Războiul de 105 ani al Moscovei cu lumea şi de ce a venit timpul „aterizării” la realitate

occidentali contemporani față de V. Putin le-au depășit chiar pe cele ale lui
W. Churchill şi F. D. Roosevelt, față de I. V. Stalin, din timpul celui de-Al
Doilea Război Mondial, când exista, totuși, o alianță politico-militară

---

1/2/23, 9(47 PM
Războiul de 105 ani al Moscovei cu lumea şi de ce a venit timpul „aterizării” la realitate | Contributors
Page 25 of 47
https://www.contributors.ro/razboiul-de-105-ani-al-moscovei-cu-lumea-si-de-ce-a-venit-timpul-aterizarii-la-realitate/
formalizată împotriva unui inamic comun. Cu rare excepții, precum cea a
regretatului senator american John McCain, care s-a uitat în ochii lui V. Putin şi
a văzut ceea ce era foarte uşor de văzut – „trei litere, un K, un G şi un B” –
majoritatea liderilor politici occidentali au văzut la V. Putin orice altceva decât
ceea ce acesta este de fapt: un „prieten”, un „aliat”, un „partener de afaceri”, un
„patriot rus”, un om „de încredere” etc. etc. Practic, V. Putin a obținut aproape
tot ce şi-a dorit de la liderii occidentali în cei peste 20 de ani de relații
„amicale” cu aceștia: poziționarea Rusiei ca furnizor principal de energie al
UE, pe poziții dominante, cu obținerea unei adicții a Germaniei de energia
ieftină din Rusia; construirea gazoductelor North Stream 1 şi 2; accesul aproape
nerestricționat la elitele politice occidentale; accesul, de asemenea aproape
nerestricționat, la piețele financiar-bancare şi de capital ale democrațiilor
occidentale (National Crime Agency din UK a estimat, doar pentru acest stat, un
influx anual minim de 100 de miliarde de euro „bani negri” din Rusia, înainte de
război); accesul rapid al membrilor oligarhiei ruse apropiați de Kremlin la
cetățenia sau rezidența statelor occidentale; închiderea ochilor la lungul șir de
abuzuri flagrante împotriva criticilor şi oponenților politici interni, majoritatea
mergând până la asasinat; trecerea cu vederea a agresiunii împotriva Georgiei
din 2008; trecerea cu vederea a primei agresiuni împotriva Ucrainei din 2014;
trecerea cu vederea a crimelor de război comise în Siria începând din 2015. Un
singur lucru important i-a fost refuzat: nu a putut împiedica extinderea NATO
spre Europa central-răsăriteană, în 1997 şi 2003, dar a obținut şi aici, tacit,
menținerea principalelor infrastructurii şi baze NATO (main military hardware)
departe de noua linie de contact, respectiv pe aliniamentele „războiului rece (în
vestul Germaniei şi Italia), aspect care abia acum a început să fie corectat, încă
timid, sub șocul agresiunii Rusiei asupra Ucrainei.
După asemenea succese internaționale amețitoare, şi având o mentalitate
indefectibilă de „cekist”, fostul ofițer KGB de rang inferior, căruia înainte de
dizolvarea URSS nu i se încredințase decât o misiune externă într-un spațiu
considerat la Moscova foarte ușor şi sigur precum fosta RDG, nu putea ajunge
decât la concluzia că „i-a rezolvat pe toți” şi că venit timpul de a obține premiul

---

1/2/23, 9(47 PM
Războiul de 105 ani al Moscovei cu lumea şi de ce a venit timpul „aterizării” la realitate | Contributors
Page 26 of 47
https://www.contributors.ro/razboiul-de-105-ani-al-moscovei-cu-lumea-si-de-ce-a-venit-timpul-aterizarii-la-realitate/
cel mare: restaurarea URSS sub alt nume. De aici şi până la pierderea finală a
contactului cu realitatea, respectiv până la punerea semnului egal între
percepția sa asupra liderilor occidentali cu care a interacționat timp de 20 de ani
şi „Occident” ca realitate geopolitică, militară şi economică nu a mai fost decât
un pas. Un pas care a însemnat o gravă eroare de calcul şi, subsecvent, un nou
război în Europa. Negocierile nu sunt acum posibile nu pentru că nu ar