Răzvan alexandru petre

EFECTUL UMBREI (2009)

„Umbra” există în fiecare dintre noi şi se manifestă în fiecare zi. Ea este motivul pentru care ne înfuriem atunci când un prieten apare la întâlnire cu zece minute mai târziu, pentru care ţipăm la părinţii sau la copiii noştri, chiar dacă aceştia nu au greşit cu nimic, şi pentru care ne sabotăm propriul succes în momentele cele mai nepotrivite cu putinţă. Filmul face lumină asupra acelor aspecte neplăcute ale fiinţei noastre pe care le negăm, dar care ne controlează totuşi viaţa. Nu putem descoperi altfel darurile naturii noastre autentice decât prin acceptarea „umbrei” noastre. Combinând înţelepciunea mai multor experţi, filmul documentar „Efectul umbrei” reprezintă un ghid practic pentru a descoperi darurile pe care le ascunde inconştientul nostru, eliberându-ne astfel de trecut şi continuându-ne călătoria către desăvârşire.

Dacă doriţi să aprofundaţi mesajul lui Debbie Ford, autoarea documentarului „Efectul Umbrei”, puteţi lectura o altă carte a sa, intitulată „Partea întunecată a căutătorilor de lumină”.

Comentariu

Să nu înţelegem însă că „umbra” ar avea vreo virtute în sine! Doar procesul autocunoaşterii ne poate aduce fericirea. Când „băgăm gunoiul sub preş”, atunci rămânem sclavii defectelor noastre. Recunoaşterea „umbrei” NU se face în public, fiind un proces foarte intim, NU e un prilej de laudă sau de a-i obliga pe ceilalţi să ne accepte greşelile, NU înseamnă nici să ne dăm frâu liber pornirilor întunecate, pentru a „scăpa de frustrări”.

Există două alternative de a scăpa de balastul negativităţii: fie luptând direct cu păcatele (non-acceptarea), fie înţelegându-le şi dizolvându-le prin compasiune. A doua cale, ceva mai subtilă, este utilizată în căi spirituale, metode de dezvoltare şi optimizare psihologică, dar poate fi urmată şi spontan. Despre ea vorbeşte filmul. În acest caz, compasiunea ia forma iertarii de sine. Dar cine şi pe cine iartă? Iertarea NU înseamnă, în nici un caz, ca omul să fie mulţumit cu greşelile sau ciudăţeniile sale, pe care să le reia cu plăcere, amplificându-le chiar, pe deplin conştient!!!

Omul nu este o fiinţă monolitică, ci formată din fragmente. Într-un model simplu, cele trei mari diviziuni sunt: Umbra – Ego-ul – Sinele. Umbra desemnează mecanismele inconştiente cu influenţă negativă. Ea nu are contur, nici permanenţă, putându-se micşora până la dispariţie. Ego-ul reprezintă conştiinţa noastră curentă, simţul individualităţii, sufletul. Sinele este Conştiinţa superioară, pozitivă, Spiritul etern care ne dă viaţă şi puterea de a creşte. Întunericul Umbrei se înfruntă cu lumina Spiritului, în fiecare clipă, în câmpul conştiinţei obişnuite. IERTAREA poate apare când Ego-ul se smereşte şi acceptă că a îngăduit prea mult întuneric. Atunci coboară în el o mai mare lumină. Odată cu lumina cea mare, sunt şterse cele mai ascunse pete din suflet, uşurându-i suferinţa. Aceasta este iertarea de sine cea purificatoare... E posibil ca, prin simpla recunoaştere a păcatului, el să-şi piardă puterea pe care o avea asupra noastră.

Deci Iertarea vine dinspre Sine către Ego, prin smerenia celui din urmă. Nicidecum ea NU este tolerarea Ego-ului de către Ego (care s-ar putea numi autosuficienţă, persistenţă în greşeală, respingerea evoluţiei)!!! „Acceptarea umbrei” nu înseamnă să pierzi din vedere nevoia de autoperfecţionare, de progres. Este doar o etapă de echilibrare sufletească. Poate fi o amânare a luptei cu defectele adânc înrădăcinate, pentru a-ţi îndrepta energia spre utilizarea la maximum a altor calităţi şi a evolua pe alte paliere ale fiinţei tale multidimensionale. Totuşi, vei păstra în vedere că nu vei putea fi cu adevărat fericit decât atunci când fiinţa ta va fi aproape completă, perfect echilibrată, fără pete.

12 decembrie 2012