Răzvan alexandru petre

 MULŢUMIRI ŞI APRECIERI

ADINA:

Îți mulțumesc pentru că m-ai ajutat să înțeleg mai bine natura ego-ului într-un moment în care am nevoie de acest lucru... mă refer la articolul tău „Despre Ego-ul uman”...

RĂZVAN:

Îmi pare bine că ţi-am putut fi de folos cu scrierile mele. Succes pe mai departe!

8 iulie 2013

* * *

 

ALEXANDRU:

Ţin să vă mulţumesc pe această cale pentru bucuriile pe care mi le-aţi făcut prin site-ul dumneavoastră. M-au impresionat foarte mult filmele „Nosso Lar” şi „Viaţa continuă” precum şi cartea Măicuţei Veronica!

Cu respect pentru munca ce o faceţi!

RĂZVAN:

Şi eu vă mulţumesc pentru cele scrise. Pentru oameni ca dv. ne străduim să oferim lucruri folositoare sufletului!

4 noiembrie 2013

* * *

 

MIRELA.

Vă mulţumesc pentru confirmarea şi stilizarea subtilă a gândurilor proprii referitoare la Conştiinţă. Am citit cu drag cartea „Conştiinţa Umană între Minte şi Spirit”... M-aţi ajutat enorm. Mi-ar plăcea să vă cunosc.
RĂZVAN:

Şi eu vă mulţumesc pentru interesul dv. în studierea acestor aspecte subtile ale psihologiei umane. Mă bucur când primesc ecouri favorabile de la cititori.

De cunoscut, mă puteţi cunoaşte cel mai bine citindu-mi articolele.

6 ianuarie 2014

* * *

 

FLORIN:

Recent, acum câteva zile am găsit site-ul dvs din întâmplare şi sunt profund impresionat de informaţiile pe care le puneţi la dispoziţia oricui are interes şi atracţie spre acest gen de cunoaştere. Vă mulţumesc din toată inima şi aveţi toată admiraţia mea pentru munca dvs. Vă doresc multă sănătate şi numai bine!
RĂZVAN:

Vă mulţumesc pentru aprecierile dv.! Facem tot ce putem pentru diseminarea cunoaşterii spirituale, sperând că va ajunge cumva la cine are nevoie de ea, în această avalanşă de informaţii de pe internet.

14 martie 2014

* * *

 
DORIN:

Sunt un simplu om care a urmărit site-ul „Răzvan Petre – Spiritus” cu mare interes şi consideraţie. Vă mulţumesc pentru toate informaţiile preţioase şi ADEVĂRATE pe care le expuneţi.

Din nefericire, europenii (unii) sunt încă limitaţi la „sfinte” tradiţii legate de religiile creştine, care nu au făcut şi nici nu fac decât să stopeze adevărata cunoaştere către Spiritul etern, către Dumnezeu! Sper din toată inima ca vocea dv. să fie auzită din ce în ce mai tare, fiindcă românii au nevoie de ADEVĂR !
RĂZVAN:

Vă mulţumesc foarte mult pentru aprecierile şi încurajările dv.!

Noi, cu toţii, suntem simpli oameni şi ar trebui să nu uităm asta atunci când vorbim despre spiritualitate.

16 martie 2014

2015 – 2016

SFAT GENERAL

RĂZVAN N:

Vreau să vă mulţumesc pentru site-ul care l-aţi făcut. Am avut şi am multe lucruri de învăţat din ceea ce dumneavoastră aţi scris.

Pentru mine, neiniţiat, ce cărţi sau sfaturi îmi recomandaţi pentru ca eu să pot ajunge, trăi cât mai aproape de Divinitate?

 

RĂZVAN:

Sfaturi bune găsiţi peste tot, inclusiv în articolele din site-ul nostru.

Cred că v-ar folosi să ştiţi mai multe despre istoria spirituală cu care s-a încarnat Spiritul dumneavoastră (Dumnezeul personal), pentru a vă înţelege mai bine. Pentru asta vă stă la dispoziţie Studiul karmic pe care vi-l poate realiza Nina Petre.

21 – 23 ianuarie 2015

GÂNDURILE NI SE CLARIFICĂ SCRIIND

SERGIU:

Bineînţeles, sunt un necunoscut pentru dumneavoastră, dar pe Calea mea cumva aţi apărut, cum au mai apărut şi alţii, bineînţeles, şlefuindu-mă şi găsind răspunsuri mult mai uşor la unele întrebări sau validări la ceea ce ştiam şi nu eram sigur, bineînţeles. Mintea nu e sigură pe nimic, am 25 de ani şi aş dori, dacă puteţi cât de simplu, a răspunde la ce am să vă întreb:

1. În vara anului trecut, după multe ore de studii şi urmărit video despre Spiritualitate ş.a.m.d., totuşi s-a petrecut ceva urmărind un clip cu Mooji – mă căutam pe Mine, adevăratul, şi tot nu îmi dădeam seama cine sunt, iar la o afirmaţie de genu „totuşi cineva observă totul din mine într-un fel mental” ştiam sau mă gândeam că aş fi Observatorul –, dar atunci Mooji a zis că Mintea nu se poate observa pe ea însăşi şi, conştientizând asta în următoarea clipă, am înţeles, am devenit conştient, căci sunt Cel care observă tot; am bugnit într-un râs care a continuat pe toată durata zilei, cu genu de afirmaţii „nu există nimic”, dar în acelaşi timp exista mintea, parcă era atât de adâncă, încât nu mai puteam ajunge la ea şi râdeam de ea; prietenii au crezut că am înnebunit, orice îmi spuneau râdeam de nu mă puteam stăpâni; după asta bineînţeles am simţit o beatitudine, o fericire, un calm, o pace pe care nu le-am mai întâlnit niciodată în experienţa mea de om; era ceva nou, habar nu aveam în ce trăiam, sincer să fiu, vreau să zic că nu mă dau înţelept sau că am înţeles secretul universului sau alte descrieri de genu, dar în clipele acela – nu ştiu cum e să Fii Dumnezeu – dar în clipele alea am simţit o graţie Dumnezeiască, nu pot să o descriu şi sunt convins că ştiţi sau aveţi habar despre ce vorbesc... a durat o săptămână, zic eu, iar apoi a scăzut intensitatea sau m-am obişnuit eu cu fericirea şi beatitudinea...

2. Am mai avut un episod recent, iarăşi cu o graţie şi o intensitate extraordinară, înţelegând că totul e o iluzie, dar jocul continuă chiar dacă nu există; bine, ce e cumva interesant, nu ştiu unde mă ducea mintea, dar totuşi înţeleg că trebuie să Observ ca la un cinema gândurile şi să fiu prezent, să nu le las de capul lor...

3. După episoadele astea minunate din viaţă, observ cu mare interes nişte chestii, cert e că ceva s-a schimbat: mintea nu a dispărut complet, gânduri mai sunt, dar există deja o detaşare şi nu mă mai identific cu ele, încerc zi de zi să le observ, atât cât am puterea să rămân tot timpul prezent în zona zero, să-i zic în gol.

4. Nu ştiu, dar cert e că vreau o alipire permanentă cu Sinele sau spiritul; ceea ce vreau să spun e că, deşi zic că m-am Trezit sau mi-am realizat Sinele sau este o Iluminare, am observat că încă nu am puterea sau capacitatea de genu „da, m-am trezit şi acum discipolul e una cu maestrul”, totuşi văd că încă nu există, cum să zic, înţelepciunea şi cumva asta, nu că mă intrigă, mă face curios cum să ajung şi la ea; mă gândesc că sunt multe nivele, trepte pe care să le urcăm, deşi când am trăit episoadele acestea de care vă spuneam, habar n-am, dar eram tare înţelept, parcă vedeam altfel lucrurile şi le înţelegeam, dar apoi a scăzut în intensitate înapoi... deci ce ar trebui să fac? aici dau eu şi răspunsul, ar trebui în continuare să observ gândurile, bineînţeles, fără nici o ataşare....

Mi-ar fi de mare ajutor sau curiozitate să ştiu ce părere aveţi de întrebările mele, cele ale unui copil, căci aşa mă simt... Vă sunt recunoscător şi îmi pare rău dacă am greşit cumva ortografia sau alte chestii literare şi aş dori să îmi răspundeţi în termeni cât mai simpli, nu îmi plac termeni complicaţi pe care numai autorul îi poate descifra şi numai pentru el au un înţeles... Vă mulţumesc!!!

 

RĂZVAN:

Cred că tu ai deja răspunsurile la întrebările formulate. Unul din avantajele scrierii într-un jurnal sau destăinuire intimă este că ne adună şi ne ordonează gândurile. Articolele mele provin şi din nevoia de a-mi clarifica nelămuririle, care atrag magnetic şi răspunsuri tot mai apropiate de adevăr.

În privinţa râsului iluminării, uite un video: „Papaji - Trezire spirituală”¹⁹

Sfatul meu este, desigur, să perseverezi în practica observării gândurilor. Mult succes pe cale!

26 februarie 2015