[citiţi dezbaterea de mai jos despre “minunile religiei”]
Oare nu există destule dovezi ale continuităţii vieţii sufletului după moarte?! : Ah, există?! Vreau şi eu măcar un singur exemplu!
: Delicateţea lui Dumnezeu constă în aceea că nu ne impune dinadins să credem în existenţa Sa şi a Împărăţiei Sale. Îndrăznesc să vă propun spre lectură pe Allan Kardec - Cartea Spiritelor, B.P. Haşdeu - Sic Cogito, Scarlat Demetrescu - Din tainele vieţii şi ale universului. Sunt demne de studiat experimentele spiritiste ale savanţilor englezi ce au fondat Societatea de Studii Psihice din Londra (www.spr.ac.uk) şi altele asemenea.
: Einstein se considera un „agnostic”. L-a avut ca oaspete al său, în Elveţia, pe celebrul violonist Yehudi Menuhin. Discuţia dintre cei doi „mari” s-a purtat dincolo de problemele cotidiane, pe probleme de concepţie asupra lumii şi vieţii. Einstein i-a solicitat lui Yehudi Menuhin: „Dă-mi o dovadă că există Dumnezeu”. Fără să scoată un cuvânt, marele violonist şi-a luat instrumentul şi a executat în mod inegalabil una din piesele muzicale care era mai aproape de inima lui. Încheind, a pus vioara jos şi a spus doar atâta: „Iată dovada: dacă există Frumos în universul nostru, este pentru că există un Creator, un Originator al Frumosului”. „M-ai convins!”, a fost răspunsul lui Einstein.
