Romania curtea de apel constanţA

24. Concediere in baza art. 65 alin. 1. din Codul muncii.

Potrivit art.65 alin.(1) din Codul muncii :”concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana acestuia”, iar potrivit alin.(2): ”desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă”.

Concedierea contestatorului a avut o cauză reală şi serioasă, fiind impusă de dificultăţile economice şi transformări tehnologice.

Măsura desfiinţării postului de agent de pază din cadrul Compartimentului de Pază a fost motivată şi de faptul că SC O.T. SA are încheiat un contract de prestări servicii, având ca obiect activitatea de apărare şi pază, pe de o parte, precum şi implementarea unui sistem de supraveghere electronică, fiind efectuate transformări tehnologice.

Angajatorul a respectat criteriile privind concedierea, impuse de contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SC O.T. SA.

În conformitate cu prevederile art.114 din C.C.M. la nivel de unitate :”la aplicarea efectivă a reducerii de personal, după reducerea posturilor vacante de natura celor desfiinţate, selectarea personalului care urmează să i se desfacă contractul de muncă se va face cu consultarea sindicatului, având în vedere următoarea ordine la competenţa profesională egală: a) contractele de muncă ale persoanelor care cumulează două sau mai multe funcţii şi a celor care cumulează pensia cu salariul…..”.

La aplicarea măsurii reducerii de personal, angajatorul a avut în vedere în raport cu prevederile art.114 din CCM pe unitate, faptul că reclamantul cumulează pensia cu salariul.

Întrucât salariatul V.N. nu a mai corespuns din punct de vedere medical profesiei pe care a exercitat-o – din cauza stării de boală a devenit un caz social şi a fost încadrat începând cu 01.11.2008 în funcţia de agent de pază, în cadrul Biroului de Pază şi Administrativ, şi începând cu 16.03.2009 ocupă postul de pompagiu PSI.

Salariatul N.C., care ocupa din anul 2002 funcţia de programator producţie manipulant în cadrul Secţiei Platformă Sud, în urma testării profesionale din octombrie 2008, întrucât nu a corespuns din punct de vedere profesional, a fost transferat în cadrul Biroului Pază şi Administrativ.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. 11366/118/2008, reclamantul D.C. a chemat în judecată pe pârâta SC O.T. SA solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună anularea deciziei nr.390/14.11.2008, reintegrarea în postul deţinut anterior încetării raporturilor de muncă, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite de la data încetării contractului de muncă şi până la efectiva reintegrare, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiuni, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei, ocupând funcţia de şef compartiment pază, până la data de 14.11.2008 când prin decizia contestată angajatorul a dispus încetarea raporturilor de muncă în temeiul dispoziţiilor art.65 alin.1 din Legea nr.53/2003.

S-a apreciat de către reclamant că decizia de concediere este nelegală, întrucât în societate nu a operat o concediere efectivă, reală şi serioasă. Adevăratul motiv al concedierii,a mai susţinut reclamantul, a fost reprezentat de situaţia sa personală, în condiţiile în care beneficia atât de salariu cât şi de pensie militară. In plus, din cele 29 de posturi menţionate de către pârâta ca fiind desfiinţate numai 5 au fost în mod efectiv ocupate, restul fiind posturi vacante, care nu împovărau din punct de vedere financiar societatea.

Pârâta şi-a precizat poziţia procesuală pe calea întâmpinării, solicitând respingerea acţiunii ca nefondată, motivat de faptul că desfiinţarea locului de muncă ocupat de către reclamant este legală şi temeinică, fiind întrunite toate condiţiile de legalitate prevăzute de art.62 alin.2 din Codul Muncii. Astfel, prin decizia nr.3/30.09.2008 a fost desfiinţat intreg comperatimentul pază, salariaţii acestui compartiment fiind transferaţi în cadrul Biroului Pază şi Administrativ.

De asemenea, s-a arătat că reclamantul era pensionat în baza Ordonanţei nr.7/1998, cumulând astfel pensia cu salariul, aspect care a fost avut în vedere de către angajator la aplicarea măsurii în raport de prevederile art.114 din Contractul Colectiv de Muncă.

Prin sentinţa civilă nr. 568/16.04.2009, Tribunalul Constanţa, a admis acţiunea formulată de reclamantul D.C., în contradictoriu cu pârâta SC O.T. SA şi a anulat decizia de concediere nr. 390/14.11.2008 emisă de pârâtă.

A fost obligată pârâta la reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior, precum şi la plata drepturilor salariale cuvenite de la data concedierii până la data reintegrării în funcţie, drepturi salariale ce urmează a fi indexate, majorate şi reactualizate.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele :

Reclamantul a fost angajat al societăţii pârâte pe funcţia de şef formaţie pază şi ordine. Prin decizia nr. 390/14.11.2008-contestată prin cererea de faţă, angajatorul a dispus concedierea reclamantului ca urmare a desfiinţării postului ocupat de acesta,fiind invocate dispoziţiile art. 65 alin.1 Codul muncii.

Procedând la analiza legalităţii şi temeiniciei deciziei contestate, instanţa va verifica dacă împrejurările ce au determinat luarea măsurii concedierii pot fi încadrate în prevederile textului legal anterior menţionat.

Astfel, potrivit art. 65. alin.1 din Codul Muncii concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii.

    Condiţia de legalitate impusă de alin.2 al aceluiaşi articol este ca desfiinţarea locului de muncă să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Din analiza coroborată a organigramelor şi statului de funcţiuni, rezultă că postul ocupat de reclamant a fost suprimat din structura angajatorului, astfel încât, sub aspectul caracterului efectiv al desfiinţării, decizia de concediere este legală.

În ceea ce priveşte însă existenţa unei cauze reale şi serioase care să fi avut drept consecinţă concedierea salariatului, instanţa reţine că din interpretarea dispoziţiilor art.65 alin.1 Codul Muncii se desprind mai multe condiţii care definesc cauza reală şi serioasă.

Astfel, în primul rând, cauza reală trebuie să aibă caracter obiectiv, adică să fie reclamată de existenţa uneia dintre situaţiile expres menţionate în art.65 Codul Muncii, respectiv: dificultăţi economice, transformări tehnologice, reorganizarea activităţii.

În al doilea rând, cauza este serioasă dacă este precisă, în sensul că reprezintă adevăratul motiv al concedierii, neavând rolul de a disimula existenţa unui alt motiv.

Revine aşadar instanţei de judecată rolul de a aprecia în fiecare caz concret, in funcţie de probatoriile administrate de părţi,îndeplinirea condiţiilor generic impuse de lege.

In cauza de faţă, din conţinutul ansamblului probator, se constată, că a existat într-adevăr un deficit bugetar la nivelul societăţii, insă nici prin Decizia Consiliului de Administraţie nr. 3/30.09.2008 şi nici prin referatul nr.1638/26.09.2008 al Serviciului A.D.R.U., aflat la baza acestei decizii, modificarea numericului de personal de la 1343 salariaţi la 1314 nu a fost justificată prin considerente legate de dificultăţile economice ale societăţii. Din întreaga documentaţie depusă la dosar de către pârâtă nu se poate desprinde concluzia acreditată de aceasta în sensul că desfiinţarea unor posturi, printre care şi a celui ocupat de reclamant,a fost cauza imediată a situaţiei financiare a societăţii,căta vreme nu există nici o nota de fundamentare a deciziei de reorganizare sub acest aspect a societăţii, procedându-se direct la modificarea organigramei.

Pe de altă parte, analizând modalitatea concretă în care pârâta a procedat la reorganizare, trebuie reţinut că desfiinţarea compartimentului pază a presupus în fapt doar suprimarea din organigramă a celor 5 posturi ocupate de persoane aflate în situaţie similară cu a reclamantului, cumulând pensia cu salariul, celelalte 23 de posturi reduse fiind în realitate vacante. Toţi ceilalţi salariaţi ai compartimentului respectiv au fost transferaţi în cadrul Biroului Pază şi Administrativ.

Or, în împrejurările concrete în care măsura concedierii a vizat exclusiv pe cei 5 salariaţi care cumulau pensia cu salariul, restul de 39 nefiind afectaţi, coroborat cu lipsa unei fundamentări a măsurii de concediere in mod expres întemeiate pe situaţia economică a societăţii, instanţa apreciază că adevărata intenţie a angajatorului a fost aceea de a-i exclude pe cei 5 din colectivul său.

Faptul că aceasta excludere s-a realizat prin modificarea organigramei, desfiinţarea postului fiind efectivă, nu conferă un caracter serios cauzei concedierii. Cu alte cuvinte, dacă într-o logică firească măsura concedierii este consecinţa reorganizării activităţii, în speţă angajatorul a urmărit înlăturarea doar a unora dintre salariaţi, justificându-şi ulterior măsura luată tocmai prin reorganizarea activităţii.

O astfel de concluzie se despinde si din declaraţiile celor doi martori propuşi de reclamant: L.A. şi M.R., acesţia susţinând că la nivelul sindicatului existau discuţii legate de cele 5 persoane care cumulau pensia cu salariul, solicitându-se în mai multe rânduri indepărtarea lor din unitate.

Împotriva sus menţionatei sentinţe a formulat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând în esenţă următoarele:

La data de 08.04.2009 s-a solicitat decăderea din dreptul de administrare a probelor testimoniale ale reclamantului, iar instanţa de judecată nu a aplicat sancţiunea decăderii, acordând un nou termen de judecată, comunicând reclamantului obligaţia de a depune lista cu martorii ce urmează a fi audiaţi.

În timpul audierii martorilor, completul de judecată a cenzurat întrebările adresate de către SC O.T. SA prin reprezentant, astfel încât declaraţiile martorilor au fost trunchiate, fără să releve aspecte esenţiale în ceea ce priveşte lămurirea problemelor cauzei. Mai mult, instanţa de fond a respins solicitare de completare a probatoriului cu martori şi înscrisuri, deşi necesitatea acestora reieşea din dezbateri, fiind îndeplinite condiţiile prev. de art.138 pct.2 Cod pr.civilă.

De asemenea, în momentul în care s-a solicitat verbal recuzarea completului în timpul şedinţei de judecată din 08.04.2009, instanţa a acordat un nou termen pentru 15.04.2009, încălcând astfel dispoziţiile art.31 alin.3 Cod pr.civilă, care prevede expres că – odată formulată cererea de recuzare, până la soluţionarea acesteia, instanţa nu mai poate îndeplini nici un act de procedură.

Prin respingerea solicitării formulate, instanţa de fond a dat dovadă de lipsă de imparţialitate, ceea ce s-a reflectat şi în ceea ce priveşte soluţia pronunţată în cauză.

Din raportul directorului economic privind analiza activităţii economico-financiare a SC O.T. SA din lunile iunie 2008, august 2008 şi primul semestru al anului 2008, rezultă în mod cert şi fără putinţă de tăgadă faptul că situaţia cantităţilor de produse derulate este mai mică, fiind afectate veniturile societăţii.

Reorganizarea activităţii a fost efectuată asupra structurii compartimentelor, respectiv desfiinţarea Departamentului Suport Operaţional şi a Compartimentului Pază, măsură organizatorică menită să conducă la îmbunătăţirea activităţii.

Aşa cum reiese din organigrama ce a fost aprobată de către Consiliul de administraţie al SC O.T. SA, prin decizia nr.3/30.09.2008, desfiinţarea Compartimentului Pază a fost efectivă, salariaţii din acest compartiment fiind transferaţi în cadrul Biroului Pază şi Administrativ, fapt ce reiese şi din ştatul de funcţii, din care rezultă în mod cert, faptul că desfiinţarea postului de agent pază a fost efectivă, nefiind efectuate angajări ulterioare sau detaşări de personal în funcţia de agent de pază, aşa cum susţine contestatorul prin contestaţia formulată.

Măsura desfiinţării postului de agent de pază din cadrul Compartimentului de pază este motivată şi de faptul că SC O.T. SA are încheiat un contract de prestări servicii, având ca obiect de activitate de apărare şi pază, pe de o parte, precum şi implementarea unui sistem de supraveghere electronică, motiv pentru care, fiind efectuate transformări tehnologice, administratorii societăţii au aprobat desfiinţarea posturilor din cadrul Compartimentului de Pază.

În ce priveşte analiza declaraţiilor martorilor făcută de către instanţa de fond, concluziile extrase din aceste declaraţii sunt eronate.

În conformitate cu prev. art.114 din C.C.M. încheiat la nivelul societăţii se precizează că: „la aplicarea efectivă a reducerii de personal, după reducerea posturilor vacante de natura celor desfiinţate, selectarea personalului care urmează să i se desfacă contractul de muncă, se va face cu consultarea sindicatului”.

Cu privire la susţinerea contestatorului potrivit căreia în cadrul Compartimentului de Pază au fost angajate alte două persoane, menţionează faptul că V.N. şi N.C. sunt angajaţi în cadrul SC O.T. SA din anul 1990 primul, iar cel de-al doilea din anul 1985.

Întrucât salariatul V.N. nu a mai corespuns din punct de vedere medical profesiei pe care a exercitat-o la locul de muncă, cunoscut cu antecedente bacilare, fiind internat la Spitalul militar central, a suferit o lobectomie inferioară stângă pentru nodul solitar, fiind confirmat histopatologic ca tuberculom (fiind supus unei intervenţii chirurgicale de extirpare a unui lob al plămânului stând), fiind expus la noxe chimice, intemperii şi efort fizic intens, salariatul a devenit un caz social şi a fost încadrat începând cu data de 01.11.2008 în funcţia de agent de pază, în urma transferării unui alt angajat din cadrul Biroului Pază şi Administrativ, în alt compartiment din cadrul societăţii, în conformitate cu prev. art.64 alin.1 din Codul muncii. Menţionează că începând cu data de 16.03.2009, acestui salariat i-a fost schimbată funcţia de încadrare, ocupând în prezent postul de pompagiu PSI.

Cu privire la salariatul N.C., din anul 2002, acesta ocupă funcţia de programator producţie manipulant în cadrul Secţiei Platformă Sud, iar în urma testării profesionale ce a avut loc în luna octombrie 2008, întrucât s-a constatat că nu corespunde din punct de vedere profesional, a fost transferat în cadrul Biroului Pază şi Administrativ.

Aceste transferări au fost posibile având în vedere faptul că, în luna octombrie, doi salariaţi din cadrul Biroului Pază şi Administrativ au schimbat funcţia de încadrare, fiind transferaţi în cadrul altor compartimente din cadrul societăţii.

Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursul, a modificat în tot sentinţa recurată în sensul respingerii contestaţiei ca nefondată, pentru următoarele considerente :

Prin decizia nr.390/14.11.2008 emisă de SC O.T. SA, s-a dispus în temeiul art.65 alin.1 din Codul muncii – încetarea contractului individual de muncă al contestatorului D.C., determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a reorganizării activităţii.

La baza emiterii acestei decizii au stat adresa nr.1630/26.09.2009 şi Hotărârea Consiliului de Administraţie nr.3/30.09.2008.

Potrivit art.65 alin.(1) din Codul muncii :”concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana acestuia”, iar potrivit alin.(2): ”desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă”.

Desfiinţarea locului de muncă este efectivă atunci când el este suprimat din ştatul de funcţii sau organigrama societăţii.

Aşa cum reiese din organigrama ce a fost aprobată de către Consiliul de Administraţie al SC O.T. SA, prin decizia nr.3/30.09.2008, desfiinţarea Compartimentului Pază a fost efectivă, salariaţii din acest compartiment fiind transferaţi în cadrul Biroului Pază şi Administrativ, fapt ce rezultă şi din ştatul de funcţii.

Concedierea contestatorului a avut o cauză reală şi serioasă, fiind impusă de dificultăţile economice şi transformări tehnologice.

Astfel, din raportul directorului economic, privind analiza societăţii economico-financiare a SC O.T. SA pe lunile iunie 2008, august 2008 şi primul trimestru al anului 2008, rezultă în mod cert faptul că situaţia cantităţilor de produse derulate a fost mai mică, fiind afectate veniturile societăţii.

Măsura desfiinţării postului de agent de pază din cadrul Compartimentului de Pază a fost motivată şi de faptul că SC O.T. SA are încheiat un contract de prestări servicii, având ca obiect activitatea de apărare şi pază, pe de o parte, precum şi implementarea unui sistem de supraveghere electronică, fiind efectuate transformări tehnologice.

Angajatorul a respectat criteriile privind concedierea, impuse de contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SC O.T. SA.

În conformitate cu prevederile art.114 din C.C.M. la nivel de unitate :”la aplicarea efectivă a reducerii de personal, după reducerea posturilor vacante de natura celor desfiinţate, selectarea personalului care urmează să i se desfacă contractul de muncă se va face cu consultarea sindicatului, având în vedere următoarea ordine la competenţa profesională egală: a) contractele de muncă ale persoanelor care cumulează două sau mai multe funcţii şi a celor care cumulează pensia cu salariul…..”.

La aplicarea măsurii reducerii de personal, angajatorul a avut în vedere în raport cu prevederile art.114 din CCM pe unitate, faptul că reclamantul cumulează pensia cu salariul.

Susţinerea contestatorului că în cadrul Compartimentului de Pază au fost angajate alte două persoane, respectiv V.N. şi N.C., este nefondată.

Aceste persoane sunt angajate în cadrul SC O.T. SA din anul 1990 şi respectiv 1985.

Întrucât salariatul V.N. nu a mai corespuns din punct de vedere medical profesiei pe care a exercitat-o – din cauza stării de boală a devenit un caz social şi a fost încadrat începând cu 01.11.2008 în funcţia de agent de pază, în cadrul Biroului de Pază şi Administrativ, şi începând cu 16.03.2009 ocupă postul de pompagiu PSI.

Salariatul N.C., care ocupa din anul 2002 funcţia de programator producţie manipulant în cadrul Secţiei Platformă Sud, în urma testării profesionale din octombrie 2008, întrucât nu a corespuns din punct de vedere profesional, a fost transferat în cadrul Biroului Pază şi Administrativ.

Pentru considerentele arătate mai sus, Curtea a apreciat că decizia de încetare a contractului individual de muncă este legală şi temeinică, fapt pentru care a admis recursul formulat şi a modificat în tot sentinţa recurată în sensul respingerii contestaţiei ca nefondată.

Decizia civilă nr. 593/CM/20.10.2009

Dosar nr. 11366/118/2008