Răzvan-alexandru petre

PROBLEMA CONTINUITĂŢII CONŞTIINŢEI

Cum se continuă conştiinţa omului dacă mintea dispare la moarte?

La această întrebare spiritiştii mai vechi au răspuns astfel: conştiinţa omului este totuna cu a spiritului. Moartea nu este decât mutarea conştiinţei spirituale dintr-un înveliş inferior în altul superior.

Totuşi, observaţiile practice ale lui Robert Bruce contrazic acest raţionament simplist. El a sesizat că dublul astral are un ego conştient identic, dar separat de cel fizic, rămas în trup.
Or, dacă conştiinţa umană ar fi aceeaşi cu a spiritului indivizibil (aflat oarecum într-o stare de „adormire” a divinităţii sale), atunci conştiinţa dublului plecat din corp a cui ar mai fi?!

Răspunsul ar fi că fiecare minte are propria sa conştiinţă, este o entitate inteligentă.

Iată, în cele ce urmează, cum putem înţelege continuitatea conştiinţei fizice la moarte, când mintea fizică dispare: Când mintea fizică se uneşte cu cea astrală, omul nu sesizează ruptura de nivel, deoarece ele se amestecă instantaneu.

Nu va rezulta un alt fel de conştiinţă. Conştiinţa are aceeaşi calitate în minţile fizică, astrală, mentală, ca şi cea spirituală. Ea provine dintr-un strat foarte înalt al perispiritului. Conştiinţa reunită este identică, dar ceva mai puternică, decât cele două conştiinţe anterior despărţite.

În schimb, ceea ce diferă într-o stare normală sunt informaţiile vehiculate şi memoriile minţii fizice, astrale, mentale.
Precum în fenomenul feedback astral descoperit de Robert Bruce, la moarte, cele două memorii se combină într-una singură, în cadrul minţii astrale nou formate acum.
La rândul său, şi corpul astral va deveni o cochilie astrală după câteva zile sau mai mult. Tot aşa, şi corpul rafinat mental, peste câteva săptămâni sau mai mult. Moartea sufletului are 3 faze, în care totuşi conştiinţa îşi păstrează continuitatea prin transferul repetat de memorii în sens ascendent şi reunirea conştiinţelor.

Iată descrierea momentului de combinare a două memorii într-una singură, în situaţia specială a feedback-ului astral:

«Apoi am simţit o prezenţă tangibilă în aceeaşi cameră cu mine. Mi-am rotit privirea înspre în faţă, la timp pentru a vedea o fiinţă astrală care cobora în jos dinspre tavan. Am fost destul de surprins, însă în momentul când privirile noastre s-au întâlnit, a mea şi a dublului meu proiectat, am fost copleşit de revelaţie. Se crease o legătură telepatică, vizuală şi mentală, şi astfel un al doilea set de amintiri mi-a apărut brusc în minte. Această memorie părea că s-ar fi aflat dintotdeauna în mintea mea şi era ca şi când mi-aş fi amintit-o dintr-o dată.» (Robert Bruce)

STRANIUL „FEEDBACK ASTRAL” ÎN ALTĂ VARIANTĂ

Apropo de citatul de mai sus...

Cu mulţi ani în urmă, o persoană dotată cu unele calităţi parapsihice mi-a relatat amuzată un scurt episod care i s-a petrecut la o sală unde se practica yoga. Stătea în poziţie de meditaţie pe covoraş când, dintr-o dată, s-a văzut cu ochii minţii în alte două ipostaze în aceeaşi sală. Ca să descriem scena mai plastic, una dintre sosiile sale făcea o asană în picioare, iar cealaltă sosie era întinsă într-o postură la sol. Cele două replici erau identice cu ea însăşi. Nu doar că şi-a văzut cu ochiul minţii celelalte două cópii, dar în câteva clipe centrul conştiinţei i-a trecut de la una la alta.

Cu alte cuvinte, dacă la început şedea în meditaţie şi îşi privea cele două sosii, în următoarea clipă viziunea i s-a transferat în corpul care făcea asana în picioare, privind copia aflată la sol şi pe cea care medita. Peste o altă clipă, s-a trezit în postura întinsă la sol, privindu-şi de data asta sosia care medita şi pe cea aflată în picioare.

Persoana părea distrată de fenomen şi l-a numit „o comicărie a minţii”, nedându-i nicio importanţă. În schimb, mie mi s-a părut o relatare neobişnuită chiar şi pentru un practicant de yoga. Abia peste mulţi ani, când am citit cartea lui Robert Bruce, mi-am dat seama că fusese vorba, probabil, de fenomenul de feedback astral. Se produsese însă printr-o dedublare spontană, sau mai bine zis, o „detriplare”...

Oare câte astfel de surprize ne aşteaptă să le descoperim, care vor alcătui noua ştiinţă a psihologiei umane extinse?!

ABILITĂŢILE PARANORMALE ŞI EVOLUŢIA SPIRITUALĂ

«După cum am menţionat mai înainte, eu sunt de părere că sinele superior filtrează amintirile din umbră cu scopul de a ne proteja, tot astfel cum filtrează şi capacităţile psihice, pentru a ne menţine ancoraţi în realitatea fizică.» (Robert Bruce)
Autorul afirmă, în capitolul Niveluri dimensionale mai înalte, că evoluţia spirituală nu depinde neapărat de abilitatea proiectării în astral. Extracorporalizările conştiente sunt nişte instrumente care pot fi utile doar în mâna unor persoane dedicate cercetării spiritualiste şi cu aspiraţie sinceră.

Iată o traducere din prima ediţie, inexistentă în ediţiile ulterioare, de la subtitlul Contacte de nivel înalt:

«Este posibil în timpul extracorporalizării să intraţi în contact cu fiinţe avansate din planele astrale, dar acest lucru este mult mai dificil decât îşi închipuie majoritatea oamenilor. Pentru ca un astfel de contact de nivel înalt să se producă (în sau în afara corpului) se pare că trebuie să existe o nevoie autentică de sfaturi şi ajutor. Oricum, se va întâmpla numai când acele fiinţe superioare consideră că a venit timpul potrivit.

Omul nu trebuie să se manifeste nici în afara corpului, nici prin capacităţi paranormale, nici prin alte abilităţi speciale pentru a avea o întâlnire de nivel înalt. Cea mai bună cale de a o pregăti şi, oarecum, a o grăbi este purificarea spirituală şi serviciul regulat în slujba binelui, completat prin antrenament energetic şi parapsihic – în această ordine a importanţei.» (Robert Bruce)

SPIRITUL NU PĂRĂSEŞTE TRUPUL NICIODATĂ, PÂNĂ LA MOARTE?

Conform teoriilor esoterice, spiritul este alcătuit dintr-un nucleu divin, în jurul căruia se adună materie perispirituală de diverse vibraţii. Spiritul este unitatea inteligentă fundamentală a universului, prin urmare nucleul său nu se poate divide (este non-dual). Ce se poate totuşi fragmenta temporar este perispiritul (straturile de energie care înconjoară esenţa spirituală unică). Din aceste materii perispirituale sunt alcătuite corpurile subtile ale omului (mental, astral şi eteric).

Spiritiştii mai vechi considerau că spiritul părăseşte zilnic corpul prin dedublare (inconştientă) pe timpul somnului.

Ei nu se gândeau la ipoteza, certificată de Robert Bruce, că trupul nu rămâne părăsit, ci mintea omului îşi continuă activitatea ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, cu excepţia unei uşoare oboseli.
În urma acestei revelaţii, este legitim să ne punem întrebarea: spiritul indivizibil rămâne cu mintea fizică sau pleacă cu dublul astral? Spiritul rămâne obligatoriu în trup până la moarte sau însoţeşte dublura subtilă, dacă doreşte?
În ediţiile mai recente ale cărţii sale, Robert Bruce îşi exprimă părerea că, în timpul dedublării conştiente, se poate primi ajutorul direct al spiritului propriu, cu toate capacităţile sale incredibile de a-l transporta pe călător la destinaţia dorită, deşi nu ştie unde se află; de a opri deplasarea când călătorul se arată interesat de un amănunt şi de a o relua când o doreşte... Autorul înclină deci spre ipoteza că spiritul însoţeşte copia subtilă a minţii.

«Esenţa conştientă conţinută în orice corp subtil proiectat nu e doar o simplă reflexie energetică a minţii şi amintirilor, ci o copie total funcţională a spiritului.» (Robert Bruce)
În cele ce urmează, vom căuta argumente contrarii, încercând să demonstrăm că spiritul îşi are un sediu permanent în trupul fizic. Nu am găsit nicăieri acest punct de vedere, dar merită explorat.

Plecăm tot de la o afirmaţie a lui Robert Bruce referitoare la mintea de bază, care rămâne în trup pe timpul extracorporalizării dublului astral.

«O copie integrală a minţii raţionale şi memoriei – conştiente şi subconştiente - e păstrată în permanenţă în corpul fizic, fie în stare de veghe, somn, vis sau proiecţie astrală. Această copie principală sau master-copy nu părăseşte niciodată trupul în timpul vieţii. (Excepţie fac posibilele experienţe de la graniţa dintre viaţă şi moarte.)» (Robert Bruce)
Cu alte cuvinte, master-copy sau mintea originală defineşte nivelul de bază al conştinţei, locul sigur unde se reîntoarce dublul subtil detaşat temporar de corp. În mod normal, copia principală a minţii se găseşte în trup. Există însă o situaţie specială, cea de moarte, când ea se translatează în corpul eteric.

Sunt binecunoscute relatările oamenilor întorşi din moarte clinică, aşa-zisul fenomen NDE (near-death experience sau experienţa din preajma morţii). Ei îşi vedeau propriul trup ca şi cum ar fi fost al altcuiva şi puteau călători prin împrejurimi sau la distanţe mari. Fenomenul este întrutotul similar dedublării conştiente.

Există următoarele cazuri generice de experienţe mortale, ca şi situaţii intermediare:

1) Coma. Nu apar niciun fel de amintiri.

2) NDE (near-death experience). Memoria este vie, clară precum în starea de veghe. Cauza este ieşirea aproape totală a corpului eteric din cel fizic.

2.1. În cele mai multe cazuri e vorba despre o proiecţie în zona timp-real (numită şi plan eteric) - cum i s-a întâmplat cântăreţului Gabriel Cotabiţă - şi lângă trupul traumatizat.

2.2. În cazuri mai rare, când cei care se întorc relatează experienţe mistice, a fost vorba despre o proiecţie suplimentară din planul timp-real în planurile înalte spirituale (OBE out-of-body-experience în NDE). Aproape mereu, supravieţuitorii ne povestesc că li s-a oferit şansa să aleagă între a rămâne în locuri paradisiace sau a se întoarce. Un aspect emoţional sau ceva necesar de înfăptuit pe Pământ i-a atras înapoi, dar simţeau că au totala libertate de a rămâne în lumea spiritelor.
Robert Bruce spune în alt pasaj că NDE este mult mai vie şi mai puternică decât o dedublare conştientă obişnuită. Cauza este faptul că - spre deosebire de o proiecţie astrală, în care doar o mică parte din energia corpului este exteriorizată - la moarte sau NDE întreaga energie eterică este scoasă instantaneu din trupul fizic. Autorul numeşte acest nou corp subtil „eteric plus timp-real” şi el constituie noul nivel de bază al conştinţei, unde se depozitează copia originală (master-copy) a minţii.
În acest timp, vehiculul fizic zace părăsit şi nefolositor conştiinţei vii. Deci viaţa există numai acolo unde este şi spiritul. Când spiritul pleacă, viaţa dispare în chip misterios.

Robert Bruce nu vorbeşte despre spirit decât în termeni vagi, preferând noţiunile practice ce descriu aspecte concrete ale proiecţiei astrale conştiente. Dar noi ştim cu siguranţă că la NDE spiritul a ieşit din corp, căci moartea este definită tocmai prin eliberarea spiritului din trup. Odată ce spiritul s-a eliberat, nimeni nu poate garanta ce alegere va face sau i se va impune: va rămâne dincolo (moarte) sau se va întoarce printre pământeni (NDE). NDE este o moarte absolut reală, dar reversibilă.

 

CONSECINŢE

- Recapitulând, avem următoarele fapte în cazul NDE:

1) Când spiritul iese din trup, apare o experienţă extracorporală de intensitate nemaitrăită, unică.

2) Tot când spiritul iese din trup, apare experienţa unică de deplasare a copiei originale a minţii (master-copy) pe palierul superior, eteric/timp-real.

Aceste fapte ne duc imediat cu gândul la implicaţia inversă: nu cumva aceste experienţe sunt unice tocmai fiindcă ieşirea spiritului din trup este unică (la moarte sau NDE)?!

- Un alt raţionament care conduce la aceeaşi concluzie este următorul:

În timpul experienţelor de dedublare, cine asigură integritatea şi stabilitatea minţii master-copy? Putem crede că spiritul şi nimeni altcineva, pentru că el este supremul responsabil cu păstrarea vieţii şi a sănătăţii psihice. Nu ar fi absurd ca el să delege pe altcineva (vreun alt presupus spirit) cu sarcina menţinerii stabilităţii delicatului şi complicatului agregat uman sau, şi mai neverosimil, să lase totul pe seama întâmplării sau automatismelor?! Pare foarte logic că spiritul se va afla în trup atâta timp cât şi master-copy se află în trup. Numai prezenţa spiritului poate garanta stabilitatea psihicului.

- Să facem un al treilea raţionament pentru a valida concluzia de mai sus.

Ce s-ar întâmpla dacă spiritul ar ieşi din corp la fiecare dedublare (conştientă sau în somn), aşa cum cred mulţi? Ar însemna să aibă aproape de fiecare dată posibilitatea alegerii: ori se întoarce printre oameni pe tărâmul suferinţei, ori se odihneşte printre zei pe tărâmul fericirii (această tentaţie apare în relatările de tip NDE). Spiritul, fiind o fiinţă divină, are şi acest privilegiu al alegerii libere. Dar el trebuie totuşi să rămână în trup până la sorocul stabilit de Îngerii Vieţii, fără tentaţii inutile. Oare nu ar fi o tortură psihologică inutilă dacă, în fiecare dedublare, ar trebui să rezolve această dilemă iar şi iar?!

Există anumite boli psihice provocate tocmai de ieşirea intempestivă a spiritului nedisciplinat din trup (ex. epilepsie). Noţiunile introduse de Robert Bruce vor ajuta psihiatrii viitorului să înţeleagă şi alte patologii psihice endogene a căror cauză pluteşte astăzi într-un mister total...
Să conchidem deci: spiritul părăseşte trupul NUMAI prin moarte.

Prin urmare, călătoriile astrale sunt mijloace indirecte (prin „reprezentanţi” sau „drone”) ca el să mai iasă din carapacea fizică - sufocantă pentru o fiinţă atât de sensibilă, rafinată şi măreaţă.

Rezultă şi că frica de a te extracorporaliza conştient, ca să nu-ţi fie luat trupul în posesiune de vreun alt spirit răuvoitor, este neîntemeiată – spiritul rămâne permanent la locul său şi veghează.
Totuşi, unii cercetători (de exemplu, Gavin şi Yvonne Frost în cartea „Călătorii astrale”) afirmă că, în decursul studiilor a mii de cazuri, au întâlnit şi persoane uşor posedate de un spirit inferior după un episod de proiecţie astrală, atunci când nu şi-au luat măsuri de protecţie. Cea mai importantă protecţie este prezenţa unui spirit-ghid sau înger-păzitor. Ei însă recomandă şi metode de tip magic pentru protecţia corpului pe timpul dedublării, cu care Robert Bruce nu prea e de acord. Evident, în această chestiune părerile sunt împărţite, prin prisma experienţei fiecăruia.

Părerea mea este că posedarea spirituală este un fenomen complex, care are mai multe forme de manifestare şi grade de intensitate, şi care se poate produce chiar dacă spiritul propriu nu părăseşte trupul. Există numeroase mărturii şi observaţii în acest sens ale creştinilor exorcizaţi.

Experimental, este de ajuns să se supună un subiect unei uşoare hipnoze, iar hipnotizatorul să-i înlocuiască o mică parte din materia eterică cu a sa proprie, pentru ca trupul subiectului să reacţioneze automat la impulsurile mecanice ale hipnotizatorului. Pare că voinţa celui hipnotizat a dispărut şi nu mai are controlul propriului corp.

Un fenomen similar, dar cu conotaţii înalt morale, este cel în care un medium de bună calitate umană este „adumbrit” de un spirit înalt, care îi ia temporar în posesie fie glasul, fie mâna dreaptă. Astfel, spiritul ne va transmite informaţii preţioase din lumea invizibilă, cu sprijinul, de data asta voluntar, al mediumului (prin psihofonie sau vorbire mediumnică, respectiv prin psihografie sau scriere automată).

CONTRA-ARGUMENTE

Prezentăm aici şi argumentele pentru ipoteza inversă, anume că spiritul poate părăsi corpul în somn în fiecare noapte:

- Intensitatea unică a experienţei dedublării în momentul morţii poate fi explicată, pur şi simplu, prin energia maximă angrenată în acest fenomen. Nu e o diferenţă calitativă, ci cantitativă.

- Oare Spiritul, ieşit din corp prin dedublarea sufletului, e forţat să aleagă în fiecare noapte dacă rămâne sau nu în lumea spiritelor? Unu: Spiritele consideră un privilegiu evolutiv dreptul de a se încarna în lumea oamenilor. Doi: chiar dacă un Spirit ar vrea să dezerteze de la misiunea pământeană, există numeroase Inteligenţe cosmice care l-ar împiedica, cu vorba bună sau cu forţa. Ar putea exista şi unele piedici energetice structurale, care fac ca dezîncarnarea voluntară să fie un proces dificil (cum ar fi faptul că spiritul este puternic legat de materia sufletească cu care călătoreşte în astral).

- Cine asigură integritatea şi stabilitatea minţii master-copy rămase în trup pe timpul dedublării sufletului? Dacă nu Spiritul-din-corp este acela, atunci poate că sunt tocmai energiile corpului fizic, cele mai lente şi stabile dintre toate energiile fiiinţei umane integrale.

Supliment