Răzvan Alexandru Petre filosofie spirituală

CE ESTE REALITATEA NON-DUALĂ

Realitatea se extinde nu numai dincolo de percepţia obişnuită, ci chiar dincolo de limitele imaginaţiei. Imaginaţia omenească operează cu imagini şi forme. Mai există însă o realitate care nu are formă, unde trăiesc doar entităţi sferice luminoase ce nu au nevoie de un decor şi recuzită pentru a-şi juca rolurile.

Iar dincolo de realitatea non-formă există una şi mai de neînchipuit: realitatea non-duală. Ce este aceasta, ne-o defineşte Tom Kenyon:

«Într-o stare non-duală de conştiinţă simţim că dispar opoziţiile, contrariile. În stările non-duale de conştiinţă, dualitatea – aşa cum este percepută în existenţa relativă – dispare, iar noi pătrundem într-o stare minunată de conştienţă autocentrată şi de seninătate. În stările cele mai profunde de non-dualitate există doar conştiinţa pură, care se cunoaşte pe sine.»³⁷

Tom Kenyon este un medium (channel) interesant şi autentic. El primeşte comunicări telepatice de la spirite înalte care se prezintă cu numele de „Hathori”³⁸. În general, cu cât mediumul are mintea mai cizelată, mai educată, el poate reproduce idei mai abstracte, mai complicate – ceea ce este şi cazul lui Tom, care are pregătire academică, o cultură vastă, este yoghin, shaman, mistic.

De-a lungul secolelor, cu cât nivelul general de cultură a crescut, gândirea oamenilor a evoluat şi mintea mediumilor, de asemenea. Astfel se explică de ce revelaţiile primite mai recent sunt mai detaliate, prezentând idei elaborate, pe care nu le regăsim în „cărţile sfinte” antice. Poate că astfel de comunicări spiritiste sunt la fel de „sfinte” ca şi cele primite de mediumii antichităţii, nu-i aşa?!

Fragmentele citate aici fac parte dintr-un mesaj mai lung, care încearcă să lămurească misterul Realităţii non-duale. El vorbeşte despre starea de Aethos, un alt nume pentru Dumnezeire. Am extras ideile esenţiale şi am adăugat câteva comentarii personale.

«[Noi, spiritele – n.n.] existăm în dimensiuni multiple de conştiinţă şi, în funcţie de nivelul nostru de evoluţie personală, ne manifestăm în dimensiunea a patra, până la a douăsprezecea. Până la dimensiunea a noua ne putem alterna forma antropomorfă – care are o înfăţişare asemănătoare omului – sau corpul nostru de lumină. Atunci când trecem în dimensiunea a 10-a, dispar toate legăturile cu forma noastră antropomorfă. Practic vorbind, devenim forme geometrice de lumină.»

Comentariu: Primele trei dimensiuni alcătuiesc lumea fizică. Pe lângă ele, în esoterism se mai pomenesc şi planurile non-fizice: lumea astrală, a formelor (nama-rupa), deasupra căreia tronează lumea cauzală, fără forme. Corespondenţa ar fi următoarea: dimensiunile 4, 5 şi 6 formează astralul inferior (corespunzând „iadului” şi „purgatoriului”); dimensiunile 7, 8 şi 9 formează astralul superior (numit „paradis”); dimensiunile 10, 11 şi 12 formează cauzalul (numit uneori „al şaptelea Cer” sau „al nouălea Cer”).

«În dimensiunile 10-12, conştienţa interconectivităţii se măreşte, la fel ca şi conştienţa non-dualităţii – Mama Tuturor Lucrurilor. Pentru noi, atingerea non-dualităţii nu este destinaţia finală, ci mai degrabă o trambulină către mai multă măiestrie şi o mai bună înţelegere despre cum să creezi rezultate favorabile.

Este important de înţeles că stările non-duale de conştiinţă depind de cel care percepe. Aşadar, dacă percepeţi non-dualitatea prin chakra inimii, s-ar putea foarte bine să simţiţi iubire impersonală – un sentiment profund de conexiune cosmică. Într-adevăr, în această stare de uniune dintre non-dualitate şi inimă, ajungeţi să fiţi îndrăgostiţi nebuneşte şi, practic vorbind, vă îndrăgostiţi de cosmos. Iar în acel paradox al inimii, deveniţi Iubiţii, iar tot ceea ce vedeţi şi la care sunteţi martori reprezintă de asemenea Cel iubit.

Deşi aceasta este o stare minunată de conştiinţă, ea nu reprezintă non-dualitate pură. Pe măsura ce urcaţi în chakrele superioare, experienţele non-dualităţii se schimbă. Atunci când vă aflaţi în chakra coroanei, non-dualitatea este trăită în forma ei pură – conştiinţă pură, conştientă de ea însăşi. În aceste dimensiuni superioare ale non-dualităţii nu există sentimentul de sine personal.

Paradoxul creaţiei este că ea se întinde de la stările cele mai pure de non-dualitate până la stările cele mai polarizate ale existenţei. Astfel, în conştiinţa voastră există cele două stări aparent conflictuale, ale existenţei relative (adică viaţa voastră întrupată, în timp şi spaţiu) şi stările non-duale de conştiinţă, în care toate polarităţile şi conflictele dispar.»

Comentariu: Mai corect spus, în conştiinţa omului poate apărea şi starea de non-dualitate, dar lucrul acesta nu este chiar comun. Ba chiar este o stare de graţie destul de rară, la nivelul actual de conştiinţă al omenirii.

«Unele persoane consideră că interconectivitatea este acelaşi lucru cu „unimea” (oneness) şi că pe măsură ce pătrundeţi în stări superioare de conştiinţă şi în dimensiuni superioare de fiinţare, vă contopiţi într-o masă amorfă de lumină, în care toate deosebirile dispar. Noi nu vedem astfel lucrurile. Interconexiunea sau interconectivitatea înseamnă recunoaşterea faptului că toate fiinţele şi toate aspectele cosmosului sunt interconectate şi că între fiinţe există în acelaşi timp diferenţe unice. Aceste diferenţe sunt fascinante şi unice. Uneori ele deranjează, alteori înfrumuseţează. Dar aceste diferenţe fac parte din tapiseria realităţii vizibile şi nu sunt inutile.

Dorim ca acum să vă împărtăşim o cale de a accesa una dintre comorile noastre culturale cele mai deosebite, pe care o numim Aethos. Aethos-ul reprezintă o bandă de frecvenţă a conştiinţei ancorată în non-dualitatea pură.»

Comentariu: În loc de Dumnezeire, i-am putea spune Aethos. Uneori, este bine să mai schimbăm limbajul clasic, ca să nu cădem în capcana „limbii de lemn” şi a clişeelor de gândire.

«Atunci când un Hathor [spirit înalt – n.n.] intră în dimensiunea a 10-a, există multe oportunităţi şi moduri de manifestare. Unii dintre noi aleg să se alăture pentru un timp unei comunităţi de vibraţie. Această comunitate este alcătuită din Hathori individuali, aflaţi în dimensiunile a 10-a, a 11-a şi a 12-a. Aceştia intră în starea de non-dualitate din propria lor voinţă, alegând să rămână, pentru o perioadă de timp, în această vibraţie a conştiinţei, spre folosul altor fiinţe.

Majoritatea indivizilor rămân temporar în Aethos, în timp ce câţiva dintre ei nu dau semne de plecare. Atunci când o fiinţă pătrunde în Aethos, toate deosebirile personale sunt lăsate de-o parte. O fiinţă care se află în Aethos nu are nume. Orice identitate personală a fost înlocuită de cufundarea totală în non-dualitate. Aceste fiinţe „menţin” această vibraţie de non-dualitate, spre folosul celorlalţi, întrucât non-dualitatea este Mama Tuturor Lucrurilor şi structura de bază a întregii existenţe.»

Comentariu: Aflându-se în Starea Non-duală, deosebirile între entităţi dispar, fiind un suprem sacrificiu pe care îl poate face o fiinţă nemuritoare: renunţarea la propria individualitate. Desigur, recompensa este pe măsură, anume o beatitudine fără margini. Dacă fiinţa revine în planurile inferioare de vibraţie, îşi reia automat identitatea proprie, lăsată temporar de-o parte.

Se aseamănă descrierea Aethos-ului cu ceea ce oamenii numesc „Dumnezeu impersonal”, noţiunea vedantică de Brahman. Dumnezeul impersonal (Mama tuturor lucrurilor) ar fi deci o STARE NON-DUALĂ amplificată de spirite (Hathori) ajunse la maxima lor dezvoltare. Din această Stare Supremă au apărut toate spiritele şi întreaga Creaţie universală.

Nu putem evita întrebarea: oare Dumnezeu are nevoie să fie ajutat de aceste spirite înalte? Adevărul este că Dumnezeu este atotputernic, atotştiutor şi atoateiubitor. La fel de adevărat este însă că Universul, cu toate planurile sale de vibraţie, se extinde tot mai mult, devine tot mai complex, iar populaţia de spirite se măreşte de la o secundă la alta. Dumnezeu îşi doreşte să poată supraveghea şi sprijini toate activităţile şi entităţile cât mai de aproape şi optim. De aceea, orice ajutor competent este binevenit, mai ales că această practică le ajută pe spiritele ce pot pătrunde în Dumnezeire să dobândească „mai multă măiestrie şi o mai bună înţelegere despre cum să creeze rezultate favorabile” (conform mesajului primit de Tom Kenyon).

Am aflat deci din această revelaţie că spiritele ajunse la deplină maturitate (FIII lui DUMNEZEU-TATĂL) pot deveni parte a Dumnezeirii, temporar sau nelimitat.

«A fi în prezenţa unui Aethos înseamnă a fi elevat la starea de non-dualitate.»

Comentariu: Când spunem că Dumnezeu se manifestă personal, înseamnă că unul dintre Hathorii scufundaţi în STAREA NON-DUALĂ ia contact telepatic şi energetic cu noi. Dacă invocăm cu sinceritate această Stare Perfectă, intrăm în contact spiritual cu un reprezentant desăvârşit al Divinităţii, care ne hrăneşte sufletul cu o „porţie” extrem de binefăcătoare din Absolutul Divin.

Isus Cristos este unul din Fiii de Dumnezeu, un Hathor desăvârşit, un mare Guru. El poate dărui shaktipat (Duhul Sfânt, Graţia Divină) celui pe care îl invocă cu credinţă. Isus însuşi intră câteodată în Starea Non-Duală (Dumnezeu Tatăl), dar numai temporar. În schimb, El a ales să îngrijească, să îndrume şi să coordoneze îndeaproape, din partea Divinităţii Absolute, o imensă populaţie de spirite care locuiesc în Sistemul nostru Solar, în toate planurile energetice.

3 ianuarie 2014