acestei opțiuni sunt însă multiple şi majore.
În primul rând, Ucraina ar „trebui” forțată (sau „împinsă”) să accepte cedarea
unor teritorii vaste, cel puțin conform actualei linii a frontului, pentru că este de
neimaginat cum V. Putin ar putea accepta o înțelegere fără a obține pentru
consumul intern din Rusia argumentul că a cucerit teritoriu suplimentar față de
cel pe care Rusia în avea deja înainte de 24 februarie 2022. Orice altceva ar fi
pentru el o înfrângere gravă, pentru că ar ilustra, mai mult decât orice altceva,
inutilitatea războiului criminal pe care l-a declanșat (indiferent de cum numește
oficial Moscova acest război). Dacă ar proceda astfel,
numai extraordinarul capital de simpatie şi admirație pe care şi l-a câștigat
în Ucraina, dar ar propaga şi un șoc politic major în statele UE şi NATO central-
est europene, precum şi în cazul aliaților din restul lumii.
În al doilea rând, prin forțarea (sau „împingerea”) Ucrainei să cedeze teritorii
agresorului, Occidentul şi-ar distruge ceea ce a mai rămas din reputația sa,
pentru că o astfel de înțelegere ar însemna acceptarea încălcării dreptului
internaţional, ar însemna recompensarea agresiunii armate neprovocate, dar şi
pentru că Ucraina ar fi pusă într-o poziție similară celei a Cehoslovaciei din
1938, sacrificată de diplomaţiile occidentale pentru o „pace durabilă în Europa”
care însă nu a mai durat decât un an, până la catastrofa din 1939.
În al treilea rând ar presupune abandonarea completă a oricărei
componente de justiție pentru victima agresiunii, inclusiv în ceea ce
privește despăgubirile pentru pagubele materiale colosale provocate
ucrainenilor şi Ucrainei, fiind evident că regimul Putin nu ar accepta nicio o
clauză de asumare a responsabilității, fie ea şi doar materială, într-o astfel de
înțelegere.
În al patrulea rând, această opțiune, în sine, odată făcută ar plasa instantaneu
Dostları ilə paylaş: |
