătoare a construcţiei, atunci cererea de restituire trebuia analizată numai cu privire la teren şi, potrivit art. 27 alin.2 din Legea 10/2001, să i se comunice persoanei îndreptaţite toate datele privind persoana fizică sau juridică detinatoare a celeilate părţi din imobil.

De altfel, în apel, pârâtul invoca faptul că nu are calitate de unitate deţinatoare ci, U.S. 96 Eforie, dar nu dovedeşte această susţinere iar atât în decizia emisă şi referatul ce a stat la baza deciziei cât şi la judecata cauzei in fond nu a facut nicio apărare in acest sens.

Referitor la suprafaţa de teren, se reşine că, în raportul de expertiza efectuat la judecata cauzei în fond, a fost identificat imobilul a cărui restituire se solicită, expertul aratând că se compune din suprafata de 525 mp teren şi construcţie ce este impartită în două unitaţi locative distincte. Insă, partea de construcţie amplasată în spate a făcut obiectul contactului de vânzare-cumpărare nr 42/04.04.1997 fiind dobândit în proprietate de familia Z.G. şi M., în proprietatea statului rămânând partea din faţă a constructiei.

Aceste aspecte reţinute de către expert sunt confirmate de contractul sus mentionat, din care rezultă că familia Z. a dobândit in temeiul Legii 112/1995, 2 camere de locuit cu suprafaţa utilă de 52,96 mp.

Potrivit art 26 alin. ultim din Legea 112/1995 ”suprafeţele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora şi care depăşesc suprafaţa aferentă construcţiilor, rămân in proprietatea statului”.

Normele metodologice de aplicare a Legii 112/1995, republicata in baza art II din HG nr.11/1997, prevăd în art 37 că „in situaţiile de vânzare către chiriaşi a apartamentelor şi, când este cazul a anexelor gospodăreşti şi a garajelor aferente, dreptul de proprietate asupra terenului se dobândeşte şi asupra terenului aferent, cu respectarea dispoziţiilor art.26 alin. ultim din lege”.

Din interpretarea logică a acestor dispoziţii rezultă că, dacă terenurile care depaşesc suprafaţa aferenta construcţiilor rămân in proprietatea statului, per a contrario, cele care nu depăşesc această suprafaţă, respectiv cele care asigura o utilizare normala a locuinţei, se dobândesc in virtutea legii in proprietate, odata cu cumpararea construcţiei, situaţia acestui drept urmând a fi rezolvata ulterior, pe cale administrativa, in conformitate cu art.36 din Legea 18/1991.

Prin urmare, terenul aferent construcţiei înstrăinate familiei Z.G. şi M. nu poate fi restituit in natură reclamanţilor astfel că, în ceea ce priveşte suprafaţa de teren, sentinţa urmează a fi schimbată in parte, in sensul că va fi obligat pârâtul să restituie în natură numai diferenţa de teren dintre suprafaţa de 525 mp si suprafaţa aferentă construcţiei cumparate de catre foştii chiriaşi.

Pentru aceasta suprafaţa nerestituibilă in natură, in conformitate cu dispoziţiile art 26 din Legea 10/2001, va fi obligat pârâtul să acorde reclamanţilor in compensare alte bunuri şi servicii, ori să propună acordarea de despăgubiri în cazul în care, măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de către reclamanţi.

Faţă de cele ce preced, instanţa apreciind întemeiat apelul din prisma acestui al doilea motiv, va admite apelul şi va schimba hotarârea atacată in sensul celor sus arătate.

Decizia civilă nr. 52/C/05.03.2008


Yüklə 367,12 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   14




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin