Răzvan alexandru petre

VII. LUMEA DE „DUPĂ EVOLUȚIE”

Cele trei Lumi, ale căror caracteristici generale le-am subliniat mai devreme, sunt supuse unei presiuni constante care le reglează condițiile de viață și evoluție.

Când ființa umană a atins ultimele grade ale celei de-a treia sfere, această presiune nu mai există, ființa este „eliberată”. Toate restricțiile legate de materie dispar complet. Ea intră în Planul divin.

Deși de natură diferită, această Lume conține Esențele existenței noastre. Partea cea mai accesibilă poate fi considerată ca o supersferă compusă din Unități tridimensionale perfect echilibrate. Se numește Plan divin pentru că evoluția Conștiinței s-a încheiat. Ființa care intră aici este complet despuiată de orice legături cu substanța. În această Lume, cele două extreme, Materie și Forță, sunt unite (3). De aceea, se poate numi Lumea echilibrului de „după Evoluție”. Adică, Lumea Perfectă, mai presus de gândirea noastră obișnuită.

(3) Din capitolul 1.3 al cărții „Doctorul sufletului”, de același autor:

Substanţa Universului nostru variază de la o stare de densitate extremă, pe care o putem califica ca „Materie”, până la esenţa radioactivă căreia îi putem da numele de „Forţă”. Starea „Materie” reprezintă energia fragmentată de către Timp şi Spaţiu până la un minim de activitate, pe când starea de „Forţă” constituie un maximum de activitate instantanee. Nenumărate sunt treptele scării cosmice cuprinse între aceste două extreme.

A defini viața în această supersferă, a o compara cu a noastră, a ne evalua facultățile inerente acestei stări, a le observa funcționarea în raport cu simțirea noastră actuală, toate acestea sunt imposibile pentru imaginație.

Pe de altă parte, a o interpreta doar prin prisma Inteligențelor care trăiesc aici nu e decât o soluție provizorie. Oricare ar fi explicațiile pe care aceste Ființe superioare ni le-ar putea da, cred că nimic nu întrece experiența personală.

Grație ajutorului lor neprețuit, am realizat imposibilul de a înțelege direct condițiile de viață din această Lume misterioasă. Chiar am reușit să prind câteva Esențe, pe care le-am studiat pe îndelete timp de o zi întreagă - printre tracasările cotidiene, trecând peste indiferența gloatei și ipocrizia moravurilor sociale.

Deci nu am niciun merit pentru precizia detaliilor pe care vi le voi oferi. Doar am tradus în gânduri observațiile experimentale.

Pentru a realiza această performanță, a trebuit să folosesc un subterfugiu. Neavând suficientă energie personală ca să ies într-o clipită din planul manifestării, m-am unit temporar cu atmosfera spirituală a soției mele. Dintr-o dată, energia mea a atins o amploare extraordinară. Astfel că, fără a rupe legătura cu Pământul, am intrat, complet treaz, în starea de dedublare conștientă, în această Perfecțiune admirabilă la care cu toții vom ajunge.

Încercați să vă imaginați trăind într-un mediu material în care fiecare atom este o Unitate vie dotată cu forță de atracție. Această atracție vie a fiecărui Punct al acestei Lumi a echilibrului nu are o direcție determinată. Dar Sinele, Energia activă care îl animă, va trezi în fiecare din ele o viață ciudată, care li se încorporează cu o delicatețe, o dulceaţă incomparabilă.

Ființa umană, așa cum o știm, nu mai există. A devenit o sinteză de Energie universală, în afara Timpului și Spațiului. Este un Centru de viață ce exprimă o activitate constantă într-o Unitate Multiplicitate.

Timpul a devenit Unitatea instantanee. Spațiul este perceput ca o Multiplicitate.

Unitatea Multiplicitate reprezintă Sinteza umană în Eternul Prezent.

Pentru a vă explica mai clar, sunt obligat să le detaliez, să le separ, dar vă spuneam că, într-o astfel de experiență, toate facultățile sunt sinestezice și că senzația de Unitate este inseparabilă de cea de Multiplicitate.