Războiul nevăzut



Am văzut mai sus că cei mai mulţi din actorii ex-militari care în ultimii 28 de ani au prosperat prin diverse structuri ale statului şi diverse organizaţii mai mult sau puţin secrete, au fost toţi legaţi de latura com­plo­tului kaghebist-globalist al revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt, mai direct sau mai puţin vizibil, legaţi şi de Dmitri Fonareff, generalul KGB care a condus operaţiunile asupra României, azi şi el Ibssa şi cavaler de Malta. Unii dintre aceşti actori doar au cuplat cu „mersul evenimentelor“, dar tot s-au bucurat de răsplată.
„Don“-ul cavalerilor de Malta pe România, a relatat cândva:

„În dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989 mai multe zeci de ofiţeri şi sub­ofiţeri am fost desfăşuraţi în lanţ de trăgatori în curtea ministerului [Apărării], cu spatele la clădirea centrală, spunându-ni-se că atunci când vom primi comanda, să privim numai înainte, căci este aşteptat un atac asupra ministerului în acel moment. Când s-a anunţat momentul şi am primit comanda să privim numai înainte, eu am auzit un zgomot de mo­toare în spatele nostru şi, deoarece locul în care mă aflam îmi permitea, m-am întors să văd ce se întâmplă în spatele nostru. Aşa l-am văzut pe Nicolae Ceauşescu coborând dintr-un TAB, moment când căciula de blană neagră i-a alunecat peste ochi. Imaginea a fost dată pe TV de mai multe ori, faza s-a petrecut în curtea MApN, în dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989.“ Deci nu cum s-a minţit, că celebra imagine provine de la ducerea în unitatea militară de la Târgovişte a lui Ceauşescu, în 22. Şi nici nu fusese dus cu TAB-ul. Cu mare greutate, mai târziu, colonelul Andrei Kemenici, în amintirile sale din 22-25 decembrie 1989, recunoştea că pe 23 decem­brie 1989, „de teama unui atac“, i-ar fi scos pe cei doi Ceauşescu din uni­tate, în mare secret, dar nu a vrut să recunoască (sau nu a ştiut?) şi că au fost aduşi la Bucureşti, subordonaţii săi doar ţinându-i o zi într-o pădure.

Dezvăluitorul acestei întâmplări, dl. profesor Ion Coja, arăta că a aflat de la un coleg al procurorului D. Voinea, care ştia chiar de la acesta, că „Ceauşescu a fost adus la Bucureşti, unde a avut discuţii cu cineva de la ambasada URSS“. Sau poate că a discutat cu cineva din KGB, abia apoi s-a hotărât să fie ucis, ca să se ascundă totul, iar cine a făcut fil­ma­rea şi montajul arestării, procesului şi execuţiei, Adrian Sârbu, a fost răs­plătit şi el cu funcţii şi cu postul de televiune ProTv. ¹

Vedem acum că toţi aceşti militari, actori ai evenimentelor „re­vo­luţiei“, au devenit şi importanţi globalişti, masoni, cavaleri de Malta etc., şefi prin servicii speciale precum STS şi SPP, politicieni de culise.

Francisc Tobă este, în afară de guru al Semper Fidelis, şi vice­pre­şedinte al Asociaţiei „George G. Marshall“ România (constituită de absol­venţii români ai Centrului Marshall al SUA din Germania), ca şi cavaler al altui ordin de tip templier, Ordinul Militar şi Ospitalier al Sfântului Lazăr de Ierusalim (The Military and Hospitaller Order of Saint Lazarus, renăscut ca ecumenic în Franţa, dar cu can­celarii în SUA şi Spania), ordin geamăn cu cel de Malta (şi crucile lor în 8 colţuri sunt foarte asemănătoare). [Când ordinele creştine catolice se stabiliseră la Ierusalim, cavalerii Templi­eri care au contractat lepra au fost trimişi în grija Ordinului Sfântului Lazăr. Aceştia şi-au instruit fraţii din Ordinul Sfântul Lazăr în tehnicile militare şi i-au transformat într-un ordin militar. Istoricii din acea perioada nu mai făceau diferenţa dintre Or­di­ne­le Sfântul Lazar şi Sfântul Ioan, referindu-se la ele în scrierile lor ca la „os­pi­ta­lieri“. Ei au şi azi nişte leprozerii în grijă şi se preocupă de donaţia in­ter­na­ţi­o­na­lă de or­gane, dar şi de poitică. Marele prior pentru România al Ordinului Sfântul Lazăr din Ierusalim este medicul german Axel Mittelstaedt. Marele maestru al ordinului este prinţul Charles Philippe d'Orleans, duce de Anjou.]

Aparent inexplicabila lor prietenie pentru generalul KGB Dmitri Fonareff, i-a făcut să îl sprijine în lansarea cărţii sale în România. Aşa mare drag are generalul Emil Străinu de acest coleg în paranormalisme (sau în manipulare), că în 2017 a scris despre el broşura intitulată Dimitry Fonareff, Previziuni despre viitorul lumii şi al României), o „apă de ploaie“.

Cel mai ciudat este că la congresul al VI-lea al Partidului România Mare, desfăşurat la Bucureşti, la 31 octombrie 2015, Emil Străinu a fost ales noul preşedinte al acestui partid naţionalist, după decesul lui Corne­liu Vadim Tudor. O propunere intens circulată era dl. profesor Ion Coja, dar a fost ales Emil Străinu care în apariţiile sale publice susţinea la un mo­ment dat că „nimeni nu se poate opune globalizării [mondiale]... pentru că se în­cearcă stabilirea civilizaţiei teriene unice... Instituirea civilizaţiei teriene este benefică pentru că la un moment dat este posibil să ne contacteze şi altă civilizaţie, din altă parte, şi atunci cineva va trebui să vorbească în numele Terrei“¹. Este contradictoriu ca un lider de partid naţionalist să sus­ţină „noua ordine mondială“ (în care suveranitatea na­ţiunilor nu mai există şi nici naţionalismul), chiar dacă se bazează pe teoria că doar astfel vom putea, noi „terienii“ (probabil un sinonim cu tereştrii) să comunicăm / să ne întâlnim cu extratereştrii (dar este posibil ca această teorie să fie încă o gă­selniţă de manipulare colectivă a maselor largi de arhi­tec­ţii puterii oculte).

Până la urmă, Emil Străinu spunea în emisiunea Codul lui Oreste din 17 septembrie 2011, intitulată „Sfârşitul lumii sau... Noua Or­di­ne Mon­dială“, că a participat ca invitat la întrunirea Grupului Bil­der­berg din 31 mai -3 iunie 2007 de la Istanbul, în Turcia, unde a făcut impor­tan­te expuneri. Cum numele său nu apare pe lista oficială a participanţilor, care de mult nu mai este un secret (nici un român, niciodată, nu a par­ticipat la vreo în­trunire Bilderberg) ne gândim că generalul Emil Străinu a asigurat, printre alţii, partea de entertainment a participanţilor sau a soţii­lor acestora, în care, în timp ce vor­bea auditoriului despre extratereştri reptilieni, madam Kissinger le dădea coate doamnei Rockefeller şi doam­nei Rothschild spunându-le; „Mi-a zis un băiat de-al nostru, un rus Fonareff, bodyguardul lui Henry, că grasul ăsta din România era militar şi a fost şi el de partea noastră în 1989! Da’ urât este soro! Scuipă când vorbeşte, parcă, nu?“

Textual, Emil Străinu spusese în emisiune că a fost „invitat la în­­trunirea Bilderberg din Turcia de acum câţiva ani“. Se ştie că aceasta avu­­sese loc în 2007, dar chiar în timpul des­fă­şu­rării ei (31 mai - 3 iunie), gene­ra­lul Străinu tocmai se pensionase din SPP şi de la 1 iunie 2007 era an­ga­jat la Parlamentul României drept „consilier pe Probleme de Ame­nin­ţări Neconvenţionale şi Asimetrice“. Era, deci, în delegaţie?

Tot în 2011, generalul Emil Străinu şi Oreste Teo­do­­res­­cu parti­ci­­pau împreună la conventele masonilor români de la Marea Lojă Sim­bo­lică Română, conduşi de Bogdan Gamaleţ şi de evreul Luci­an Cornescu-Ring. Străinu şi Oreste le dădea acestora lecţii la „şcoala Lux in Tene­bres“, la Sărata Monteoru, ocazie cu care Străinu era prezentat masonilor drept „un stăpân al misterelor galac­ti­ce“. După cei doi, vorbind şi ezoteristul de­mo­nolog Dragoş Du­mi­triu, acesta le-a spus masonilor că di­vi­nităţile ne­­ga­tive, demonii, pot oferi omului o cale mult mai scurtă spre nemurire de­cât re­li­giile ge­ne­ral acceptate. În acest scop el a ales-o personal pe „mama de­mo­ni­lor“ şi a vampirilor, pe an­tica Lilith.

Dragoş Dumitriu, spunea că: „Un alt mare iniţiat, Robert Ambelain, a avut o adevărată revelaţie des­co­pe­rind-o pe Lilith. Deşi a scris doar o singură lucrare despre ea... un apropiat al său îmi mărturisea că Lilith a fost pasiunea, chiar obsesia sa de o viaţă“. Robert Ambelain, un mason spe­­ci­alizat în ezoterism, ocultism şi astro­logie, a fost Marele Maestru mondial al Marii Loji de Memphis-Misraim (Grande Loge Française du Rite ancient et primitif de Memphis-Misraim), care în 1998 a devenit Marea Lojă Sim­bo­lică a Franţei (Grande Loge Sym­bolique de France), ceea ce arată de unde a venit şi nu­mele marii loji româneşti condusă de Bogdan Gamaleţ, lojă cu mentori precum Emil Străinu, Oreste şi Dragoş Dumitriu¹.

În aceeaşi perioadă, în posterele pentru emisiunile lor, Oreste şi Străinu apăreau ca un fel de magicieni deasupra unei pira­mi­­de Illuminati, făcând reclamă la nişte dispozitive pe care le comercializau, aparate care apără chipurile de deochi sau împotriva „câmpurilor psihopatogene..., ata­curi infoenergetice şi energoinformaţionale“ (bau!).

Aceasta este lumea pe care au construit-o în România ema­na­ţii la putere din decembrie 1989, aflaţi în subordinea „arhitecţilor amăgirii“.

Formal, Israelul îl plângea pe Ceauşescu (?)

Deşi - cum am văzut - găsim o seamă de evrei impli­caţi în răs­tur­na­rea lui Ceauşescu, în frunte cu Silviu Brucan, ca şi în preluarea puterii, în frunte cu Petre Roman, formal Israelul se arăta „îngrijorat“ de schimbările posibile, aduse de dărâmarea lui Ceau­şes­­cu. Manipulatori, însă, „re­vo­­­luţionarii“ de com­­­plot de la TVR acuzau o activitate teroristă arabă sau irani­ană pro-cea­uşistă în România, atunci, căci Ceauşescu se aflase într-o vi­zită de stat în Iran în zile­le izbucnirii revoluţiei, şi trebuiau găsiţi nişte vinovaţi pentru tirurile armate².

În realitate, autorităţile musulmane iraniene, care se întâlniseră cu Ceauşescu cu câteva zile înainte, se arătaseră, nedumerite, ală­turi de noua ori­en­tare politi­că a României printr-un comu­ni­­ca­t din 24 decembrie 1989. „Iranul îşi exprimă sprijinul pen­­tru Frontul Salvării Naţionale, anunţa postul de radio Te­he­ran citat de Kuna. În cursul unui miting la Uni­ver­si­ta­tea din Teheran, mi­nistrul de Externe Ali Akbar Vela­yati, a spus chiar că în cursul vizi­tei în Iran a fostului pre­şe­dinte Ceauşescu, liderii iranieni i-au cerut acestuia să ac­cep­te ce­re­rile poporului român“ (ştire Agerpres publicată în Scîn­­teia Tine­re­tului - redenumită Tineretul Liber - din 25.12.1989).

Poziţia iraniană venea însă după ce în prealabil, Israelul îl „apăra“ oarecum, declarativ, pe Nicolae Cea­u­şes­cu. Astfel, într-un interviu din 23 de­cem­­brie (cu două zile înainte de împuşcarea lui Ceauşescu) Shimon Peres (mai apoi preşedinte al Israelului, pe atunci viceprim-ministru şi lider al Partidului Muncii din Israel), a subliniat că „Israelul la înlăturarea lui Ceauşescu este în­cărcat de îngrijorare faţă de potenţialul unei re­în­vi­eri a antisemitismului româ­nesc“¹, căci Ceauşescu avusese o atitudine pri­e­te­nească faţă de evrei şi de statul Israel, dovedite - zicea Peres - de deschi­de­rea faţă de emigraţia evreilor şi de ajutorarea Israelului în nego­cie­ri­le cu palestinienii. De aceea, „din punct de vedere evre­iesc socoteala (înlă­tu­rării lui Ceauşescu) nu este simplă“, con­chi­dea Shimon Peres, care astfel pretindea asigurări de la FSN, pe care le-a primit.

„Guvernul domnului Ceauşescu - continua S. Peres - a fost unicul din­tre ţările comuniste care ne-a recunoscut [a re­cunoscut Israelul] şi a con­­ti­nuat relaţiile diplomatice într-o perioadă de secetă diplomatică referitoare la Israel“, „Româ­nia fiind singura dintre ţările Blocului de Est care a men­ţi­nut le­gă­turile cu Israelul după războiul din 1967 din Orien­tul Mijlociu, un gest care a câştigat recunoştinţa is­ra­eli­a­nă“ adăuga The New York Times. „Alte ziare israeliene - conti­nua The N.Y.T. - au citat demnitari exprimând îngri­jo­ra­rea că ocro­tirea asi­gu­rată evreilor români de domnul Ceauşescu (Mr. Ceauses­cu’s pro­tection of Ru­ma­nian Jews) îi poa­te face acum vulne­ra­bili la mani­fes­tări de anti­se­mi­tism“. Aşa că evreii au fost din nou promovaţi în România.

XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX