Să vă dau un exemplu real

Cruce

Chiar ieri am perticipat la sărbătoarea mirilor pe care i-am anunţat duminica trecută: Adrian şi Hajnalka. De altfel au fost momente frumoase şi de neuitat, deoareceaşa cum le numea şi părintel Reinholtz, trăiam momente istorice: Tinerii au au ales bazilica Maria Radna, cu cele două turnuri, iar chiar în timpul celebrării liturgice, deasupra celor două turnuri erau instalate separat crucile pentru cel puţin 200 de ani. De aceea ori de câte ori vom trece pe lângâ aceste turnuri şi văzând cele două cruci, ne putem aminti de acest moment.

Iată cât de asemănătoare pot fi două evenimente, care în speţă nu au nimic în comun unul cu altul: o cununie religioasă şi o siplă instalare în construcţie, cu ajutorul inginerilor şi designelor!
Iată cât de asemănătoare pot fi şi cele două cruci, parcă sunt gemene, dar totuşi în esenţă sunt atât de diferite ca poziţie şi aşezare, dar împreună slujesc aceluiaşi ţel.
La fel şi în căsătorie, după un timp cei doi soţul şi soţia, chiar dacă au pregătiri şi grade diferite în societate, slujind aceluiaşi scop, ajung să se asemene unul cu celălalt!
Vedem cum greutăţile vieţii aduc cu sine şi necesitatea unor reparaţii generale, chiar şi la ciontirea celuilalt dar chiar şi la moartea unuia.
Este un moment dureros, dacă trebuie să trăim în adâncul inimii noastre prezenţa, sau absenţa crucii. Iată cum toate se pot schimba radical, dintr-un moment în altul. Schibarea este bruscă, de cele mai multe ori am putea spune “grăbită”, dar chiar de la începutul începutului, ca şi crştin sunt, dar şi trebuie să fiu pregătit pentru schimbare, pentru că dacă stţm bine şi ne gândim puţin la ceea ce trăim, şi la ceea ce mă angajez ca şi persoană, este în mod firesc şi la locul ei binevenit faptul că ţine de datoria measă fiu mereu bine pregătit la aşa ceva.
Să vă dau un exemplu real:
Sunt preot, iar ca şi preot, cum bine ştim am ales ca Evangelia lui Cristos să o vestesc până la marginile pământului, această “misiune” o putem numi ţine de esenţa, sau îşi are mereu originea în preoţia lui Cristos, EL care a fost, esteşi va fi mereu Preot în veac după regula lui Melchisedek. Dar iată că însăşi Cristos a plans în faţa mormântului lui Lazăr, chiar dacă atunci nu exista cruce cioplită în mormânt!
Iată ca şi preot mă pot ataşa foarte mult de comunitatea de pe care o slujesc, şi nu este deloc uşoară despărţirea, chiar dacă nu este o despărţire veşnică, în inimi aş este trăită! Şi eu venind de la Szeged, nu mi-a fost uşor despărşirea, mai ales că sub semnul sfuntei cruci ce se află la înălimea Domului din szeged, se află aşa zis “înmormântate” o sumedenie de clipe, desfăşurate de-a lungul anilor, iar sub sigla crucii mereu de persoana oamenilor dragi ne vom aminti, şi va rămâne un gol în imima mea ori de câte ori voi privi la cruce! Atât, doar numele âmi va fi pastrat pe lemnul, sau crucii, dar vedţi câtă greutate poartă în sine? De aceea oride câte ori, familia tânânără alege numele copilui, înaintea botezului cerem să aibă mere grijă în alegerea acestui nume, pentru că iată numele este sfânt, şi este sfinţit prin persoana acelor sfinţi care deja l-au purtat înaintea noastră.

(sursa: Basilica Maria Radna)