WIT (2001) - Prezenţă de spirit
Piesa de teatru „WIT”, de Margaret Edson, ca şi adaptarea pentru televiziune, cu magnifica Emma Thompson, a primit premii importante (Pullitzer, Emmy). O realizare artistică perfect echilibrată, dramatică fără exagerări, profund emoţională fără sentimentalisme, fără clişee.
Vivian, o eminentă erudită specializată în poetul metafizic John Donne (1572-1631), află subit că este în stadiul terminal de cancer. Începe un tratament agresiv experimental şi îşi petrece ultimele luni de viaţă în rezerva unui spital. Are acum suficient timp să-şi înţeleagă excesele şi lipsurile, că inteligenţa şi erudiţia sa (wit) i-au creat o falsă superioritate – căci boala, prin degradare şi durere, ne uniformizează pe toţi.
„Sonetul sacru nr.10” al lui John Donne, latimotivul piesei, este o reflecţie metafizică asupra morţii, de care Vivian se apropie vertiginos („Moarte, nu fii mândră, chiar dacă unii te numesc puternică şi înfiorătoare, căci nu eşti aşa... Moarte, tu vei muri”). Ea cunoştea până la virgulă opera marelui poet, dar abia în agonie îşi dă seama că abordase subiectul morţii doar abstract, superficial, deci total inutil pentru ea personal. Tot aşa de abstract este privită ea însăşi de medici, interesaţi mai mult de rezultatele clinice decât de fiinţa umană.
Similar, mulţi căutători abordează spiritualitatea doar mintal şi rămân la suprafaţă. Într-o grea încercare a vieţii, li se poate nărui toată „credinţa” şi, mai ales, aerele de superioritate.
Emma Thompson joacă magistral, ţintuindu-ne magnetic în faţa ecranului până la sfârşit. Solilocviile sale sunt presărate deseori de un umor subtil, poate ca o armură intelectuală contra grozăviei în desfăşurare. Personajul interpretat de geniala actriţă foloseşte cuvintele limbii engleze într-un mod inventiv, haios (wit).
Filmul este o cronică dură a unei tragedii anunţate, abordată realist, frust, fără muzică de fundal (excepţie, câteva pasaje din simfonia a 3-a de Gorecki). „Curajoşii” care îl vor urmări vor avea însă o experienţă nepreţuită şi neuitată. Se vor maturiza subit, ca şi Vivian. Iminenţa morţii se adresează întotdeauna altora, niciodată „mie”, iar să fii pus în aceeaşi cameră cu cineva căreia i se întâmplă imposibilul şi îţi vorbeşte personal, este un lucru devastator pentru ego. E mai „horror” decât orice film, fiindcă e real şi se întâmplă mereu.
„WIT” (prezenţă de spirit) - O dramă care te va face să te simţi mai viu, mulţumind pentru fiecare zi în care te trezeşti sănătos.
24 aprilie 2016
c) Prezentări la videoclipuri şi emisiuni
traduse şi subtitrate de Răzvan Petre -
Dostları ilə paylaş: |