România curtea de apel târgu- mureş decizii relevante pronunţate în perioada ianuarie – decembrie 2009 secţia civilă, de muncă Şi asigurări sociale, pentru minori şi familie decizia nr. 2/A din data de 13 Ianuarie 2009

Sizin üçün oyun:

Google Play'də əldə edin


Yüklə 2.79 Mb.
səhifə22/52
tarix16.04.2018
ölçüsü2.79 Mb.
1   ...   18   19   20   21   22   23   24   25   ...   52

Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală,

decizia penală nr. 6/A /16 ianuarie 2009

Prin sentinţa penală nr.385/28.11.2008 Tribunalul Harghita în baza art. 2 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 76 lit. a Cod penal l-a condamnat pe inculpatul V. S, la:

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, pentru 1 an.

În baza art. 25 Cod penal raportat la art. 3 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a, 76 lit. a Cod penal a condamnat pe acelaşi inculpat la:

- 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la contrabandă cu droguri de risc şi mare risc şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, pentru 1 an.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal a aplicat inculpatului V. S. pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pentru 1 an.

În baza art. 88 Cod penal i-a fost dedusă din pedeapsa aplicată, ziua reţinerii 29 mai 2008 şi durata arestului preventiv din 30 mai 2009, la zi.

În baza art. 351 Cod procedură penală a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

A respins cererea apărătorului inculpatului B. M. B, privind schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art. 2 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000, în infracţiunea prevăzută de art. 31 Cod penal raportat la art. 1 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 26 Cod penal raportat la art. 2 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi cu aplicarea art. 76 lit. a şi b şi art. 76 lit. a Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul B. M. B, la:

- 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de risc şi mare risc şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pentru 1 an.

În baza art. 88 Cod penal i-a dedus din pedeapsa aplicată ziua reţinerii 29 mai 2008.

În baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei faţă de acest inculpat.

În baza art. 82 Cod penal a stabilit un termen de încercare de 4 ani şi 6 luni.

În baza art. 83 Cod penal a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor acestui articol privind revocarea în cazul săvârşirii unei infracţiuni.

In baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea substanţelor stupefiante ridicate şi anume: 2,9 grame cannabis şi 3,3 grame amfetamina, ambalate şi sigilate cu sigiliul tip M.l. cu nr. 20738, care se află într-o sacoşă de culoarea roşie, conform procesului-verbal de la fila nr. 83 din dosarul de urmărire penală, precum şi două telefoane mobile marca „Nokia".

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a obligat pe fiecare inculpat să plătească statului reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Serviciul Teritorial Harghita, întocmit la data de 23 iunie 2008 şi înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 2040/96/2008 din 24.06.2008, au fost trimişi în judecată: inculpatul V. S. pentru săvârşirea infracţiunilor de: trafic de droguri de risc şi mare risc prev. de art. 2 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000, şi instigarea la contrabandă cu droguri de risc şi mare risc prev. de art. 25 Cod pen. raportat la art. 3 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000, şi inculpatul B. M. B. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de risc şi mare risc prev.de art. 26 Cod penal raportat la art. 2 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000.

În actul de sesizare al instanţei s-au reţinut următoarele:

Inculpatul V.S, cunoscut în lumea interlopă din judeţul Harghita pentru faptul că procură, comercializează şi consumă droguri de risc şi de mare risc şi-a creat „un modus de operandi" propriu în privinţa acestei activităţi. Astfel, a reuşit să-şi formeze legături de încredere în Ungaria de unde îi erau trimise drogurile ce urmau să fie apoi comercializate sau consumate de inculpaţi. Printre aceste persoane de legătură, în ultima perioadă, inculpatul V. S. îl avea pe inculpatul S. Z.

Activitatea se desfăşura simplu, în sensul că inculpatul V. S. îi solicita inculpatului S. Z. să cumpere din Ungaria droguri de risc şi mare risc (în funcţie de comanda pe care o avea în ţară, sau chiar de nevoile personale, precum şi de suma de care dispunea în momentul cererii). După ce inculpatul S. Z. procura acele droguri, inculpatul V. S. îi solicita să le introducă în ţară în aşa fel încât să nu fie implicat nici unul dintre ei fizic. Astfel, inculpatul S. Z. se deplasa la autogara din Budapesta de unde plecau zilnic spre Odorheiu-Secuiesc, mai multe autocare ale unor firme de transport internaţional de persoane, din judeţul Harghita şi ruga şoferul unuia dintre autocare să-i transporte un pachet, fără a preciza şoferului ce se află în pachet.

De fiecare dată, inculpatul S. Z. plătea acel şofer pentru comisionul realizat, iar pachetul era întotdeauna inscripţionat cu numele unei terţe persoane, şi nu cu numele inculpatului V. S. La rândul său inculpatul V. S. trimitea o terţă persoană la autogara din Odorheiu-Secuiesc pentru ridicarea pachetului, pentru a nu fi în vizorul autorităţilor cu privire la aceste fapte.

La fel s-a desfăşurat şi cu ultimul transport de droguri, ocazie cu care s-a realizat acţiunea flagrantă.

În dimineaţa zilei de 29.05.2008, autocarul firmei S.C. „S” S.R.L. avea cursă doar până în Cristuru Secuiesc, de acolo venind în autogara Odorheiu-Secuiesc şi apoi la garaj, fără nici un călător. Şoferul autocarului, ştiind că are de distribuit un colet a aşteptat mai mult timp în autogara şi apoi, văzând că nu se prezintă nimeni după pachet, s-a deplasat la garaj.

Inculpatul V. S. cunoscând la ce oră ajunge marfa, şi având înţelegerea clară cu inculpatul S. Z. că nu se va deplasa el după pachet, i-a cerut învinuitului B. M. B. să meargă la autogara să ridice pachetul trimis de S. Z, menţionându-i că pachetul este într-o pungă de „paste făinoase" având ataşat un bileţel cu numele de E. S, învinuitul având cunoştinţă despre ce se află în acel pachet.

Întrucât învinuitul B. M. B. nu s-a dus exact la ora când a ajuns autocarul şi apoi a rămas fără combustibil la autoturismul cu care se deplasa inculpatul V. S, a trebuit să vină personal cu autoturismul său marca Mercedes şi să-l transporte pe învinuit până la garajul firmei S.C. „S” S.R.L. de unde învinuitul a preluat pachetul de droguri şi împreună s-au deplasat prin mun.Odorheiu-Secuiesc. În jurul orelor 9,30 pe strada Nicolae Bălcescu din Odorheiu-Secuiesc, inculpatul V. S. (aflat la volanul autoturismului respectiv) şi învinuitul B.M. B. au fost blocaţi în trafic de organele de poliţie şi procuror. La percheziţia efectuată asupra lor şi asupra autoturismului s-a descoperit că învinuitul avea în braţe pachetul primit.

În pachet organele de poliţie au descoperit o cutie de cafea în care erau disimulate patru pliculeţe cu fragmente vegetale de culoare verde-oil şi patru pliculeţe cu substanţă pulverulentă de culoare albă, suspecte a fi substanţe stupefiate, respectiv cannabis şi amfetamina. Pachetul de cafea la rândul său era introdus într-o pungă de paste făinoase cu menţiunea „paste de bun gust".

Pe pachetul de paste făinoase era un bilet cu inscripţia E. S, acesta fiind trimis din Ungaria de către inculpatul S. Z, prin şoferul unui autocar de la firma S.C. „S” S.R.L. şi a fost preluat de învinuitul B. M. B. însoţit de inculpatul V. S.

Inculpatului V. S. şi învinuitul B. M. B. le-au fost recoltate probe biologice, iar din buletinele de analiză medicală nr. 801 şi 802 a rezultat că analizele acestora sunt negative.

De asemenea, pliculeţele cu substanţe stupefiante au fost supuse expertizării, iar din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 1054186/2008 a rezultat că probele înaintate reprezintă 2,9 grame cannabis şi 3,3 amfetamina. S-a precizat faptul că, cannabisul face parte din Tabelul anexă nr. III, iar amfetamina din Tabelul anexă nr. II din Legea nr.143/2000.

La întocmirea actului de sesizare au fost avute în vedere următoarele: proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, procese verbale de percheziţie, încheieri autorizaţii de interceptări telefonice, procese verbale de redare, analize de laborator, raport de constatare tehnico-ştiinţifică, ordonanţa de reţinere, ordonanţa privind obligarea de a nu părăsi localitatea, acte privind procedura arestării, mandat european de arestare, proces-verbal de prezentare a a materialului de urmărire penală, alte acte:

În faţa instanţei au fost administrate probe: declaraţiile inculpaţilor, declaraţiile martorilor.

Din probele existente în dosarul cauzei instanţa a reţinut că starea de fapt este cea arătată în actul de sesizare.

Chiar dacă inculpatul V.S. în declaraţiile date atât în faţa organelor de urmărire penală cât şi în faţa instanţei, nu a recunoscut săvârşirea faptelor, vinovăţia sa este certă, conform probelor administrate în faza de urmărire penală respectiv, convorbirile telefonice ale acestuia atât cu inculpatul S. Z, zis Z, aflaţi în Ungaria cât şi cu celălalt inculpat din cauză.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B. M. B, acesta a recunoscut săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de risc şi mare risc, conform declaraţiile date în faza de urmărire penală şi a declaraţiilor date, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, aceste declaraţii fiind menţinute şi în faţa instanţei.

Declaraţia martorului M. Ş, şoferul care a transportat pachetul fără a-i cunoaşte conţinutul a confirmat faptul că cei doi inculpaţi erau împreună când i-a predat pachetul inculpatului B. M. B, susţinând că pe inculpatul V. S. care era prezent îl ştia din vedere din Odorheiu-Secuiesc.

Ca urmare a celor de mai sus, respectiv din probele administrate în cauză,a rezultat fără echivoc faptul că inculpaţii se fac vinovaţi pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

Reţinerea săvârşirii infracţiunilor în sarcina inculpaţilor a atras pe cale de consecinţă, răspunderea penală a acestora şi necesitatea aplicării pedepselor raportat la pericolul concret al faptei încriminate în vederea restabilirii valorilor sociale ameninţate.

La individualizarea juridică a pedepselor, s-a avut în vedere persoana inculpaţilor care sunt cunoscuţi fără antecedente penale, şi deci se află la primul conflict cu legea penală, faţă de inculpatul B.M. B, fiind aplicabile prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, avându-se în vedere comportamentul atât în faza de urmărire penală cât şi în cursul judecăţii.

Faţă de acest inculpat sunt îndeplinite condiţiile legale prev. de art. 81 Cod penal în sensul suspendării condiţionate a executării pedepsei, instanţa de fond considerând că scopul acesteia putând fi atins şi fără executarea efectivă a pedepsei în stare de detenţie.

Avându-se în vedere că acest inculpat a fost reţinut s-a dedus din pedeapsa aplicată, ziua reţinerii.

Întrucât pedeapsa aplicată inculpatului V. S. instanţa de fond a hotărât să fie executată în regim de detenţie, a menţinut starea de arest preventiv a acestuia, dar a redus din aceasta, ziua reţinerii şi perioada arestului preventiv.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat apel inculpatul V. S. care solicită admiterea apelului, administrarea de probe noi şi în subsidiar reindividualizarea pedepsei aplicate în conformitate cu disp. art. 72 Cod penal.

În motivarea apelului, inculpatul arată că nu există nicio probă directă din care să rezulte că a comis faptele pentru care este dedus judecăţii, iar declaraţia coinculpatului B. M. B. este nesinceră, făcând-o în scop de răzbunare pentru că-i datorează suma de 3.200 euro. De asemenea, arată că acest coinculpat a fost influienţat de procuror, dovadă fiind şi tratamentul sancţionator aplicat celor doi inculpaţi.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate sub aspectul motivelor de apel şi din oficiu, în conformitate cu disp. art. 378 raportat la art. 371 Cod procedură penală, Curtea a apreciat că apelul inculpatului nu este fondat pentru următoarele considerente:

Cu privire la starea de fapt, în mod corect a reţinut instanţa de fond, având în vedere probele administrate în cauză (înregistrările convorbirilor telefonice purtate între inculpatul V. S. şi numitul S. Z, zis „Z.”, precum între inculpaţi, declaraţiile coinculpatului B. M. B, declaraţiile martorului M. S, procesul verbal de constatare al infracţiunii flagrante, raport de constatare tehnico-ştiinţifică) că inculpatul V. S. ocupându-se de traficul de droguri, lua legătura cu numitul S. Z. să-i cumpere din Ungaria droguri de risc şi de mare risc, în funcţie de comenzile pe care le avea, după care le comercializa în România.

Aşa s-a întâmplat şi în data de 29.05.2008. Inculpatul V. S. discutând în prealabil cu numitul S. Z, acesta din urmă i-a comunicat că coletul, care conţine şi drogurile, l-a dat şoferului de la S.C. „S” S.R.L. şi că acesta va ajunge la Odorheiu Secuiesc în dimineaţa zilei de 29.05.2008, pe colet fiind ataşat un bileţel cu numele de E. S.

Pentru a nu atrage atenţia organelor de urmărire penală, inculpatul V. S. l-a rugat pe coinculpatul B. M. B. să meargă în autogară şi să ridice coletul. Pentru că coinculpatul nu s-a dus la ora stabilită să ridice coletul, întrucât a rămas fără combustibil la autoturism, a fost contactat inculpatul V.S, care l-a transportat personal pe coinculpat, cu autoturismul său, să ridice coletul. După ridicarea coletului de către coinculpatul B. M. B, aceştia au fost blocaţi în trafic de către organele de urmărire penală descoperindu-se asupra lor cantitatea de droguri reţinută în actul de acuzare.

Inculpatul V. S. nu a recunoscut comiterea faptelor nici în cursul urmăririi penale şi nici în declaraţiile date la instanţa de fond şi în apel, încercând să acrediteze ideea că drogurile ar fi aparţinut coinculpatului Boldizsar, aspecte contrazise de actele dosarului, respectiv de transcrierea convorbirilor telefonice purtate de inculpat (filele 55 – 70 dosar urmărire penală) şi de declaraţiile coinculpatului B. M. B. ( filele 146 – 147 dosar urmărire penală, fila 73 dosar fond ).

În cursul judecării apelului, inculpatul prin avocatul ales, a solicitat ascultarea de către instanţă a convorbirilor telefonice purtate de către inculpatul V. S, probă respinsă de către instanţa de judecată ca nefiind utilă cauzei, pentru că instanţa de judecată nu poate să aprecieze dacă vocea din convorbirile purtate de inculpatul V, S, aparţine sau nu acestuia, o asemenea determinare fiind susceptibilă de a fi realizată prin alte mijloace de probă, a căror administrare nu a fost solicitată de către inculpat în cauză, cu toate că avea avocat ales.

Cu privire la starea de drept, instanţa apreciază că încadrarea juridică dată faptelor este greşită, deoarece în cauză este vorba despre două infracţiuni de trafic intern de droguri (o infracţiune de trafic intern de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 şi o infracţiune de trafic intern de droguri de mare risc, (prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr.143/2000, aflate în concurs ideal), precum şi de două infracţiuni de complicitate la traficul internaţional de droguri, (o infracţiune de complicitate la traficul internaţional de droguri de risc, prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 şi o infracţiune de complicitate la traficul internaţional de droguri de mare risc, prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, aflate în concurs ideal), însă având în vedere că doar inculpatul a declarat apel şi potrivit art. 372 Cod procedură penală, nu poate fi agravată situaţia în propria cale de atac, nu se poate proceda la schimbarea încadrării juridice, deoarece s-ar crea o situaţie mai grea inculpatului.

De asemenea, instanţa de control judiciar constată că în mod greşit s-a reţinut aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 în favoarea inculpatului B. M. B. de către instanţa de fond, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite niciuna din condiţiile prevăzute de art. 16 din Legea nr. 143/2000, (existenţa unui denunţ, denunţul să fie făcut în cursul urmăririi penale, denunţul să faciliteze identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri), astfel cauza de reducere a pedepsei nu era aplicabilă în speţa dedusă judecăţii, cu atât mai mult cu cât nu s-au reţinut aceste aspecte în actul de sesizare, însă având în vedere că parchetul nu a atacat hotărârea şi nici inculpatul, aceasta a rămas definitivă, cu privire la inculpatul B. M. B, prin neapelare.

Nici solicitarea inculpatului V. S.+ de a se reindividualiza pedeapsa aplicată nu este fondată.

Infracţiunea de trafic intern de droguri de mare risc este pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, iar infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc este pedepsită cu închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi, astfel că aplicarea unei pedepse de 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic intern de droguri de mare risc şi a unei pedepse de 7 ani pentru comiterea infracţiunii de complicitate la trafic internaţional de droguri de mare risc, prin reţinerea de circumstanţe atenuante, în condiţiile în care inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor, este corect individualizată şi nu se impune a fi redusă.

Faţă de considerentele expuse, Curtea în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmează să respinsă apelul inculpatului ca nefondat.

În baza art. 381 Cod procedură penală instanţa urmează să menţină starea de arest a inculpatului, constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestuia nu s-a schimbat, impunând în continuare privarea de libertate a acestuia şi să deducă din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv începând cu data de 28.11.208 până la zi.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.


Omor. Lovituri cauzatoare de moarte. Deosebiri.
Fapta inculpatului de a-i aplica victimei mai multe lovituri cu un scaun în zona capului, lovituri care au condus la decesul victimei, constituie infracţiunea de omor şi nu cea de lovituri cauzatoare de moarte, întrucât inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide chiar dacă nu este vorba de intenţie directă a acestuia, deoarece chiar dacă prin loviturile aplicate nu a urmărit moartea victimei, a acceptat producerea acestui rezultat.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală,

decizia penală nr. 15/A/6 februarie 2009

Prin sentinţa penală nr.302/27.11.2008 Tribunalul Mureş a condamnat pe inculpatul V.A. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. c Cod penal la pedeapsa de 17 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 8 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal a scăzut din durata pedepsei închisorii durata reţinerii pe 24 de ore din data de 21.04.2008 şi durata arestării din data de 22.04.2008 până la zi.

In conformitate cu prev. art. 71 Cod penal a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale drepturile prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal.

In baza art. 350 raportat la art. 148 lit. 1, 160 ind. b alin. l, 3 şi art. 300 ind. 2 Cod procedură penală a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive şi a menţinut această măsură faţă de inculpat.

In baza art. 14, 17, 346 Cod procedură penală a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de Ministerul Public din oficiu, în favoarea minorilor V. R, V. D. F, V.C. R. şi V. J. .

In baza art. 118 lit. b Cod penal a dispus confiscarea de la inculpat a corpurilor delicte trimise instanţei alăturat dosarului Parchetului şi păstrate la grefa Tribunalului Mureş, constând într-un scaun de plastic de culoare albă, cu două picioare rupte, ambalate separat.

In baza art. 191 alin. l Cod procedură penală a obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului V.A, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174,175 lit. c Cod penal.

In motivarea rechizitoriului s-a arătat că în data de 19.04.2008 inculpatul 1-a ucis pe tatăl său, victima V. A. senior, prin aplicarea unor lovituri repetate cu un scaun de plastic, la domiciliul comun din com. Aluniş.

Instanţa 1-a audiat pe inculpat, care a recunoscut aplicarea loviturilor, dar a arătat că a făcut-o, fiind speriat, de gestul tatălui său de a încerca să îl lovească cu un cuţit.

Având în vedere şi declaraţiile inculpatului date la urmărirea penală, în măsura în care se coroborează cu ansamblul probelor dosarului, instanţa a reţinut ca fiind cert că inculpatul este cel care a aplicat tatălui său, loviturile care au dus la moartea acestuia, toate rezultând, în principal, din declaraţiile inculpatului şi martorilor D. A. A. şi V. R.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a constatat că inculpatul şi tatăl său locuiau singuri la domiciliul din com. Aluniş, după plecarea mamei inculpatului, împreună cu cei patru fraţi minori ai acestuia, din cauza comportamentului violent al victimei. Pe fondul consumului de alcool, între cei doi au avut loc în mai multe rânduri conflicte, iar unul dintre acestea s-a întâmplat şi în data de 19.04.2008, când inculpatul s-a întors acasă după ce a consumat bere la un restaurant din Aluniş cu mai mulţi prieteni, între care martorul D.A. La un moment dat, între inculpat şi tatăl lui a avut loc o altercaţie, în cursul căreia inculpatul a aplicat mai multe lovituri tatălui său cu un scaun de plastic, în zona capului şi antebraţului. Loviturile au cauzat victimei fractura piramidei nazale, o dilacerare (ruptură) cerebrală şi mai multe hematoame, plăgi şi echimoze. Mai apoi, inculpatul a părăsit locuinţa şi s-a reîntâlnit cu martorul D. A.

Victima a fost găsită a doua zi culcată în pat (f.l ds.urm. pen.), a fost transportată la spital, unde a decedat în data de 21.04.2006.S-a constatat că între loviturile primite şi deces există raport direct de cauzalitate, conform raportului de autopsie.

In ce priveşte apărarea inculpatului, instanţa reţine că din probele dosarului nu rezultă că acesta s-a aflat în stare de legitimă apărare sau de provocare. Declaraţiile inculpatului sunt oscilante sub acest aspect. La urmărire penală declara iniţial (f. 18) că a lovit fiindcă tatăl său nu înceta să îl ameninţe, chiar după ce i-a luat briceagul din mână. Apoi (f. 31), a susţinut că, după ce i-a luat briceagul, tatăl său a venit spre el ameninţându-1 cu pumnii, 1-a şi lovit de două ori cu pumnii, moment în care, a luat scaunul şi i-a aplicat două-trei lovituri peste cap şi piept. In fine, în declaraţia dată instanţei, ca şi în memoriile scrise depuse la dosar în cursul judecăţii, inculpatul îşi aminteşte că, după ce a fost deposedat de briceag, tatăl lui a luat din nou acea armă, a încercat să îl înjunghie, şi în aceste împrejurări, a fost nevoit să îl lovească, iar fractura craniană s-a putut produce când tatăl său a căzut pe pat.

Pe lângă împrejurarea că sunt contradictorii între ele, declaraţiile inculpatului nu sunt în concordanţă cu raportul de autopsie, care a constatat numeroase leziuni în zona craniului victimei, inclusiv o lovitură în zona occipitală, şi în zona antebraţului şi mâinii drepte, toate produse prin lovire directă şi nu prin cădere pe o suprafaţă dură, indicând aşadar, că inculpatul i-a aplicat tatălui său lovituri numeroase şi puternice la cap, că a continuat să lovească şi după ce tatăl lui s-a întors cu spatele, că victima şi-a folosit antebraţul drept pentru a se apăra.

Ipoteza provocării este contrazisă şi de anumite declaraţii ale martorilor: D. A. a arătat că inculpatul îl bătuse şi cu trei săptămâni înainte pe tatăl său, iar V. R. a mai văzut-o lovită pe victimă, şi aceasta, după ce iniţial a spus că o doare măseaua, a recunoscut că a fost bătută de fiul ei.

După altercaţie, inculpatul nu prezenta semne de violenţă (aşa cum rezultă din declaraţia martorului D.A.), astfel rezultă că, dacă au existat, ameninţările victimei nu s-au concretizat.

Din cele mai sus expuse, mai rezultă că, date fiind numărul şi intensitatea loviturilor vizate, inculpatul a acţionat cu intenţia, chiar şi indirectă, de a ucide.

In drept, fapta inculpatului de a-i aplica tatălui său, în cursul unei altercaţii, lovituri în zona capului, cu urmarea morţii acestuia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174,175 lit. c Cod penal.

Instanţa de fond a avut în vedere, la individualizarea pedepsei, criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, între care faptul că inculpatul şi-a ucis tatăl, comportamentul procesual al inculpatului, care a recunoscut, dar cu rezerve, comiterea faptei, şi împrejurările care reies din referatul de evaluare şi din declaraţiile martorilor, nu a mai fost condamnat, dar a mai comis fapte de lovire sau alte violenţe, pe fondul consumului de alcool. Pe de altă parte, instanţa a avut în vedere şi faptul că şi victima era o persoană violentă, care a contribuit şi ea, cel mai probabil, la conflict, şi declaraţia martorului audiat în circumstanţiere, Z. J, care a arătat că inculpatul 1-a ajutat în mai multe rânduri la muncă.

Pentru toate aceste motive, instanţa i-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii în limitele speciale, având în vedere prev. art. 175 Cod penal, i-a aplicat şi pedeapsa complementară. De asemenea, în conformitate cu disp. art 71 Cod penal şi ale deciziei penale nr. LXXIV (74) din 5 noiembrie 2007 a Secţiilor Unite ale înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, i-a interzis inculpatului drepturile prev de art 64 lit. a,b Cod penal pe durata executării


pedepsei principale. Instanţa a avut în vedere oportunitatea interzicerii acestor drepturi în cazul unui inculpat care a dat dovadă în mod repetat de o conduită antisocială şi a comis o infracţiune deosebit de gravă, precum inculpatul din cauză.

In baza art. 88 Cod penal a scăzut din pedeapsa închisorii aplicată durata reţinerii pe 24 de ore şi a arestării.

Văzând prev. art. 350 raportat la art. 148 lit.h, 160 ind. b alin. l, 3 şi art. 300 ind. 2 Cod procedură penală a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive şi a menţinut această măsură faţă de inculpat.

Cu privire la latura civilă, a reţinut că fosta concubină a victimei, R. E. şi copiii minori ai celor doi, V. R, V. D. F, V. C. R. şi V. J, nu au pretenţii civile şi au arătat că victima nu contribuia la întreţinerea lor şi nu au suferit vreun prejudiciu în urma decesului ei.

Instanţa de fond a mai reţinut că Ministerul Public a exercitat din oficiu acţiunea civilă, conform art. 17 Cod procedură penală. La ultimul termen a precizat că obiectul acţiunii civile constituie obligarea inculpatului la o rentă lunară pentru minori, raportată la venitul minim pe economie şi că, potrivit art. 17 Cod procedură penală, instanţa trebuia să se pronunţe şi din oficiu asupra reparării pagubei şi daunelor, dacă persoana vătămată este minor. Totuşi, consideră că şi în acest caz, obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile, trebuiau îndeplinite condiţiile răspunderii civile. Să existe un prejudiciu, acesta să fie cert şi să se afle în legătură de cauzalitate cu fapta inculpatului. Aceste condiţii nu sunt întrunite în prezenta cauză, deoarece victima nu contribuia la întreţinerea copiilor săi, aceştia din urmă au trebuit să plece de acasă, pentru a nu mai fi abuzaţi de tatăl lor.

Prin încheierea penală nr.303/12.12.2008, Tribunalul Mureş a dispus în temeiul art.195 Cod pr.penală, îndreptarea erorii materială strecurată în sentinţa penală nr.303/27.11.2008, a Tribunalului Mureş, în dosarul nr.4098/2008, în sensul că, în mod eronat, s-a trecut art.148 lit.h Cod pr.penală, corect fiind art.148 lit.f Cod pr.penală.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat apel inculpatul, care solicită admiterea apelului şi reducerea pedepsei aplicate.

În motivarea apelului inculpatul arată că nu avut intenţia să suprime viaţa victimei, având o afectivitate de nedescris faţă de aceasta, însă victima, care era tată său, era extrem de violent şi agresiv, alungându-şi soţia şi cei patru copii.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de apel şi în conformitate cu disp.art.378 rap. la art.371 Cod pr.penală, Curtea apreciază că apelul este fondat pentru următoarele considerente:

Cu privire la starea de fapt şi de drept prima instanţă, în baza probelor administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, a făcut o apreciere corectă, astfel că sub acest aspect hotărârea nu comportă nici un fel de discuţie.

Totuşi, instanţa de fond a făcut o apreciere greşită cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului.

Potrivit art.72 alin.1 Cod penal, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În cursul judecării apelului, Curtea a audiat doi martori, vecini cu familia inculpatului, care au declarat că victima, respectiv tatăl inculpatului, era un om extrem de violent, beţiv, a avut patru neveste şi 10 copii pe care i-a bătut şi alungat de acasă, iar pe inculpat, îl bătea în mod regulat, încă de când acesta era în clasa a I-a, îi lua toţi banii pe care îi câştiga şi îi dădea pe băutură (f.44, 45 dosar apel).

De asemenea, şi martorul Z. J, audiat în faţa primei instanţe (f.85), a declarat că victima consuma frecvent băuturi alcoolice şi îşi teroriza familia, de multe ori aceştia dormind în gară.

Astfel, având în vedere că inculpatul nu a mai fost condamnat, a recunoscut că a lovit victima încă de la începutul declanşării urmării penale, precum şi declaraţiile martorilor Z. J, D.G. şi D. I, care au arătat că victima era extrem de violentă şi îşi bătea în mod regulat familia şi doar printr-o întâmplare inculpatul nu a devenit el însuşi victimă, instanţa de control judiciar a apreciat că în cauză pot fi reţinute în sarcina inculpatului circumstanţele atenuate prev. de art.74 lit.a şi c Cod pr.penală, inculpatul putând fi considerat o victimă a mediului social în care a trăit, astfel că în baza art.76 lit.a Cod penal, instanţa a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat de la 17 ani închisoare la 12 ani închisoare.

La termenul de judecată din 06.02.2009, avocatul ales al inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat, prev. de art.174 alin.1 lit.c Cod penal în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art.183 Cod penal.

Curtea a apreciat că cererea de schimbare a încadrării juridice nu este fondată pentru următoarele considerente:

Infracţiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte este o infracţiune praeterintenţionată. Lovirea sau fapta de vătămare corporală se săvârşeşte cu intenţie, iar urmarea mai gravă produsă – moartea victimei – are loc din culpa subiectului. Cu alte cuvinte, făptuitorul îşi dă seama şi vrea să lovească victima sau să-i producă o vătămare corporală, dar nu urmăreşte şi nici nu acceptă posibilitatea producerii morţii victimei, dar dacă totuşi acest rezultat se produce, el nu va atrage răspunderea penală a subiectului în baza art.183 Cod penal, decât dacă acesta a avut, în raport cu rezultatul mai grav, poziţia subiectivă a culpei, fie în modalitatea uşurinţei, fie în modalitatea neglijenţei.

În speţă, fapta inculpatului de a-i aplica victimei mai multe lovituri cu un scaun, în zona capului, scaun care în urma loviturilor s-a şi rupt, lovituri care au condus la decesul victimei, constată intenţia inculpatului de a ucide, chiar dacă nu este vorba de intenţie directă, poate fi reţinută intenţia indirectă a acestuia, deoarece chiar dacă prin loviturile aplicate nu a urmărit moartea victimei, a acceptat producerea acestui rezultat.

În cauză nu sunt aplicabile nici disp.art.73 lit.b Cod penal, privind starea de provocare, deoarece aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, inculpatul a aplicat lovituri victimei după ce i-a luat cuţitul din mână, astfel că nu se afla sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii.

La data de 05.02.2008, Spitalul Clinic de Urgenţă Tg.Mureş a depus la dosarul cauzei o cerere de constituire de parte civilă, pe care instanţa, urmează să o respingă, ca tardivă, pe considerentul că potrivit art.15 alin.2 Cod pr.penală, constituirea de parte civilă se poate face în tot cursul urmării penale, precum şi în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare, ori această cerere a fost făcută în apel.

Faţă de considerentele expuse, Curtea în baza art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penală, a admis apelul inculpatului, a desfiinţat parţial hotărârea atacată şi, rejudecând cauza, a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 17 ani închisoare la 12 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prev. de art.174 , 175 lit.c Cod penal.

În baza art.383 rap.la art.350 Cod penal, instanţa a menţinut inculpatul în stare de arest preventiv, deoarece temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării inculpatului impun în continuarea privarea de libertate a acestuia.

În baza art.381 alin.1 Cod pr.penală, instanţa a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu data de 17.11.2008 până la zi.

De asemenea, pentru considerentele arătate mai sus, instanţa a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpat şi ca tardivă cererea de constituire de parte civilă a Spitalului Clinic de Urgenţă Tg.Mureş.

În baza art.192 alin.3 Cod pr.penală cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.




Dostları ilə paylaş:
1   ...   18   19   20   21   22   23   24   25   ...   52
Orklarla döyüş:

Google Play'də əldə edin


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə