Răzvan alexandru petre

DESPRE MINUNILE RELIGIEI

: Cred că ar fi interesant să urmărim într-o analiză critică diverse aspecte ale religiei/filosofiei creştine, care identifică „miracolul” în lumina aşa-zisei para-discipline a aşa-zisei para-psihologii.

Ideea de a verifica „ştiinţific” datele religiei nu e nouă în cultura românească. Mircea Eliade a avut „pe vremuri” (adică în perioada interbelică) un articol intitulat „Folklorul, ca instrument de cunoaştere” tocmai pe această temă (în Revista Fundaţiilor Regale, dacă nu mă înşel). Vă invit să-l căutaţi. Recompensa spirituală merită. Acolo erau menţionate mai multe fenomene „paranormale” care au fost „ştiinţific” validate (levitaţii de yoghini, incombustiune, etc).

Revenind însă la tradiţia creştină şi la Evanghelii, v-aş propune următoarea analogie. Există în literatura de specialitate (care studiază fenomene „para-”) următoarea relatare:

Un om este „hipnotizat” să creadă că se află într-o minunată gradină cu copaci fructiferi. Este îndemnat (de hipnotizator) să culeagă fructe din acei pomi şi să mănânce, dacă îi este foame. Omul e cântărit cu un cântar de precizie, înainte şi după experiment. Rezultat: omului care a „mâncat” fructele imaginare, greutatea i-a crescut (pe cântarul real). Evanghelia: săturarea oamenilor cu pâini şi peşti multiplicate/ multiplicaţi, „imaginari”, pe care Isus o face în mod firesc.

Similaritatea e izbitoare.

Explicaţia „ştiinţifică”: Isus a făcut, pur şi simplu, un „experiment” de „hipnoză în masă”.

: Ţine tu regim numai cu poame imaginare şi îţi va fi foame şi de rămăşiţele fărâmiturilor din peştii şi pâinile lui Isus. Sau de resturile manei din deşert.

O altă „explicaţie” ar fi putut fi că Isus a transformat lumina solară direct în materie organizată. N-am făcut calculul, dar atunci soarele ar fi trebuit să lumineze regiunea respectivă cu o energie cam a unei bombe cu hidrogen. Înseamnă că nu e nici asta.

Ori Isus avea un canal energetic aparte, şi ştiinţa (dacă e în stare) trebuie să lămurească de cel fel de energie era vorba, ori peştii şi pâinile respective au fost teleportate, ori au fost, pur şi simplu, materializări ale unor existenţe potenţiale. Că aşa ceva e ştiinţific, ne demonstrează teleportarea australiană a fotonilor, care dispărând dintr-o parte, au reapărut în alta.

Pentru un materialist e cu totul de neconceput ca o particulă să dispară şi ca ea apoi (sau simultan) să reapară. Şi atunci, ce ne facem cu quasarii care se deplasează cu de trei ori viteza luminii? Admitem atunci că obiectele pot depăşi viteza luminii? Asta pare neştiinţific, prin urmare suntem siliţi să admitem că particulele (şi corpurile) au posibilitatea ca, din stare dinamică (reală), să treacă în stare de potenţial (virtuală)!

Atunci, până şi alinierea atomilor în şir indian şi aruncarea lor pe o undă poate transporta un vapor din Philadelphia în Canada sau mai ştiu eu unde. Prin urmare, cenzurarea ca imposibilă a unor astfel de evenimente arată suficienţa celor care cred că, ştiind o parte sau chiar tot ce se ştie acum, atunci au aflat totul.

După cum remarca Jung, bacteriile au existat şi înainte de a fi descoperite.

: Ca să ajungi la Dumnezeu - spunea Ioan Alexandru - trebuie să bei paharul cercetării până la fund. Dacă rămâi la primele înghiţituri, devii ateu...

* * *

A consemnat Răzvan Petre,

2005
[Site-ul SPIRITUS, din articolul: „Forum filosofic”]