- conform ştiinţei spirituale -
Universul funcţionează pe baza triadei fundamentale MATERIE – ENERGIE – INFORMAŢIE. Informaţia comandă materia, iar energia transformă materia. În ultimă instanţă toate trei se reduc la una şi aceeaşi: ENERGIA. Materia este o energie „densificată”, iar informaţia este o energie „rarefiată”, invizibilă.
Prin urmare, Universul este format din energie vibraţională cu un spectru continuu şi infinit de „frecvenţe”, de la cele mai grosiere, materiale, până la cele rafinate, imateriale. Energia de ordin superior comandă energia de ordin inferior.
Cea mai înaltă vibraţie posibilă aparţine INFORMAŢIEI ABSOLUTE, care poate comanda orice energie din Univers, dar care nu poate fi detectată de pe niciun nivel de energie inferior. Se consideră că această INFORMAŢIE ABSOLUTĂ a generat întregul Univers vibraţional şi o numim DIVINITATE.
Din spectrul tuturor vibraţiilor din Univers am putea delimita trei zone distincte ca „frecvenţă”: 1) domeniul material 2) domeniul energetic; 3) domeniul informaţiei pure (vezi figura de mai jos).
OMUL este un agregat biologic coordonat de un SPIRIT încarnat în trupul său. La moartea omului, spiritul redevine LIBER.
SPIRITUL este entitatea inteligentă cea mai avansată din întregul Univers vibraţional. Spiritele diferă între ele prin nivelul energetic de care aparţin (joase, mediocre, înalte). Orice spirit liber (din domeniul 2) poate vedea orice doreşte din domeniul material (1). DIVINITATEA (3), la rândul Său, poate vedea orice doreşte din domeniul energetic (2) sau material (1). Cele trei domenii sunt suprapuse şi simultane.
Oamenii, aflându-se în domeniul material (1), nu pot vedea şi utiliza domeniul energetic (2) decât cu unele excepţii. Aceste excepţii sunt studiate ştiinţific de parapsihologie. Similar, nici spiritele libere nu au acces, decât cu unele Excepţii, la realitatea superioară a domeniului informaţional pur, divin (3). O asemenea Excepţie, cunoscută oamenilor, este spiritul lui Isus Hristos.
Prin contribuţia sa benefică la progresul Universului, spiritul îşi purifică vibraţiile şi se apropie de nivelul energetic Divin. Faptele bune ale omului grăbesc cel mai mult evoluţia pozitivă a spiritului respectiv încarnat.
1996
UNIVERSUL – VĂZUT DE DEPARTE
„MATERIA ÎNTUNECATĂ” ESTE MISTERIOSUL „ETER”
Astrofizicienii sunt de acord că forţa gravitaţională a materiei observabile din Univers nu este de ajuns să menţină galaxiile în forma compactă pe care o au, fiind necesară o masă a materiei de câteva ori mai mare decât cea cunoscută. Prin urmare, este acceptat faptul că restul forţei gravitaţionale necesare este furnizată de aşa-zisa materie „întunecată” - adică invizibilă (nedepistabilă electromagnetic, ci doar dedusă pe baza calculelor) şi transparentă (care nu interacţionează decât gravitaţional cu materia obişnuită).
Notă: Materia întunecată (în limba engleză, dark matter) deţine circa 90% din totalul materiei universului. Un exemplu de particulă specifică materiei întunecate este destul de frecvent pomenita particulă NEUTRINO.
Cu alte cuvinte, materia obişnuită pluteşte într-un ocean de „materie întunecată” (citeşte ETER), cu care nu interacţionează deloc sau doar foarte puţin.
Această constatare ştiinţifică este nici mai mult, nici mai puţin decât o recunoaştere a existenţei ETERULUI (suport al fenomenelor fizice), acceptat teoretic de fizicienii secolului 19, dar imposibil de demonstrat tehnic la acea vreme. Astfel, LUMEA ETERICĂ începe să intre şi pe tărâmul ştiinţei, după ce a fost postulată încă din vechime de către ştiinţa esoterică.
DISTRIBUŢIA MATERIEI ÎN UNIVERS
Tehnica de ultimă oră (observaţii astronomice prelucrate de supercomputere) a putut trasa distribuţia „materiei întunecate” în univers. Galaxiile vizibile au luat naştere în mijlocul acestei „materii întunecate”, astfel că imaginea de mai jos reproduce cât se poate de exact forma Universului.
Notă: În urmă cu sute şi mii de ani, indienii antici spuneau şi ei că „universul este o reţea” (în limba sanscrită, tantra). Dar de unde ştiau ei atunci cum arată Universul?
Iată imaginea spectaculoasă a unei secţiuni cu latura de 2 miliarde ani-lumină din Univers, obţinută prin simulare pe computer.
Fig. 1: Fragment din UNIVERS (2 miliarde ani-lumină) 3
Notă: Citiţi şi vizionaţi Millennium Simulation 4, experimentul din anul 2005 în urma căruia s-a obţinut extraordinara imagine a Universului (unde “pc” este prescurtarea de la parsec = 3,25 ani-lumină, iar Mpc înseamnă un milion de parseci)!
Urmăriţi videoclipul cu structura universului 5 şi alt videoclip asociat 6.
Fiecare pixel luminos (sunt peste 3 milioane de pixeli ce compun această imagine) descrie un roi de galaxii (în engleză, cluster). Roiurile se aranjează sub formă de filamente, formând o reţea luminoasă în imagine, fiecare conţinând zeci de mii de galaxii şi purtând numele de superroiuri. Filamentele se întind pe distanţe de milioane de ani-lumină în spaţiu.
Notă: Un roi de galaxii conţine între 50 şi 1000 galaxii. O galaxie pitică poate conţine 10 milioane de stele, Calea Lactee are 200 miliarde de stele, Andromeda are 1000 miliarde de stele, iar cea mai mare galaxie depistată are 100000 miliarde de stele. Se estimează că ar fi circa 100 miliarde de galaxii in universul observabil.
Pe scurt, Universul observabil are multe miliarde de galaxii, fiecare galaxie având multe miliarde de stele (cu sistemele stelare aferente, multe fiind similare cu sistemul nostru solar).
Iată un detaliu al imaginii, măsurând câteva zeci de milioane de ani-lumină (fig.2).
Fig. 2: Fragment din UNIVERS (zeci de milioane ani-lumină)
Fig. 3: Reţea de neuroni din creier
Dostları ilə paylaş: |