Răzvan alexandru petre

*  *  *

În ea însăși, experiența este foarte simplă. Activitatea mea consta în a „mă cufunda” în Spațiu. Asta e tot. Cum vedeți, nu este complicat. Și totuși, dacă aș dori să detaliez anvergura acestei stări sublime, ar fi necesare multe explicații.

Centrul de energie vie reprezentând perfecțiunea umană se poate defini astfel: Unitate a vieții într-o Multiplicitate a facultăților conștiente; totul inclus într-o imensă Iubire.

Practic, am observat un Calm, un Repaus incredibil. Nu gândeam și totuși știam, simțeam că puteam lua instantaneu orice decizie pe care o consideram utilă. Nu eram nici trist, nici fericit. Era o seninătate indescriptibilă.

Expansiunea mea în Spațiu nu avea nimic de a face cu efortul sau cu cheltuirea de energie. Nu mai există nici ideea de oboseală. Este un fel de fecundație din care se degajă o imensă fericire. Pe măsură ce ne dilatăm în atmosferă, experimentăm o senzație inexprimabilă de fericire. Fiecare atom de viață se colorează cu Iubirea noastră. Delicatețea și dulceaţa lor extraordinară se manifestă nuanțat, în concordanță cu Armonia pe care o reprezintă. Precum un Ocean care se întinde treptat în matca sa, intensitatea acestei Iubiri crește fără încetare.

A defini fecundarea Spațiului prin termenul de „întindere” nu este exact. Este mai corect să spunem că această extindere se realizează printr-o Multiplicare a Sinelui. Unitatea de Conștiință spirituală atinsă de Ființa umană nu poate fi nici diminuată, nici mărită. Extensia sa este o Multiplicare. Diferența dintre Mine și Non-mine îmi parvenea prin senzația catifelată a unei sfere goale care creștea în proporții de necrezut, prin repetarea Energiei mele spirituale.

Acest impuls expansiv nu avea loc, repet, împotriva unei rezistențe ce trebuia învinsă. Ideea de energie nu mai există. Acțiunea mea era o punere în operă a unei imense Iubiri. Manifestarea acelei Iubiri nu îmi cauza oboseală. Din contră. Pe măsură ce mă multiplicam astfel în Spațiu, simțeam o fericire inimaginabilă. Aveam senzația că mă „topeam” în ceva.

Și în această senzație am observat foarte distinct:

1. Atmosfera catifelată, pe care expansiunea mea o rula în unde sferice, lin, ritmic și progresiv.

2. Fuziunea amoroasă care mă conecta cu Unitatea spirituală a soției mele. Aceasta îmi permitea să mă multiplic printr-o radiație mai mare, pe măsură ce uniunea era tot mai intimă.

3. Trezirea progresivă a vieții în fiecare grăunte de energie astfel fecundat, asimilând Iubirea mea și reproducând aceeași Unitate, diferit nuanțată.

4. Un potop echilibrat de senzații infinit de delicate, de o dulceaţă negăsită nicăieri în celelalte Lumi pe care le-am parcurs până aici.

Fără a mă mișca, simțeam că străbat o distanță imensă. Senzația de „Unitate” provenea deci:

1. Din marginea sferică a radiației, dându-mi impresia de a fi în Centrul unei imense sfere.

2. Din percepția conștientă pe care o aveam în fiecare dintre atomi.

3. Din Esența spirituală a soției mele unită cu a mea, care se completau armonios și se îmbinau într-o splendidă Unitate alcătuită dintr-o Multitudine de sentimente echilibrate.

4. Din Conștiința că Sinele meu este cât se poate de real. Certitudinea unei asemenea Realități divinizate este inexprimabilă.

5. Din modul de acțiune, care se exercită întotdeauna printr-un „impuls” al întregii Multiplicități.

În același timp, această senzație de Unitate era „dublată” de senzația Multiplicității:

1. Prin simțirea simultană a tuturor particulelor de energie din atmosfera pe care o ocupam.

2. Prin senzația simultană de a fi prezent „integral” în fiecare dintre acele particule. Mi-ar fi imposibil să spun că aș fi fost mai degrabă în centrul acestui sistem decât în alt loc. Eram la fel de conștient, la fel de simțitor, la fel de iubitor, cu aceeași intensitate, în toate punctele Spațiului;

3. Prin siguranța, prin libertatea de a putea acționa imediat în tot Spațiul pe care îl ocupam sau numai într-o parte a sa, în aceeași măsură și intensitate, fără scăderea sau mărirea energiei personale;

4. Prin numărul nedefinit de sentimente pe care mă simțeam capabil să le manifest separat sau simultan;

5. Prin mulțimea de facultăți pe care mă simțeam apt să le utilizez imediat fie într-o parte, fie în întreg spațiul pe care îl ocupam.

Am observat de asemenea următorul fapt. La un moment dat, am simțit o rezistență în această Multiplicare a mea. Această rezistență mi-a parvenit ca un punct de oprire a radiației mele. Într-o fracțiune, am fost informat asupra motivului acelei frânări și asupra persoanei care era autorul. Și în același moment acționam în sensul și cu măsura necesară pentru a debloca energia care îmi parvenea astfel.

Acea energie era o dragoste profundă care îmi era adresată de un locuitor al Terrei. Blocajul era cauzat de aspectul egoist care îi era atașat. A fost doar o fulgerare, dar în acea clipă am avut ocazia de a observa modul cum se acționează în Lumea divină.

Reacția care se opune este exact proporțională cu acțiunea. Ea se exercită în punctul exact și într-o măsură clar determinată. Cunoașterea tuturor detaliilor legate de evenimentul neașteptat este simultană cu reacția proporțională care i se opune. Și această reacție are loc printr-un impuls al Sinelui. Totuși, să nu credeți că această rapiditate înseamnă brutalitate. Departe de așa ceva! Cu o dulceaţă, o delicatețe, o iubire, o compasiune topite într-o aceeași Unitate inexprimabilă, aplicam un impuls stabilit de mine la punctul exact unde avea loc blocajul.

Acest fapt mi-a permis să verific următoarea axiomă.

Pentru a intra în Conștiința Cosmică, trebuie smulsă radăcina egoistă a Sinelui. Este condiția sine qua non a acestei stări divinizate a Sinelui spiritual.

Această lume divină, accesibilă tuturor prin dezvoltarea Conștiinței, unește elementele care s-au diferențiat prin Evoluție în Timp și Spațiu.

Unitatea, a cărei Ordine statornică reglează raporturile dintre Cauză și Efect, este acolo la ea acasă.

Conștiința spirituală a acestei stări reprezintă Relația eternă fără de care nicio Evoluție nu s-ar putea manifesta. Timpul Prezent este neschimbător și de neperturbat. Ființa regenerată este în același timp Una și Multiplă. Nu mai este supusă măririi sau micșorării. Este pretutindeni într-o clipă, fără a fi în vreun loc în mod special. Admirabil conștientă de puterile sale, fericirea sa este sintetizată de aceste trei forme de activitate instantanee: A iubi, A crea și A fi iubit.

 traducere de Răzvan Petre
publicată pe 14 martie 2016

 

Alte cărți scrise de YRAM:

• 
  „Doctorul sufletului”³ (1925) - republicată în româneşte și sub titlul de „Secretele lumilor astrale”
  
• 
  „Practical Astral Projection”⁴ (1926)
  

[Din articolul din website: „Yram – Conştiinţa umană divinizată”]