Războiul de 105 ani al Moscovei cu lumea şi de ce a venit timpul „aterizării” la realitate

urmări fatale, pentru că nu are o „lingură” cu coadă suficient de lungă
pentru a „lua masa” (a se citi, negocia, realmente) cu V. Putin.
Înainte de a identifica opțiunile reale care mai sunt disponibile acum, după
decenii de erori în cascadă ale puterilor occidentale față de Rusia, ar trebui să
ne fie foarte clar, din start, că împărțirea făcută de numeroși experți, analiști,
ziariști etc. occidentali între „tabăra păcii” (cei care văd prioritară „pacea” cu
Rusia) şi „tabăra justiției” (cei care văd prioritară justiția pentru victimă, adică
pentru Ucraina) este o falsă dihotomie, un nonsens militar şi diplomatic,
precum şi un vector diversionist din punct de vedere politic. Cele două
concepte – pacea şi justiția – nu pot fi separate, oricum nu dacă pacea
este, într-adevăr, obiectivul realmente urmărit. În 1945 ele au fost parțial şi
selectiv separate, iar URSS – din stat criminal (vinovat de crime în masă şi
genocid inclusiv împotriva propriilor cetățeni) şi stat aliat cu Germania nazistă
(1939–1941), cu care a complotat declanșarea celui de-Al Doilea Război
Mondial (Pactul Ribbentrop–Molotov fiind doar vârful de iceberg al acestui
complot) – a suferit „miraculoasa metamorfoză” într-un stat „respectabil”,
care şi-a ocupat locul de „acuzator” în Tribunalul de la Nürnberg, apoi
locul de membru permanent cu drept de veto în Consiliul de Securitate al
ONU. S-a făcut justiție doar în cazul victimelor nazismului şi diferitelor fascisme,
şi este foarte bine că acestora li s-a făcut dreptate, însă nu şi în cazul victimelor
comunismului, față de care Occidentul a închis „tactic” ochii pentru a obține

---

1/2/23, 9(47 PM
Războiul de 105 ani al Moscovei cu lumea şi de ce a venit timpul „aterizării” la realitate | Contributors
Page 35 of 47
https://www.contributors.ro/razboiul-de-105-ani-al-moscovei-cu-lumea-si-de-ce-a-venit-timpul-aterizarii-la-realitate/
„pacea”. Germania a fost pedepsită exemplar pentru crimele de agresiune şi
crimele împotriva umanității comise între 1933 – 1945, fiind denazificată
(obsesia regimului Putin pentru acest termen nu este deloc întâmplătoare, fiind
vorba de o juxtapunere politico-propagandistică de maximă perversitate, care
încearcă să prelungească viața regimului prin „perfuzia 1945”). Regimul lui
Stalin, din care de trage, pe filiație directă şi nealterată, regimul Putin de astăzi,
nu a fost deranjat în 1945 şi nici ulterior, nici măcar cu o întrebare privind
crimele abominabile comise în/de URSS începând din 1917, primind în plus şi
un loc de decident la „prima masă” a lumii postbelice. Rezultatele acelor decizii
se văd astăzi, din nou, prin noul martiriu la care este supusă Ucraina şi prin
riscul serios de a se ajunge la unui nou război mondial.
Așa-zisa „tabără a păcii” din 2022 are înaintași „iluștri”: în 1945 a câștigat