Romania curtea de apel constanţA

28. Cercetarea disciplinară nu intrerupe termenul prevăzut de art. 268 din Codul muncii, iar sancţiunea disciplinară se aplică in 30 de zile de la data la care angajatorul a luat cunoştinţă de abatere in baza unui referat, note scrise sau proces-verbal inregistrat in registrul general al societăţii.

Potrivit art. 268 alin. 1 din Codul Muncii, „angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare”.

Termenul curge de la data la care reprezentantul angajatorului persoană juridică abilitat să aplice sancţiuni disciplinare a luat cunoştinţă despre săvârşirea abaterii, iar împlinirea acestui termen conduce la prescrierea dreptului angajatorului de a aplica sancţiunea disciplinară.

Art. 268 codul muncii stabileşte nu numai termenul pentru aplicarea sancţiunii, dar oferă şi criteriul în baza căruia se calculează acest termen, respectiv “data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare”.

În doctrina şi practica judiciara în materie, este statuat ca termenul de 30 de zile de aplicare a sancţiunii disciplinare curge de la data la care reprezentantul angajatorului persoană juridică, abilitat să aplice sancţiunea, a luat cunoştinţă despre săvârşirea abaterii, printr-o notă de constatare, referat, proces verbal etc., având o dată certă, prin înregistrarea în registrul general al unităţii.
Reclamanta V.V.C. a investit Tribunalul Tulcea cu cererea privind anularea deciziei nr. 61/13 martie 2009 emisă de A.F.D.J. R.A. Galaţi, prin care pârâta a pretins că reclamanta ar fi încălcat legea şi Regulamentul de ordine interioară al A.F.D.J. – R.A. Galaţi, fără a se menţiona în ce constă depăşirea atribuţiilor sale de serviciu prevăzute în fişa postului sau limbajul neadecvat şi violent pe care l-ar fi folosit şi nici în ce context ar fi avut o astfel de atitudine.

In şedinţa publică din data de 3 iunie 2009, reclamanta prin apărător a invocat excepţia tardivităţii emiterii deciziei nr. 61/13 martie 2009.

Prin sentinţa civilă nr. 905/03.07.2009, Tribunalul Constanţa a admis excepţia tardivităţii invocată de reclamanta şi a anulat decizia nr. 61/13 martie 2009, emisă de A.F.D.J. – R.A. Galaţi ca fiind tardivă.

Pentru a dispune astfel, prima instanţa a reţinut următoarele:

Prin emiterea deciziei nr. 61 din 13 martie 2009, A.F.D.J. R.A. Galaţi, a dispus sancţionarea disciplinară a reclamantei cu retrogradarea din funcţia de şef birou în funcţia de economist, cu acordarea salariului de bază corespunzător funcţiei de economist în cuantum de 1944 lei, pe o perioadă de 60 zile calendaristice, conform art. 264 alin. 1 lit. c) din Codul Muncii, începând cu data comunicării deciziei.

La baza emiterii acestei decizii au stat referatele nr. 3024/03.02.2009 şi nr. 3084/04.02.2009 privind comportamentul necorespunzător al reclamantei V.V.C. – şef birou administrativ-aprovizionare la S.C.N. Sulina şi cu privire la nerespectarea de regulilor în relaţiile de serviciu, cu implicaţii în buna desfăşurare a activităţii sectorului.

Prin referatul nr. 3024 din 3 februarie 2009 au fost aduse la cunoştinţa conducerii A.F.D.J. – R.A. Galaţi abaterile disciplinare menţionate.

Şi prin referatul nr. 3084/4 februarie 2009, s-a adus la cunoştinţa conducerii paratei comportamentul dictatorial şi ameninţător al reclamantei iar semnatarii acestui referat au solicitat conducerii să intervină în sensul adoptării unor măsuri urgente de soluţionare a acestei situaţii conflictuale acute şi la instaurarea unui climat socio-profesional bazat pe colegialitate, respect, demnitate şi egalitate în tratament pentru fiecare salariat.

Potrivit art. 268 alin. 1 din Codul Muncii, „angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare”.

Termenul curge de la data la care reprezentantul angajatorului persoană juridică abilitat să aplice sancţiuni disciplinare a luat cunoştinţă despre săvârşirea iar împlinirea acestui termen conduce la prescrierea dreptului angajatorului de a aplica sancţiunea disciplinară.

Având în vedere că parata a luat cunoştinţă prin referatele înregistrate sub nr. 3024/3 februarie 2009 şi nr. 3084/4 februarie 2009 despre abaterile disciplinare săvârşite de către reclamantă, iar decizia de sancţionare a emis-o la data de 13 martie 2009, instanţa a anulat decizia nr. 61/13 martie 2009 ca fiind tardivă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta pârâtă, care a formulat următoarele critici:

În mod greşit instanţa a stabilit că momentul în care conducerea regiei a luat cunoştinţă despre săvârşirea abaterilor este data la care s-au depus referatele nr.3024/03.02.2009 şi 3084/04.02.2009, dată de la care curge termenul de 30 de zile pentru aplicarea sancţiunii potrivit art.268(1) din legea nr.53/2003.

În realitate, data la care regia a luat cunoştinţă despre faptul că V.V.C. a săvârşit abateri disciplinare este 18.02.- 19.02.2009 prin intermediul notelor explicative pe care le-au dat salariaţii. Referatele menţionate expuneau cu caracter generic faptul că reclamanta provoacă instabilitate, derapaje, diminuează performanţa activităţii sectorului prin comportamentul dictatorial ameninţător, coroborat cu alte manifestări legate de conduită, interzise de Regulamentul intern al A.F.D.J. – R.A. Galaţi, fără să menţioneze concret faptele.

După audierea a 27 de salariaţi din cadrul S.C.N. Sulina, în data de 18.02. – 19.02.2009, din notele explicative pe care le-au dat în scris, s-au evidenţiat în concret atât faptele reclamantei, cât şi faptul că aceasta se face vinovată de producerea acestora.

Din procesul verbal nr.5583/26.02.2009 reiese că în urma analizei efectuate, comisia a constatat că faptele săvârşite de reclamantă întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare şi sunt sancţionabile în conformitate cu prev. art.263 alin.2 din Legea nr.53/2003 – Codul muncii, art.27 lit.d,f,h, k din Regulamentul Intern al A.F.D.J. – R.A. Galaţi.

Procesul verbal mai sus menţionat, a fost înaintat directorului general A.F.D.J. – R.A. Galaţi cu propunerea pentru aplicarea sancţiunii disciplinare prev. de art.263 alin.2 din Legea nr.53/2003 – Codul muncii, respectiv „retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăşit 60 de zile”.

Cazul a fost pus în discuţie în şedinţa din 03.03.2008 a Comitetului socio-profesional şi de disciplină din cadrul A.F.D.J. – R.A. Galaţi, fapt consemnat în procesul verbal nr.5988/03.03.2009, drept pentru care s-a dispus sancţionarea reclamantei prin decizia nr.61/13.03.2009, astfel că, sancţiunea a fost aplicată cu respectarea prev. art.263 şi urm. – Capitolul răspunderea disciplinară din Legea nr.53/2003 – Codul muncii.

Intimata reclamanta a formulat întâmpinare prin care şi-a exprimat poziţia procesuala în sensul respingerii recursului ca nefondat, întrucât recursul este pur formal iar celelalte declaraţii la care se face referire sunt obţinute ulterior, în cursul cercetării disciplinare.

Analizând sentinţa recurată în raport de criticile formulate şi materialul probator administrat, Curtea constata ca recursul este nefondat.

Decizia nr. 61/13.03.2009 prin care s-a dispus sancţionarea reclamantei cu retrogradarea din funcţia de şef birou în funcţia de economist, a avut la baza cercetarea disciplinară efectuata în baza celor două referate menţionate în decizie, respectiv referatul nr. 3024/03.02.2009 şi nr.3084/04.02.2009.

Art. 268 codul muncii stabileşte nu numai termenul pentru aplicarea sancţiunii, dar oferă şi criteriul în baza căruia se calculează acest termen, respectiv “data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare”.

În doctrina şi practica judiciara în materie, este statuat ca termenul de 30 de zile de aplicare a sancţiunii disciplinare curge de la data la care reprezentantul angajatorului persoană juridică, abilitat să aplice sancţiunea, a luat cunoştinţă despre săvârşirea abaterii, printr-o notă de constatare, referat, proces verbal etc., având o dată certă, prin înregistrarea în registrul general al unităţii.

Curgerea acestui termen conduce la prescrierea dreptului angajatorului de a aplica sancţiunea disciplinară, iar în cazul în care intervine totuşi sancţionarea, aceasta este nelegală.

Chiar daca legea impune prin art. 267 codul muncii, că nicio măsură – cu excepţia celei de la art.264 alin. 1 litera “a” să nu poată fi dispusă fără efectuarea cercetării disciplinare, aceasta nu echivalează cu o prelungire a termenului de 30 de zile prevăzut pentru aplicarea sancţiunii, până la data finalizării cercetării.

O astfel de interpretare nu ar fi în consens cu voinţa legiuitorului deoarece acesta nu face nicio derogare de la termenul stabilit prin art. 268 Codul muncii iar “data luării la cunoştinţă” este cea menţionată chiar de către recurentă în cuprinsul deciziei, respectiv data la care s-au înregistrat cele doua referate.

În raport de data înregistrării celui de al doilea referat, nr. 3084/04.02.2009, angajatorul avea la dispoziţie 30 de zile în care sa efectueze cercetarea disciplinară şi în funcţie de propunerea comisiei de cercetare să şi aplice sancţiunea.

Având în vedere probele din dosar, care atestă depăşirea termenului pentru aplicarea sancţiunii disciplinare Curtea apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele art. 304 alin. 1 pct. 8 cod procedură civilă, iar instanţa de fond în mod corect a admis excepţia tardivităţii invocată de reclamantă, urmând a menţine aceasta sentinţă ca legală şi temeinică .

În temeiul art. 274 cod procedură civilă, va fi obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecata în valoare de 2631 lei suportate de intimată cu ocazia soluţionării recursului, conform chitanţei de la dosar.

Decizia civilă nr. 615/CM/26.10.2009

Dosar nr. 585/88/2009


Preşedinte Secţie civilă,

MIHAELA POPOACĂ