Secţiunea 1: Vizualizarea schimbărilor climatice prin „lentila” urbană – un nou mod de a structura elaborarea planului de acţiune în domeniul schimbărilor climatice
Secţiunea 1: Vizualizarea schimbărilor climatice prin „lentila” urbană – un nou mod de a structura elaborarea planului de acţiune în domeniul schimbărilor climatice
1.1 Context
Oraşele au avut întotdeauna un rol extrem de important în societate, fiind centre ale comerţului, culturii şi puterii politice. Actualele tendinţe de urbanizare globale – cum ar fi faptul că peste 50% din populaţia lumii locuieşte în prezent în zone urbane – sunt elocvente pentru dezirabilitatea oraşelor la niveluri multiple.
Cu toate acestea, o astfel de tendinţă are şi urmări. Deşi oraşele oferă oportunităţi economice pentru multe persoane, servind, în unele cazuri, drept motoare economice pentru întreg teritoriul ţării, viaţa de zi cu zi şi comerţul din oraşe au, de asemenea, ca rezultat niveluri ridicate de emisii de gaze cu efect de seră (GES) care contribuie la schimbările climatice la nivel global. În 2013, Global Energy Assessment estima că 76% din utilizarea totală a energiei primare la nivel global are loc în zonele urbane1, în timp ce reţelele axate pe schimbările climate precum C40 susţin în mod obişnuit că emisiile de GES legate de zonele urbane reprezintă aproximativ 70% din cifrele totale la nivel mondial.
Pe măsură ce impacturile schimbărilor climatice par a fi din ce în ce mai inevitabile din cauza lipsei unui acord global asupra modului de realizare a reducerilor semnificative ale emisiilor de GES, aglomerarea urbană şi nivelul crescut de activitate economică creează, de asemenea, vulnerabilităţi. Unele dintre acestea se regăsesc direct în interiorul oraşului: oamenii care trăiesc şi lucrează în zone costiere sau în zonele inundabile ale râurilor pot fi supuşi impacturilor creşterii nivelului mării sau precipitaţiilor extreme care le pun în pericol viaţa sau afacerile. Cercetătorii Băncii Mondiale au estimat de curând că pierderile provocate de inundaţiile în zonele costiere în cele mai mari 136 de oraşe de coastă din lume vor creşte de la 6 miliarde $/an în 2005 la 1 trilion $ sau mai mult în fiecare an, până în 2050, ca urmare a schimbărilor climatice.2 O altă analiză întocmită de Institutul Potsdam de Cercetare a Impactului Climatic a constatat că impacturile schimbărilor climatice vor varia, de asemenea, semnificativ, de la un oraş la altul, generând cantităţi uriaşe de apă în unele oraşe, în timp ce altele vor trebui să facă faţă unor secete extreme, pierzând accesul la apă pentru generarea de energie electrică sau la sistemul de alimentare cu apă potabilă la nivel local.3
Schimbările climatice în mediul urban pot îmbrăca, de asemenea, şi alte forme, inclusiv situaţii în care impacturile ce se produc în afara oraşului generează riscuri pentru cei din interiorul oraşului. Un eveniment elocvent în acest sens s-a produs în august 2013, când un incendiu exacerbat de secetă din munţii Californiei a dus la închiderea unei hidrocentrale deţinute de autoritatea locală din San Francisco. San Francisco se află la o distanţă de 260 km de baraj, însă impacturile incendiilor s-au resimţit direct şi imediat: autoritatea locală a fost forţată să cumpere electricitate pe piaţa liberă, ceea ce a crescut cheltuielile cu electricitatea ale autorităţii locale cu 600.000 $ doar în prima săptămână.4
După cum sugerează aceste date, abordarea schimbărilor climatice la nivelul oraşelor reprezintă o sarcină complexă, dar necesară, pentru majoritatea ţărilor. O parte din această provocare rezultă din faptul că baza de dovezi ce justifică o astfel de acţiune poate fi evazivă. Puţine ţări au întreprins evaluări cuprinzătoare ale impacturilor pe care schimbările climatice ar putea să le aibă asupra oraşelor lor, în sens pozitiv sau negativ.
În plus, se pune problema entităţii responsabile să ia măsuri pentru reducerea emisiilor sau promovarea adaptării la schimbările climatice în interiorul unui oraş. Autorităţile locale au competenţe importante de elaborare a politicilor şi de reglementare, însă aceste competenţe sunt limitate. Uneori, factorii implicaţi din cadrul autorităţii locale sau sectorul privat trebuie să joace un rol mai proeminent dacă oraşul doreşte să reducă la minimum atât emisiile de gaze cu efect de seră, cât şi vulnerabilităţile în faţa schimbărilor climatice. O problemă comună o reprezintă modalitatea de plată pentru schimbările necesare din cadrul unui oraş; în unele cazuri, este posibil ca beneficiile în materie de eficienţă să reprezinte mai mult decât o compensare a costurilor. Cu toate acestea, uneori, cuantificarea beneficiilor acţiunilor poate fi evazivă. În sfârşit, măsurile de planificare ce trebuie adoptate sunt în mod necesar ample, cuprinzând mai multe sectoare tratate deseori drept depozite de politici de sine stătătoare – în domenii precum sistemul transportului, al energiei sau al apei – ceea ce face ca provocarea reprezentată de planificare şi implementare să fie cu atât mai descurajantă, atât la nivel instituţional, cât şi la nivel bugetar.
Analiza schimbărilor climatice printr-o „lentilă” urbană înseamnă să impui diferite limite în jurul acestei probleme, atât din perspectiva elaborării politicilor, cât şi din perspectivă analitică. La nivel mondial, s-au depus eforturi considerabile pentru a analiza ce pot face oraşele în vederea abordării schimbărilor climatice, însă după cum s-a observat mai sus, există prea puţine analize la nivel naţional în acest sens. Guvernul României va fi apreciat pentru decizia de abordare a schimbărilor climatice din această poziţie avantajoasă.
Prezentul raport reprezintă rezultatul solicitării adresate de către Guvernul României Băncii Mondiale de a oferi Servicii de consultanţă privind schimbările climatice, inclusiv în ceea ce priveşte operaţionalizarea strategiei în domeniul schimbărilor climatice în termen relevanţi pentru noul Program Operaţional 2014-2020 derulat de Uniunea Europeană. Prezentul raport reprezintă un element livrabil în cadrul componentei „B” a Serviciilor de consultanţă (Susţinerea pregătirii acţiunilor legate de schimbările climatice în cadrul Programelor Operaţionale 2014-2020.) Prezentul raport prezintă rezultatele evaluării rapide a sectorului urban, propunându-şi să stea la baza efortului guvernului de a identifica politica privind reducerea GES în mediul urban şi adaptarea la schimbările climatice, şi activităţile de investiţii care pot fi derulate sub auspiciile programelor operaţionale. Ca şi context pentru aceste recomandări, raportul analizează, de asemenea:
Situaţia actuală a dezvoltării şi guvernanţei urbane în România
Ce se ştie despre modul în care oraşele din România contribuie la schimbările climatice şi modul în care oraşele din România vor fi afectate de schimbările climatice.
Cele mai bune practici internaţionale privind planificarea în vederea schimbării climatice pe plan local şi modul în care acestea se corelează cu nivelul actual şi tipul de planificare în vederea schimbărilor climatice adoptată în prezent în România.
Strategiile pe care guvernul României urmăreşte să le aplice pentru susţinerea dezvoltării unor măsuri mai complete de planificare în vederea schimbărilor climatice la nivelul oraşelor din ţară.
Întrucât sectorul urban este un sector limitat din punct de vedere spaţial (mai degrabă decât tematic), raportul analizează în mod necesar atenuarea schimbărilor climatice şi adaptarea la acestea în patru sectoare esenţiale focalizate pe infrastructura urbană: energie, transport, apă şi deşeuri. Discuţiile privind energia şi transportul sintetizează părţile relevante din punct de vedere urban ale unor rapoarte mai ample de sine stătătoare pe aceste teme din cadrul acestui proiect derulat prin Serviciile de consultanţă. Sectorul apei şi al deşeurilor generează o cantitate relativ redusă de emisii de GES, însă în ultima perioadă de programare (2007-2013) progresele realizate pentru îndeplinirea obiectivelor de bază din punct de vedere al sănătăţii şi protecţiei mediului au adus şi beneficii în ceea ce priveşte reducerea emisiilor de carbon. Lucrările de îmbunătăţire a acestor operaţiuni în oraşele din România vor continua, pentru a asigura respectarea cerinţelor de aderare la UE, astfel încât obiectivul prezentului raport este de a analiza dacă lentila schimbărilor climatice la nivel urban oferă perspective noi pentru această activitate.
Fiecare secţiune a raportului se încheie cu recomandări privind demersurile specifice ce ar trebui întreprinse de Guvernul României pentru a îmbunătăţi politica locală în domeniul schimbărilor climatice sau peisajul pieţei, sau activităţile programatice ce ar putea fi susţinute prin alocarea de fonduri UE structurale.
