Răzvan-alexandru petre

CĂDEREA ÎN INFERN

Lucifer a avut, probabil, un rol important în geneza omenirii, altfel nu ar fi primit rolul Dumnezeului-Creator în miturile timpurii şi nu ar fi fost încă omagiat de unii adepţi ca şi „conducător al lumii pământene”. Dar care să fi fost acest rol?

Este clar că necazurile oamenilor au început DUPĂ căderea luciferică, provocată de orgoliul său nemăsurat. Ce sau cine anume a declanşat orgoliul lui Lucifer, care nu existase înainte?

Iată un scenariu ce rezolvă aceste dileme teologice, inspirat din spusele spiritului lui Isus din cartea lui Sundar Singh „La picioarele Maestrului” şi din „Mesajul de la Domnul Isus (21 nov 2014)” din site-ul noul-ierusalim.ro⁴¹.

Revolta lui Lucifer a avut legătură cu oamenii

CREAŢIA

Din miturile sumero-babiloniene aflăm că, indiferent că erau numiţi Anunnaki sau Igigi, se recunoşteau două tipuri de zei (spirite) cu roluri diferite. Cei cu vibraţie mai joasă (destinaţi pământului), deşi la început erau subordonaţi celor din Ceruri, s-au revoltat (cum a făcut şi Lucifer în iudaism). (sursa⁴⁹)

Îngerii pământului, numiţi mai târziu „luciferici”, au muncit, probabil, ca orice îngeri supuşi Divinităţii, la formarea planetei şi a speciilor de animale. Mai mult, aveau o misiune importantă la apariţia lui homo sapiens. Erau însărcinaţi de Divinitate să îl sprijine în a se adapta la condiţiile naturale de trai.

Primii oameni aveau nevoie de mult ajutor, fiindcă nu moşteniseră nicio ştiinţă de nicăieri. Omul de Neanderthal tocmai se sfârşea într-o fundătură evolutivă, după sute de mii de ani de vieţuire pe Terra... Trebuiau să construiască prima civilizaţie autentică. De aceea, îngerii pământului îi asistau îndeaproape: oamenii gândeau ceva şi spiritele grosiere le materializau gândul, prin magie, dar le ofereau şi sfaturi telepatice folositoare. Aceasta a fost faza iniţială de conlucrare paşnică, reciproc avantajoasă.

Magia era reală. Chiar şi în zilele noastre, putem vedea în spectacole nu doar iluzionism ieftin, ci şi acte magice perfecte, dar numai cu rol de amuzament sau demonstraţie. Deşi magia este reală, numerele pot fi numite „iluzii”, pentru că efectul lor durează doar câteva minute şi nu schimbă cu nimic viaţa materială a spectatorilor sau a omenirii.

Dacă un asemenea proiect divin ar fi continuat, ar fi împiedicat apariţia suferinţelor pământenilor de astăzi şi le-ar fi asigurat o evoluţie plăcută, spre desăvârşirea lor spirituală şi îndeplinirea planurilor cosmice rezervate omenirii. Oh, în ce lume minunată am fi trăit cu toţii, pe placul bunului Dumnezeu...!

Dar nu a fost să fie aşa.

 

CĂDEREA

În religia mazdeeană (zoroastrismul), acţiunea nefastă a demonilor se poate observa limpede în actul creaţiei. Perfectă la început, fiind opera lui Ahura Mazda (Ormuzd) – Dumnezeul Suprem –, creaţia este infuzată apoi de o contracreaţie: boala, suferinţa, imperfecţiunea sunt elemente aduse în lume de Angra Mainyu (Ahriman) – Diavolul. Acest amestec provoacă un permanent conflict între bine şi rău, între întuneric şi lumină. (sursa⁴²)
Îngerii pământului trebuiau să se subordoneze ordinelor îngerilor superiori, ca şi dorinţelor oamenilor. Totuşi, la un moment dat, nu au mai vrut să fie la cheremul oamenilor ignoranţi, cu dorinţe nestăpânite, şi au început să-i păcălească, să nu-i mai ajute imediat, cum ar fi fost obligaţi de etica şi misiunea lor divină.
Coranul explică în sura a VII (10 – 17) că Iblis (diavolul) nu a vrut să se închine lui Adam, replicând: „Eu sunt mai bun decât el, căci pe mine m-ai făcut din foc, iar pe acela din lut”.
Când îngerii superiori s-au supărat pentru problemele apărute în viaţa pământenilor, s-au iscat polemici şi viziuni total diferite. Îngerii luciferici se credeau mai îndreptăţiţi, mai aproape să ofere soluţii decât îngerii din preajma lui Dumnezeu. Aşa a apărut mândria luciferică.

(Presupunem că orgoliul a apărut în cugetul unor fiinţe spirituale doar prin contagiune cu planul terestru. În planurile subtile, foarte bine ordonate şi organizate, ispita rebeliunii nu exista printre îngeri, fiindcă nu puteau apare situaţii atât de critice.)

În scurt timp, s-au adunat atâtea dezastre terestre, încât Dumnezeu i-a declarat indezirabili pe îngerii independenţi, blocându-le accesul în Ceruri.
„Pentru că nu I s-a supus lui Allah, Iblis a fost exilat din paradis și numele i-a fost schimbat în Satan (Şaytan).”  (Coran)

„Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele de demult, care se cheamă diavol şi satana, cel ce înşeală pe toată lumea, aruncat a fost pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el.” (Apocalipsa 12:9)

De atunci, lucifericii îşi urmează propria gândire, pretins autonomă, dar care zgârie Marea Armonie a Universului. De atunci, batjocoresc făptura umană - „cauza” neînţelegerii şi conflictului. De atunci, îl urăsc pe Creatorul Suprem - „cauza” exilării în infern. De atunci, au rămas fără obiectul muncii pentru care erau potriviţi. Fiindcă nu pot sta degeaba, orice fac lucifericii, o fac cu intenţia de a se opune planurilor divine şi de a umili făptura umană, ca un gest prostesc de frondă. (Nu întâmplător, spunem despre cineva care nu poate sta liniştit că „îl muncesc dracii”.)

CONCLUZII (2)

Alungarea simbolică din Eden a oamenilor (pierderea păcii sufleteşti) a fost răzbunarea lui Lucifer faţă de izgonirea cetei sale dintre îngerii Domnului. Dacă ducem pe umeri vreun „păcat originar”, acela e păcatul lui Lucifer, nu al lui Adam şi Eva...!

Influenţa demonilor a crescut treptat asupra oamenilor. De la ei au învăţat strămoşii noştri minciuna, intrigile, perversiunile, furtul şi toate patimile nestăpânite care îngreunează sufletul. Treptat, toate păcatele s-au răsfrânt asupra urmaşilor şi s-au acumulat, prin legea karmei şi efectul de avalanşă. Astăzi atmosfera psihică a planetei este foarte poluată cu gânduri toxice. Tocmai din aceste energii psihice grosiere îşi trag forţa entităţile malefice. Cercul s-a închis.

Starea de fapt a omenirii este jalnică. Conducătorii lumii folosesc aproape numai strategii şi tactici luciferice, cu mici excepţii. Gândirea oamenilor este pervertită, iar modelele de înţelepciune divină nu sunt admirate şi urmate, decât anemic. Apelul la vrăji şi blesteme este obişnuit printre oamenii simpli. Au apărut chiar religii şi organizaţii sataniste, pentru oamenii sofisticaţi.

Cauza este una singură. Restul sunt anexe şi contexte. Temelia oricărei soluţii este lepădarea de Satan...

Mă unesc cu Dumnezeu!

Mă unesc cu Dumnezeu!

Mă unesc cu Dumnezeu!

Răzvan Alexandru Petre,
 10 iulie 2015

POEM

Noaptea, ciobanii de pe Calea Laptelui

Adună stelele în ţarcul gândirii,

Să nu le mănânce Luna...

Lăsaţi lampioanele nopţii

Înfipte aşa pe cupola Cerului,

Ciobani rătăciţi pe Calea Laptelui! (R.P.)