Răzvan alexandru petre

Lumina şi Întunericul (2013)

În acest documentar BBC în două episoade, profesorul Jim Al-Khalili ne prezintă istoria descoperirilor astronomice, care au apărut din nedumerirea legitimă a savanţilor, urmată de folosirea inteligenţei umane, a matematicii şi tehnologiei pentru a găsi răspunsuri despre univers. În partea a doua, luăm act de dilemele cosmologiei actuale şi traiectoria noilor descoperiri epocale. Este un domeniu de vârf al cunoaşterii umane, care niciodată nu îşi va pierde misterul.

Idei noi în cosmologie: Materia întunecată (de 4 ori mai multă decât materia obişnuită) ţine galaxiile legate prin forţa gravitaţională. Energia întunecată (3/4 din ceea ce există în univers) face posibilă expansiunea accelerată a Universului (a Spaţiului însuşi). Concluzia cosmologiei actuale (destul de pesimistă) este că Universul, extinzându-se, îşi pierde sursele de iluminare (stelele), care se distanţează prea mult unele de altele.

Dacă însă nu pierdem din vedere motivul pentru care există Universul, atunci totul devine mai clar: Spaţiul se extinde accelerat, din dorinţa Creatorului de a crea noi lumi, locuite de fiinţe potrivite lor. Universul nu se rarefiază la infinit, ci locurile rămase „goale” se vor umple de noi stele şi planete. De unde vor apărea ele? Probabil că din materia întunecată... (Acest fapt a fost presupus şi de Albert Einstein şi Fred Hoyle, care nu erau de acord cu teoria Big Bang-ului, ci că materia se creează în continuu, din nimic.)

Dar ce este materia întunecată? Este „materie” pentru că are un rol în gravitaţie, fără ea galaxiile şi roiurile stelare neputând sta laolaltă, dar este „întunecată” pentru că nu poate fi detectată, adică nu emite şi nici nu reflectă lumina şi energia electromagnetică. Practic, ea nu interacţionează cu materia obişnuită decât într-un mod neînţeles încă. Aceste proprietăţi „magice” ale materiei întunecate o fac să fie similară sau chiar identică cu ceea ce esoterismul numeşte energie sau substanţă ETERICĂ... 

19 februarie 2014