Răzvan Alexandru Petre filosofie spirituală

EXPLICAREA FENOMENULUI PARANORMAL DE DEMATERIALIZARE

Motto: Ceea ce pare a fi paranormal în ştiinţa despre univers
este cât se poate de natural în ştiinţa despre multivers.

Einstein a demonstrat că masa este echivalentă cu energia, una putându-se transforma în cealaltă. Vibraţia este proporţională cu energia. Vibraţie mai joasă înseamnă energie joasă, deci masă şi dimensiuni mari. Particulele fizice sunt menţinute ca substanţă masivă prin coborârea vibraţiei/energiei eterice. Substanţa fizică este o energie „îngheţată”.

Sunt uimitoare fenomenele de de-materializare, relatate în decursul timpului de diverşi martori de pe tot întinsul globului (aţi auzit de „Experimentul Philadelphia”?). Este poate cea mai clară dovadă că există şi alte dimensiuni ascunse privirii mioape a omului.

În figura de mai jos vom încerca explicarea fenomenului pe baza cunoştinţelor deja acumulate de cititori în paragrafele anterioare. Să luăm exemplul unei molecule de apă, formate dintr-un atom de Oxigen (O) şi doi atomi de Hidrogen (H, H). Apariţia moleculei şi a atomilor componenţi se datorează unei „matrice eterice”, adică unui tipar identic ca formă din dimensiunea eterică, invizibilă. La rândul său, această matrice eterică este generată de o „matrice astrală”, de nivel şi mai înalt.

Fig. 2: Explicaţia fenomenului dematerializării şi rematerializării
Faza 1:

Forma fizică apare datorită unei „presiuni creatoare” (simbolizată p=1) venită din planurile divinităţii, care face ca multiversul să existe. Această presiune obligă o parte dintre particulele eterice să îşi încetinească vibraţia, transformând energia lor în masă fizică. Fără această presiune creatoare continuă, particulele fizice s-ar „evapora” instantaneu în planul eteric.

Faza 2:

Dacă dorim de-materializarea moleculei de apă, atunci nu avem decât să micşorăm presiunea creatoare (simbol p=0,5) până la o valoare la care putem păstra matricea eterică neschimbată, izomorfă, dar fără a manifesta şi particulele fizice aferente. Pentru un observator din lumea fizică, obiectul a dispărut din faţa ochilor.

Faza 3:

Pentru a re-materializa obiectul dispărut (fie în acelaşi loc, fie în alt loc din spaţiul fizic) nu avem decât să readucem presiunea creatoare la valoarea nominală (p=1), prescrisă de Marele Proiectant. În acest moment, se vor genera noi atomi fizici sub presiunea planului eteric, care vor reface în detaliu obiectul sau fiinţa care dispăruse pentru moment, fără a-şi pierde funcţionalitatea.

Observaţii

- În timpul fazei 2, matricea eterică devine un obiect concret al lumii eterice, putându-se deplasa la dorinţă în acest plan. Este explicaţia fenomenului de teleportare. Materializându-se la loc, el poate dispare privirii locuitorilor eterici, dar reapare în planul fizic. Datorită vibraţiei mai înalte din planul eteric, obiectele se pot deplasa în el mult mai repede comparativ cu cel fizic, fără frecare cu aerul sau alte inconveniente gravitaţionale. Navele spaţiale translatate temporar în planul subtil pot călători chiar cu viteze superluminice, coborând apoi în punctul dorit.

- Multe tipuri de particule cuantice recent descoperite sunt extrem de instabile, creându-se şi dispărând fulgerător, spre uimirea savanţilor, care încă nu înţeleg rostul acestui du-te-vino. Practic, constatăm că fenomenele fizice sunt ţesute pe urzeala reţelei eterice.

- Fizica actuală se preocupă tot mai intens de obţinerea energiei din „vid”, adică din eter. Vidul este plin de prana (eter), care ne aşteaptă să îi micşorăm vibraţia până la nivelul la care putem colecta energia obţinută şi retransformând-o în alte forme de energie uşor utilizabilă.

- Sunt oare electronii, protonii şi neutronii stabili şi eterni? Aceste particule se combină în tot felul de atomi şi molecule, realizează tot genul de reacţii fizice şi chimice, păstrându-şi atributele şi structura. Dar aceasta doar până în momentul când au „nenorocul” de a ajunge în locuri stranii din univers – precum pulsarii, quasarii, găurile negre, acceleratorul de particule de la CERN – unde sunt descompuşi în particule eterice elementare şi reamestecaţi într-o supă creatoare proaspătă. Deci eternitate nu există pentru particulele fizice.

- Se susţine astăzi că gravitaţia este un efect al curburii spaţiului tridimensional într-o a patra dimensiune. Acum ştim că această dimensiune enigmatică există, fiind cea eterică. Prin urmare, levitaţia poate fi obţinută controlând fenomenul gravitaţiei din planul eteric care o generează.

- Înţelepciunea antică hindusă ne învaţă că Dumnezeu manifestă şi susţine permanent Creaţia prin vibraţia primordială AUM. Pentru ca această intenţie să se manifeste, Brahman a creat Spaţiul (unde să se desfăşoare jocul) şi Timpul (în care să aibă loc transformările lumii). Pe baza modelului prezentat în acest capitol putem înţelege că, dacă Divinul ar suspenda pentru o clipă presiunea creatoare (p=0), atunci multiversul ar dispare instantaneu. De fapt, tot din bogata tradiţie hindusă aflăm că este posibil ca aşa să se şi întâmple! Conform unor tratate mistico-ştiinţifice, se pare că Divinul emană şi resoarbe în fiecare clipă multiversul. Presiunea sa creatoare nu ar fi deci continuă, ci pulsatorie. Teoretic, acest lucru ar putea fi adevărat, fiindcă la fiecare resorbţie a multiversului, el ar rămâne fixat în memoria divină în toate amănuntele până la următoarea emanaţie creatoare, când îşi reia existenţa din momentul anterior, fără ca fiinţele multiversului să constate această „gaură în timpul divin” prin care au trecut, prin care trec permanent. Deci multiversul ar fi generat de un fel de „lampă stroboscopică”, succesiunea clipelor de existenţă reală fiind determinată doar de fracţiunile în care „se face lumină”... Dar cine poate şti aceste lucruri, decât Dumnezeu!?

25 noiembrie 2009

ADDENDA:

DESPRE DEMATERIALIZAREA UNIVERSULUI

Recente teorii şi descoperiri ştiinţifice vin să argumenteze existenţa câmpului eteric.
Ştire ⁷:

«Descoperirea bosonului Higgs, la CERN-Geneva, în 2012, este extrem de importantă, deoarece confirmă existenţa câmpului Higgs, un câmp energetic invizibil, prezent în întregul Univers, care conferă masă particulelor.

Asemenea apei, care poate exista şi în stare lichidă şi în stare solidă, câmpul Higgs, care umple întregul spaţiu-timp, poate exista în două stări diferite.

În prezent, câmpul Higgs este la limita inferioară a energiei, iar dacă energia lui va deveni mai intensă, va duce la micşorarea atomilor şi la dezintegrarea nucleilor tuturor atomilor, astfel că hidrogenul va fi singurul element care va mai rămâne în Univers.»

Comentariu:

Savanţii numesc acum materia eterică „câmp Higgs”. Câmpul eteric conferă posibilitatea existenţei lumii fizice, dar, spun savanţii, în anumite condiţii, componenta fizică ar putea dispare, fiind resorbită în câmpul Higgs. Cu alte cuvinte, s-ar dematerializa.