Romania curtea de apel constanţA

37. Contestaţie la decizia de pensionare pentru limită de vârstă. Calculul stagiului suplimentar.

In conformitate cu art.3 din Legea nr.226/2006 - ”asiguraţii care realizează un stagiu de cotizare de cel puţin 25 de ani în condiţiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr.3 “vârstele standard de pensionare şi stagiile minime şi complete de cotizare pentru femei şi bărbaţi, pe ani şi pe luni, pe perioada aprilie 2001 – martie 20015” la Legea nr.19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Referitor la calculul stagiului suplimentar, potrivit art.78 alin.8 din Legea nr.19/2000, asiguraţii care, după îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă reglementate de prezenta lege, contribuie o anumită perioadă la sistemul public, regăsindu-se în una din situaţiile prevăzute la art.5, beneficiază de majorarea punctajului realizat în această perioadă cu 0,3 % pentru fiecare lună respectiv 3,6% pentru fiecare an suplimentar.

Legiuitorul a înţeles să acorde acest beneficiu persoanelor care, deşi au îndeplinit condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă, au continuat să contribuie la sistemul public de pensii.

Legea 19/2000 stabileşte în art.41 alin.1 şi 2 care sunt condiţiile cumulative: vârstă standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare.

Dispoziţiile art.78 alin.8 din Legea nr.19/2000 se raportează la vârsta standard de pensionare stabilită de lege prin anexa 3 şi nu la vârsta standard de pensionare redusă pentru perioadele lucrate în grupe de muncă sau condiţii speciale.
Legea nr.226/2006, art.3

Legea nr.19/2000, art.78, art.41
Prin acţiunea adresata Tribunalului Constanta si înregistrată sub nr. 11304/118/27.10.2009, reclamantul I.A. a contestat decizia nr. 304722/01.10.2009 privind acordarea pensiei pentru limita de vârstă emisa de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, solicitând anularea acesteia şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensie legale şi conforme.

În motivarea acţiunii se arată că la data de 09.05.2008 pârâta a emis decizia de pensionare nr.304722 prin care a stabilit o pensie în cuantum de 1908 lei.

La data de 28.05.2009, a solicitat revizuirea deciziei de pensionare şi, ca urmare, pârâta a emis o nouă decizie nr.304722/01.10.2009, prin care a stabilit o pensie în cuantum de 2412 lei.

La stabilirea pensiei, pârâta a calculat în mod greşit, contrar dispoziţiilor Legii nr.226/2006, stagiul efectuat în condiţii speciale de muncă.

Astfel, potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.226/2006, începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiţii speciale locurile de muncă în care se desfăşoară activităţile prevăzute la anexa 1, iar potrivit anexei menţionate, în lista cuprinzând locurile de muncă încadrate în condiţii speciale, la pct.11 se află activitatea desfăşurată de personalul de pe platforme marine.

Art.2. din aceeaşi lege stipulează: „(1) Perioadele de timp în care asiguraţii îşi desfăşoară activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, numai în locurile de muncă prevăzute la art. 1 sunt stagii de cotizare în condiţii speciale.

   (2) Sunt asimilate stagiului de cotizare în condiţii speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, în care asiguraţii şi-au desfăşurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I de muncă şi care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiţii speciale.”

Prin urmare, susţine reclamantul, se deduce că perioadele de activitate desfăşurate în cadrul grupei I de muncă potrivit legislaţiei anterioare sunt considerate drept muncă în condiţii speciale potrivit legislaţiei actuale. Astfel, perioada de muncă anterioară intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 şi perioada ulterioară se însumează formând un singur stagiu de cotizare în condiţii speciale.

Contrar acestei interpretări, pârâta a defalcat perioadele menţionate, reţinând drept stagiu în condiţii speciale doar perioada de 22 ani, 3 luni şi 14 zile, restul perioadei de muncă fiind încadrată conform legislaţiei anterioare la grupa I de muncă, respectiv 3 ani, 6 luni şi 29 de zile.

Pârâta a făcut aplicarea greşită art.3 din Legea nr.226/2006, reţinând ca vârstă standard de pensionare 65 de ani şi nu de 63 ani, 4 luni şi 15 zile cum este în cazul reclamantului care are un stagiu de cotizare în condiţii speciale de 25 ani, 10 luni şi 13 zile.

Nu s-a făcut aplicarea disp.art.5 din Legea nr.226/2006 conform cărora „Pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 3 punctajul mediu anual se determină prin împărţirea la 25 a numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare”.

De asemenea, susţine reclamantul, la calcularea punctajului mediu anual nu au fost avute în vedere sporul de condiţii grele de muncă şi sporul pentru lucrul pe mare în perioada 01.04.1985-01.04.1992.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii motivând că, prin adeverinţele nr. 3623/05.12.2007, nr. 1413/205/23.07.2007 şi nr. 0120/4626/18.07.2007 angajatorul face încadrarea în grupa I de muncă invocând temeiul legal privind grupele de muncă în vigoare până la 01.04.2001 fără a face aplicarea pct.11 din Ordinul nr.572/24.07.2006 pentru aprobarea Normelor tehnice de aplicare a prevederilor Legii nr.226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale, potrivit căruia „Se asimilează stagiilor de cotizare în condiţii speciale perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care asiguraţii au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute în anexa 1 la Legea nr.226/2006 pe durata programului normal de lucru din fiecare lună, numai în locurile de muncă din cadrul unităţilor prevăzute în anexa nr.2 la această lege, activităţi încadrate, potrivit legislaţiei anterioare acestei date, în grupa I de muncă.

Dovedirea acestor stagii de cotizare se face cu carnetul de muncă, completat conform prevederilor Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, şi/sau cu adeverinţe eliberate, potrivit legii, de angajatorul la care a lucrat persoana respectivă sau, după caz, de instituţia care a preluat arhivele acestuia. Modelul adeverinţei este prezentat în anexa nr. 3 la prezentele norme tehnice.”

Reclamantul nu a prezentat un asemenea document, susţine pârâta, iar adeverinţele de încadrare în grupa I de muncă sunt emise după data publicării Legii nr.226/2006, de unde rezultă că emitenţii au considerat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a putea fi emisă o adeverinţă privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale.

Prin sentinţa civilă nr.1264 din data de 17 decembrie 2010, pronunţată în dosarul civil nr.11304/118/2009, Tribunalul Constanţa a admis acţiunea formulată de reclamantul I.A. în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII CONSTANŢA.

A anulat decizia de pensionare nr.304722/01.10.2009 emisă de intimată.

A obligat pârâta să emită reclamantului o nouă decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, in care se va avea în vedere un punctaj mediu anual de 3,95852, cu începere de la 01.06.2009.

A obligat pârâta să plătească reclamantului diferenţa de drepturi de pensie cuvenite pentru perioada 01.06.2009-01.06.2010 în cuantum de 5697 lei.

A obligat pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată din care 600 lei onorariu expert şi 400 lei onorariu avocat.

Această hotărâre a fost îndreptată prin încheierea din data de 24 martie 2011, pronunţată de Tribunalul Constanţa prin care s-a admis sesizarea şi s-a dispus îndreptarea erorilor materiale din sentinţa civilă nr. 1264/17.12.2010 pronunţată în dosarul nr. 11304/118/2009 în sensul că se va trece corect numărul dosarului ca fiind 11304/118/2009 în loc de 11304/118/2010 cum din eroare s-a trecut, urmând a se trece corect menţiunea că hotărârea este ”Executorie de drept”, în loc de ”Definitivă”,.

Pentru a pronunţa hotărârea pronunţată, prima instanţă a reţinut următoarea situaţia de fapt:

Pârâta a emis Decizia nr.304722/05.10.2009, prin care a stabilit ca reclamantul a realizat un punctaj mediu anual de 3.35739 puncte, la data de 01.06.2009, reţinând ca vârstă standard de pensionare 65 de ani şi un stagiu complet de cotizare de 27 ani.

Instanţa a dispus efectuarea unei expertize contabile având ca obiective verificarea punctajului mediu anual al reclamantului la data emiterii deciziei contestate pe baza documentaţiei existente la dosarul aflat la pârâtă, calcularea diferenţelor dintre drepturile datorate şi cele achitate, desemnat fiind sa efectueze expertiza domnul expert judiciar contabil B.D.

Conform concluziilor raportului de expertiză, la calcularea pensiei reclamantului, pârâta nu a introdus în buletinul de calcul toate veniturile realizate, inclusiv sporurile care au format suma contributivă şi pentru care angajatorii au plătit obligaţiile către bugetul de stat conform legislaţiei în vigoare la momentul acordării veniturilor, nu a aplicat în totalitate prevederile art.164 al.1 lit.”i” din Legea nr.19/2000 cu privire la majorarea cu procentul de 17% a punctajului anual realizat după data de 01.02.2001.

Suplinind omisiunile pârâtei, expertiza a stabilit că reclamantul a realizat un punctaj mediu anual de 3,95852 puncte.

Referitor la diferenţele de încasat de reclamant între perioada 01.06.2009 şi cea a realizării raportului de expertiză (iunie 2010), avându-se în vedere diferenţele dintre punctajul calculat de expert şi cel stabilit de intimată precum şi evoluţia punctului de pensie, expertul a stabilit că, pentru intervalul în cauză reclamantul este îndreptăţit a primi suma de 5.697 lei.

Analizand inscrisurile depuse in dosarul administrativ, prin raportare la disp.art.77 si art.78 alin 1 din Legea nr.19/2000, instanţa a constatat că punctajul mediu anual realizat de reclamant nu a fost stabilit in mod corect prin decizia contestata, întrucât nu s-au introdus în buletinul de calcul toate veniturile realizate, inclusiv sporurile care au format suma contributivă şi pentru care angajatorii au plătit obligaţiile către bugetul de stat conform legislaţiei în vigoare la momentul acordării veniturilor, nu a aplicat în totalitate prevederile art.164 al.1 lit.”i” din Legea nr.19/2000 cu privire la majorarea cu procentul de 17% a punctajului anual realizat după data de 01.02.2001.

Stagiul de cotizare aşa cum este reglementat de legea nr. 19/2000 reprezintă vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi şi în cazul în care în carnetele de muncă sau de asigurări ale persoanelor nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare care să ateste aceste drepturi şi în caz contrar, se utilizează salariul minim pe ţară în vigoare în perioada respectivă.

În funcţie de aceste perioade contributive, punctajul mediu anual a fost stabilit greşit de către pârâtă, din buletinul de calcul se constată erori de culegere a datelor, a sumelor contributive, ceea ce a determinat stabilirea eronată a punctajului mediu anual şi implicit al pensiei.

Cu privire la stagiul complet de cotizare de 25 de ani ce s-ar fi aplicat reclamantului în temeiul art.5 din Legea nr.226/2006, instanţa a reţinut că adeverinţele prezentate de reclamant nu întrunesc condiţiile stabilite în anexa 3 la Normele tehnice de aplicare a legii (Ordinul nr.572/24.06.2006), pentru a fi dat posibilitatea pârâtei să calculeze un stagiu în condiţii speciale de 25 de ani, după cum ar rezulta din carnetul de muncă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs recurentul reclamant I.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Critica sentinţei prin motivele de recurs a vizat în esenţă următoarele:

În fapt, a lucrat fără întrerupere începând din anul 1971.

La data de 07.03.2008, a solicitat pensionarea pentru limită de vârstă. În urma cererii înregistrată la Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, a fost emisă decizia de pensionare nr.304722/09.05.2008, stabilindu-i-se o pensie în cuantum de 1908 lei.

La data de 28.05.2009, a solicitat revizuirea dosarului de pensionare.

În urma acestei cereri, a fost emisă decizia nr.304722/01.10.2009, prin care i-a fost stabilită o pensie în cuantum de 2412 lei.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie, criticând decizia sub aspectul greşitei calculări a stagiului de cotizare, în sensul că, în conformitate cu Legea nr.226/2006, stagiul său de cotizare este de 25 ani, 10 luni şi 13 zile.

Conform Legii nr.226, art.1alin.1 “Începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiţii speciale locurile de muncă în care se desfăşoară activităţile prevăzute în anexa nr. 1”.

Potrivit anexei menţionate, în lista cuprinzând locurile de muncă încadrate în condiţii speciale, în care se desfăşoară următoarele activităţi, la punctul 11 se află activitatea desfăşurată de personalului de pe platforme marine.

În conformitate cu dispoziţiile art.2 ale aceleiaşi legi, “Perioadele de timp în care asiguraţii îşi desfăşoară activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, numai în locurile de muncă prevăzute la art.1 sunt stagii de cotizare în condiţii speciale. Sunt asimilate stagiului de cotizare în condiţii speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, în care asiguraţii şi-au desfăşurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I de muncă şi care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiţii speciale”.

În continuare, Legea nr.226/2006 vine să precizeze modalitatea de reducere a vârstelor standard de pensionare. Astfel, art.3 prevede că “Asiguraţii care realizează un stagiu de cotizare de cel puţin 25 de ani în condiţiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare şi stagiile minime şi complete de cotizare pentru femei şi bărbaţi, pe ani şi pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare”.

În cazul său, fiind vorba de un stagiu de cotizare în condiţii speciale de 25 ani, 10 luni şi 13 zile, efectuând calculul corect se ajunge la o vârstă standard de pensionare de 63 ani şi 4 luni – 15 ani = vârsta minimă de pensionare de 50 de ani. Cum data la care a început acordarea pensiei este 07.03.2008, rezultă că a cotizat peste vârsta standard de pensionare cu 5 ani, 9 luni şi 7 zile şi se încadrează în dispoziţiile art.78 alin.8 din Legea nr.19/2000.

Totodată, conform art.5 din acelaşi act normative “Pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 3 punctajul mediu anual se determină prin împărţirea la 25 a numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare”.

Motivaţia instanţei, în sensul că adeverinţele care atestă stagiul de cotizare în condiţii speciale nu îndeplinesc condiţiile anexei 3 din Ordinul nr.572/24.06.2006, nu este corectă. Anexa nr.3 stabileşte modelul adeverinţei, nu stabileşte condiţii ce trebuie îndeplinite de beneficiar.

Analizând sentinţa recurată din prisma criticilor formulate, curtea a admis recursul ca fondat pentru următoarele considerente:

Prin decizia de pensionare nr.304722/05.10.2009 emisă de intimată s-a dispus pensionarea contestatorului I.A. pentru munca depusă şi limită de vârstă începând cu 01.06.2009.

Intimata a reţinut un stagiu complet de cotizare conform Legii nr.19/2000 de 27 ani, un stagiu total realizat de 48 ani, 1 lună şi 27 zile din care 3 ani, 6 luni şi 29 de zile în grupa I-a de muncă şi 22 ani, 3 luni, 14 zile în condiţii speciale.

Conform legii nr.226/2008 art.1 alin.1: “ începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiţii speciale locurile de muncă în care se desfăşoară activităţile prevăzute în anexa nr. 1”.

Potrivit anexei menţionate, în lista cuprinzând locurile de muncă încadrate în condiţii speciale, la punctul 11 se află activitatea desfăşurată de personalul de pe platforme marine, activitate desfăşurată şi de reclamant.

În conformitate cu dispoziţiile art.2 din acelaşi act normativ: “Perioadele de timp în care asiguraţii îşi desfăşoară activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, numai în locurile de muncă prevăzute la art.1 sunt stagii de cotizare în condiţii speciale. Sunt asimilate stagiului de cotizare în condiţii speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, în care asiguraţii şi-au desfăşurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I de muncă şi care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiţii speciale”. Sunt asimilate stagiului de cotizare în condiţii speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, în care asiguraţii şi-au desfăşurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I de muncă şi care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiţii speciale”.

Prin urmare, perioadele de activitate desfăşurate în cadrul grupei I de muncă potrivit legislaţiei anterioare sunt considerate drept muncă în condiţii speciale potrivit legislaţiei actuale. Astfel, perioada de muncă anterioară intrării în vigoare a legii nr.19/2000 şi perioada ulterioară se însumează formând un singur stagiu de cotizare în condiţii speciale.

În cazul contestatorului, acesta are un stagiu de cotizare în condiţii speciale de 25 de ani, 10 luni şi 13 zile.

Contrar acestei interpretări a legii, pârâta a defalcat perioadele menţionate reţinând un stagiu în condiţii speciale doar perioada de 22 ani, 3 luni şi 14 zile, restul perioadei de muncă fiind încadrată conform legislaţiei anterioare la grupa I de muncă, respectiv 3 ani, 6 luni şi 29 de zile.

Art.3 din legea nr.226/2006 vine să precizeze că: ”asiguraţii care realizează un stagiu de cotizare de cel puţin 25 de ani în condiţiile speciale prevăzute de prezenta lege, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr.3 “vârstele standard de pensionare şi stagiile minime şi complete de cotizare pentru femei şi bărbaţi, pe ani şi pe luni, pe perioada aprilie 2001 – martie 20015” la legea nr.19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Totodată, conform art.5 al.1 din acelaşi act normativ: “pentru asiguraţii prevăzuţi la art.3 punctajul mediu anual se determină prin împărţirea la 25 a numărului de puncte rezultate din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare”.

În ceea ce priveşte ultima critică referitoare la calculul stagiului suplimentar, curtea apreciază că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit art.78 al.8 din Legea nr.19/2000, asiguraţii care, după îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă reglementate de prezenta lege, contribuie o anumită perioadă la sistemul public, regăsindu-se în una din situaţiile prevăzute la art.5, beneficiază de majorarea punctajului realizat în această perioadă cu 0,3 % pentru fiecare lună respectiv 3,6% pentru fiecare an suplimentar.

Legiuitorul a înţeles să acorde acest beneficiu persoanelor care, deşi au îndeplinit condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă, au continuat să contribuie la sistemul public de pensii.

Legea nr. 19/2000 stabileşte în art. 41 al.1 şi 2 care sunt condiţiile cumulative: vârstă standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare.

Dispoziţiile art.78 alin. 8 din Legea nr. 19/2000 se raportează la vârsta standard de pensionare stabilită de lege prin anexa 3 şi nu vârsta standard de pensionare redusă pentru perioadele lucrate în grupe de muncă sau condiţii speciale.

Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art.312 al.3 Cod procedură civilă, curtea a admis recursul formulat şi a modificat în parte sentinţa recurată conform celor dispuse prin dispozitiv.

Dosar nr. 11304/118/2009

Decizia civilă nr. 300/AS/25.10.2011

Judecător redactor Jelena Zalman