Răzvan alexandru petre

DEGETUL LUI DUMNEZEU (2007)

Acesta este un documentar realizat de un amator care a filmat MIRACOLE REALE invocate de creştini.

Unul dintre evangheliştii carismatici din film se numeşte Heidi. Ea aduce la credinţă mulţimile de sărmani nu prin predici, ci prin miracole în serie, în numele lui Cristos. Este demn de reţinut schimbul de replici cu un pastor turc, ce-i servea drept translator când Heidi a bătut la uşa unei bătrâne bolnave. Heidi i-a propus să o vindece în numele lui Isus. Bătrâna a refuzat, rămânând fidelă lui Allah şi Mohammed. Translatorul pastor era dezamăgit, spunând că „e spălată pe creier”. Însă Heidi l-a îndemnat să ajute cu iubire, dezinteresat, lăsând la o parte ideologiile. „Mâine, văzând că e vindecată, bolnava va veni singură la Domnul Isus”, spunea Heidi. „Să păstrăm Evanghelia simplă, iar esenţa ei este iubirea”, mai spunea ea.

Heidi, Jason, tinerii de la biserica Bethel şi alţi misionari mărturisesc: „Domnul mi-a spus să merg acolo şi să fac asta”. Evident, ei sunt mediumi şi intuitivi, buni telepaţi, unii au şi alte abilităţi paranormale. Care este diferenţa dintre ei şi magicieni? 1) Ţinta lor este poporul de rând, care nici nu e bogat, nici nu-i poate îmbogăţi. 2) Nu e vorba de iluzii temporare, ci de transformări miraculoase definitive, manifestări ale Puterii lui Dumnezeu, 3) Scopul lor nu este faima personală, ci Gloria lui Dumnezeu.

Rolul minunilor creştine este trezirea sau întărirea credinţei că Dumnezeu este viu, puternic, alături de noi şi şi ne veghează cu o iubire inimaginabilă. Trezirea credinţei în suflet nu are alt rost decât ridicarea noastră de la stadiul de animal-uman la nivelul superior de Om. Dumnezeu nu are nevoie de slava noastră, ci noi avem nevoie de Lumina Sa.

Fiind atât de rare, miracolele nu rezolvă problemele omenirii. Ele trebuie reparate de cei care au produs dezastrul: oamenii înşişi. Poate de aceea minunile par să nu aleagă „pe cine trebuie” sau par o „joacă” gratuită şi chiar plină de umor. Lumea este o imensă scenă, în care fiecare fiinţă trebuie să-şi joace rolul cât mai bine şi mai frumos. Intervenţiile miraculoase ale Supremului Regizor sunt punctuale, deseori discrete, doar în momentele critice, când angrenajul evenimentelor pare că s-a înţepenit. Diversitatea miracolelor ţine şi de abilităţile specifice ale Spiritelor care le produc (nu orice Spirit are orice fel de putere de acţiune în planul fizic).

Un om cu credinţă puternică într-o Forţă invizibilă care guvernează universul nici nu are nevoie de miracole. Ele sunt destinate necredincioşilor, aşa cum suntem mulţi dintre noi, ca şi realizatorul documentarului de faţă. Dar şi dependenţa de miracole, invocarea lor permanentă este nocivă. A trăi un miracol îţi ridică adrenalina, dar nu te face mai special. Dumnezeu nu face miracole mai des tocmai ca să nu ne abată atenţia de la Cel Mai Mare Miracol: Viaţa însăşi. Să conştientizăm deci Cine suntem şi unde ne aflăm în Realitate!

7 octombrie 2015