Sandra brown

Capitolul şaptesprezece

Darcy îl crezu. Temperamentul criminal al lui Keiy era renumit. Totuşi nu-i stătea în fire să renunţe.

- Dă-mi drumul, ticălosule.

El îşi relaxă degetele din păr.

- Ieşi!

- Plec. Dar nu înainte să-ţi spun exact ce cred despre tine. Eşti bolnav. Nu eşti rău, eşti bolnav.

- Bine. Acum că am stabilit ce este rău cu mine, ieşi.

- Eşti stricat la minte şi asta din cauza fetiţei, Berry. Din cauza Larei Mallory.

Lui Keiy îi zvîcni ochiul drept, dar rămase periculos de nemişcat. Ştiind că a atins o coardă sensibilă, Darcy speculă.

- Nu te simţi ridicol că ţi-ai pierdut capul după amanta fratelui tău?

- Taci, Darcy!

- Renumita doamnă doctor îl are la degetul mic pe marele Keiy Tackett. Care nu a învăţat nimic din experienţa fratelui său, nu?

Ştia că trebuia să se oprească, dar nu rezista tentaţiei. Din adolescenţă îi manipulase pe toţi bărbaţii întîlniţi. Cu excepţia lui Keiy. Acest lucru i-a rănit amorul propriu, dar ştia că nu era fatal.

- Te-ai culcat cu ea, Keiy? continuă Darcy să întindă coarda. Cînd a ajuns la orgasm ţi-a strigat numele sau a strigat numele dragului de Clark? Mă întreb cine a iubit-o mai bine, senatorul Clark Tackett ori frăţiorul lui? Asta te atrage la ea? Vrei să dovedeşti că eşti la fel de bun ca şi Clark?

Keiy făcu o mişcare atît de bruscă, încît ea tresări violent. Deschise portiera. O prinse de rochie şi o împinse din maşină, în noroi.

Nu auzi ţipetele şi blestemele ei. Urcă în maşină şi porni motorul. Darcy se prinse de mînerul portierei.

- Unde pleci, Keiy? Să o vizitezi pe amanta fratelui tău? Dacă se află, ai să fii de rîsul lumii. Şi poţi să pui pariu că o să se afle. Am să am eu grijă. Şi dacă nu ţi se pare nostim că este o tîrfă, aminteşte-ţi că este tîrfa fratelui tău.

- Măcar tîrfele pun preţ pe ele, Darcy. Tu nu ai nici un preţ.

Porni maşina şi o stropi cu noroi.

Ea continua să strige în urma lui. Rămasă singură în ploaie, Darcy se hotărî să-i dea ticălosului o lecţie. Va afla slăbiciunea lui Keiy şi va găsi o modalitate să o speculeze. Dar nu în noaptea asta. Va aştepta să se calmeze şi să abordeze problema analitic.

Se clătină îndreptîndu-se spre maşina ei. De un singur lucru era sigură - nimeni nu o trata pe doamna Fergus Winston cum o tratase Keiy, şi nu va rămîne nepedepsit.
* *

*
- Mulţumesc, domnilor, spuse Lara încheindu-şi cuvîntul în faţa membrilor consiliului de conducere al şcolii din Eden Pa’ss. Sper să analizaţi cu atenţie propunerile mele privind educaţia sexuală. Dacă mai aveţi nevoie de informaţii, nu ezitaţi să mă sunaţi.

- Ne-aţi adus cîteva argumente foarte convingătoare şi interesante, spuse Ferus Winston. Este un subiect delicat. Trebuie să-l gîndim bine. Ar putea dura o săptămînă sau două, pînă să luăm o hotărîre.

- Înţeleg. Vă mulţumesc pentru că aţi acceptat...

Lara se întrerupse cînd uşa se trînti de perete. Toţi ochii se întoarseră uimiţi. Darcy Winston intrase în sala de şedinţe. Împreună cu ea era Jody Tackett.

Lara aproape că tresări văzînd cu cîtă răutate o privea Darcy. Avea un aer arogant şi nu zîmbea. Jody nu aruncă nici măcar o privire în direcţia Larei.

Agitaţi, cîţiva bărbaţi se ridicară în picioare. Numai Fergus vorbi. Se adresa soţiei sale dar nu-şi lua ochii de la Jody Tackett.

- Ce cauţi aici, Darcy? Este o şedinţă închisă.

- Nu mai este, interveni Jody care nu arăta bine dar avea vocea la fel de penetrantă.

- A insistat să vină cu mine, se explică Darcy. Fergus reuşi în sfîrşit să privească spre soţia lui. Îmi pare rău, Fergus. Ştiu că m-ai rugat să nu dezvălui problemele înscrise pe agenda consiliului, dar în privinţa subiectului de faţă am cîteva resentimente şi trebuia să fac ceva.

Lara se ridică în picioare.

- Pentru moment, eu am cuvîntul, doamnă Winston. Dacă doriţi să vă adresaţi consiliului, vă sugerez să o faceţi respectînd rutina normală, ca şi mine. Sau regulile nu sînt la fel pentru toţi? îl privi pe Fergus.

Fergus se uita la Jody de parcă vedea otravă. Ar fi strîns-o de gît pe nevastă-sa că a adus-o aici, unde el era preşedinte.

- Doctoriţa Maliory are dreptate, spuse el. Dacă tu şi Jody aveţi ceva de spus, vă rog să fiţi corecte. Nu puteţi da buzna aici să întrerupeţi şedinţa.

- Nu am fi făcut-o, dar...

- Ei vor vorbi pentru mine. Nervoasă, Jody se apropie de masă. V-aţi pierdut minţile?

Ochii se lăsară în jos. Nimeni nu vorbea. într-un tîrziu, Fergus îi arătă un scaun.

- Prefer să stau în picioare.

- Cum doreşti.

- Întotdeauna am făcut cum am dorit.

Animozitatea dintre ei era aproape palpabilă.

Ceilalţi păreau stînjeniţi, dar Lara nu se lăsă intimidată.

- Domnule Winston, insist ca acest consiliu să accepte să concluzionăm şedinţa.

Era ignorată de toţi. Jody se întoarse spre reverendul Massey, pastorul bisericii locale.

- Nu te pot înţelege, pastore. În fiecare duminică predici despre păcate. Şi totuşi ai permis unei femei adultere să le vorbească tinerilor despre sex? Pufni dispreţuitor - mă întreb de ce mai dau contribuţia la biserică.

- Nu am tras concluziile, Jody, spuse bărbatul moale. Am ascultat propunerile doctoriţei Mallory. Fii convinsă că ea nu încurajează păcatul.

- Oare? Jody privi în direcţia lui Darcy. Spune-le ce mi-ai spus mie.

Darcy făcu un pas înainte şi începu cu o voce agitată:

- Acum cîteva săptămîni am dus-o pe Heather la un control. După aceea, fata mi-a spus că doctoriţa a sfătuit-o să aibă prezervative de cîte ori se întîlneşte cu un băiat.

- Nu aşa am spus! strigă Lara. Am prevenit-o pe Heather în privinţa pericolelor care o pasc dacă nu foloseşte prezervative. Este evident că tot ce am spus este reluat acum deformat. Fie că ea nu a înţeles, fie că doamna Winston rearanjează cuvintele pentru un scop anume.

- Eu nu fac aşa ceva, se răsti Darcy. Nu numai asta, dar i-a spus lui Heather să-şi anunţe prietenele să procedeze la fel. Acum spuneţi, nu înseamnă asta să încurajezi copiii la prostii? Nu-i nevoie decît de o sugestie. Şi ştiţi cum sînt copiii. Să le spui să aibă prezervative, înseamnă să le dai mînă liberă pentru... ştiţi dumneavoastră.

Lara ar fi vrut să le spună de ce a adus-o Darcy la control pe Heather. Dar ar fi însemnat să violeze încrederea pacientului. Zîmbetul insinuant de pe faţa lui Darcy arăta că ea ştie acest lucru.

- Am prevenit-o pe Heather împotriva promiscuităţii şi schimbării dese a partenerilor, i-am sugerat să-şi informeze şi prietenele. Dar sub nici o formă nu i-am sugerat să întreţină relaţii sexuale anormale.

- Chiar dacă sînteţi expertă în materie?

- Darcy, te rog, interveni Fergus. Să lăsăm viaţa personală. Trebuie să ne ocupăm de tinerii din comunitatea noastră.

- Amin, intonă reverendul. La drept vorbind, aş avea reţineri în privinţa propunerilor. Tinerii noştri au şi aşa destule tentaţii. Mintea lor este foarte fertilă. Nu trebuie să le plantăm seminţe care să le atingă spiritul.

- Ţineţi predica pentru duminică preotule, spuse Jody. Mă bucur însă să constat că pot conta pe votul tău împotriva acestei idei.

Privirea îi alunecă încet în jurul mesei, oprindu-se pe fiecare membru al consiliului. Peste Lara trecu de parcă nici nu ar fi existat.

- Cînd vă veţi gîndi la asta, sînt sigură că veţi ajunge toţi la aceeaşi concluzie. Dacă nu veţi ajunge, va trebui să-mi reconsider planurile.

- Ce planuri?

- Fiul meu Clark a iubit fiecare zi petrecută la şcoala din Eden Pa’ss care l-a pregătit pentru cariera politică. Ar fi vrut ca numele său să fie legat de şcoală. Să zicem Gimnaziul Clark Tackett al Treilea. Stadionul este o ruină. Tabelele de scor sînt drăguţe, dar nu ar fi mai bune electronice? Nu ar fi ceva extraordinar ca Eden Pa’ss să aibă una? Am face de rîs celelalte şcoli mai mari.

Lara îşi lăsă capul în piept. Auzea deja cuiele bătute în sicriul în care va fi îngropată propunerea ei.

Jody aştepta ca minţile lor lacome să devoreze momeala.

- M-am născut în Eden Pa’ss. Am trăit aici toată viaţa mea. Am făcut aici douăsprezece clase. Şi copiii mei. Întotdeauna m-am mîndrit că şcoala noastră este una dintre cele mai bune. Bătu cu pumnul în masă. Îmi voi schimba această părere într-o secundă, dacă o veţi primi pe această femeie sub acoperişul şcolii. Pentru Dumnezeu, de ce nu luaţi în seamă ce ştie toată ţara despre ea? Doriţi ca o asemenea femeie să vă influenţeze copiii? Era roşie la faţă şi respira greu. Mai bine mor decît să o las să mă atingă. Şi eu nu arunc cuvinte. Toată lumea ştie ce s-a întîmplat la magazin.

- Aţi înscris, doamnă Tackett. Larei îi era teamă că Jody este pe punctul de a face o altă criză. Nu dorea să fie cauza acestei crize. Sînt convinsă că toţi cei prezenţi ştiu că aţi refuzat să vă ajut. Nu voi lupta cu dumneavoastră într-o încleştare care, nu este de demnitatea mea. Ştiu că nu pot cîştiga. Eu nu am resurse pentru a mitui consiliul cu un stadion.

- Staţi puţin, se bîlbîi preotul. Nu-mi place ce sugeraţi. Lara îl ignoră. - în primul rînd, renunţ, pentru că mă tem că o ceartă v-ar putea fi fatală.

Jody o privi pentru prima dată.

- Greşeşti. Nu voi muri pînă nu te voi vedea alungată din oraş. Din oraşul meu. Din oraşul lui Clark. Nu-mi voi afla liniştea pînă nu vei pleca şi pînă nu va fi din nou aer curat.

Lara îşi strînse calmă hîrtilie de pe masă.

- Vă mulţumesc domnilor pentru atenţia dumneavoastră. Dacă nu voi primi nici un răspuns voi presupune că propunerea mea a fost respinsă.

Nici unul nu a avut curajul să o privească în ochi. Lara ieşi mîndră din cameră. Darcy porni după ea, Lara nu se opri decît la intrarea principală. Acolo se întoarse şi o înfruntă pe Darcy.

- Ştiu de ce mă urăşte Jody Tackett. Dar dumneata de ce mă urăşti? Ce ţi-am făcut?

- Cred că oamenii ar trebui să stea acolo unde le este locul. Nu trebuia să vii la Eden Pa’ss. Locul tău nu este aici. Nu va fi niciodată.

- Ce îţi pasă dumitale unde este locul meu? În ce fel sînt eu o ameninţare pentru dumneata, doamnă Winston? Darcy pufni dispreţuitor. Pentru că acesta este motivul, sînt sigură. Pentru un motiv oarecare, mă consideri o ameninţare.

Oare ura lui Darcy era legată de Keiy Tackett? Era un gînd incomod.

- Crede-mă, doamnă Winston, nu ai nimic care să-mi trebuiască.

Darcy îşi umezi buzele cu vîrful limbii, ca pisica la borcanul cu smîntînă.

- Nici măcar o fiică?

Larei se tăie respiraţia simţind cruzimea celeilalte femei.

- Te-am subapreciat, îi spuse. Nu numai că eşti o egoistă, demnă de dispreţ, dar ai şi un venin mortal.

- Calitatea întîi, doctore Mallory. Cînd este vorba de ceea ce vreau eu, nu admit scrupule. De aceea sînt periculoasă. Reţine această informaţie şi ia-o cu tine cînd pleci din oraş.

- Nu plec. Indiferent ce spui dumneata sau Jody Tackett, indiferent de ameninţări, nu mă veţi alunga din oraş.

Darcy zîmbi.

- Va fi o adevărată distracţie.

Rîzînd, se întoarse şi intră în clădire. Hohotele ei se auzeau lugubru în holurile cavernoase.

Darcy îşi suflă nasul în batista brodată.

- Nu suport să te văd furios pe mine, Fergus.

După ce a dus-o pe Jody acasă, Darcy a venit acasă la ea unde o aştepta Fergus. îl văzuse furios cu alţii, niciodată cu ea.

Se sperie. Fergus era coarda ei de siguranţă. El exista de fiecare dată cînd ceva nu mergea bine.

- Te rog să nu mai ţipi la mine, îl ruga ea cu voce tremurătoare.

- Iartă-mă. Nu am vrut să ţip.

- Am făcut-o pentru tine, se scuză ea ştergîndu-şi rimelul care se amestecase cu lacrimile.

- Nu înţeleg, Darcy.

- Doctoriţa asta te-a pus într-o situaţie imposibilă. Pentru că eşti preşedintele consiliului trebuia să fii drăguţ cu ea şi a trebuit să o primeşti în audienţă.

- Da.

- Dar eu ştiu că tu nu ai vrea să o laşi să le facă educaţie sexuală copiilor, inclusiv fiicei noastre. Am încercat să te scot dintr-o situaţie delicată.

- Aducînd-o pe Jody Tackett? Nu ai învăţat nimic în toţi aceşti ani? Nu vreau să am de-a face cu Jody. Cu atît mai puţin nu vreau ca ea să mă scoată dintr-o încurcătură. Este ultimul om din lumea asta căruia aş dori să-i datorez ceva.

- Ştiu, ştiu, Fergus. Dar momentele disperate cer măsuri disperate.

- Nu voi fi niciodată atît de disperat încît să-i cer ajutorul lui Jody. Singura dată cînd am avut încredere în ea, am fost înşelat şi stigmatizat. Ani de zile au rîs oamenii de mine.

- Dar acum nu rîd oamenii de tine.

- Pentru că am muncit şi sînt un om respectabil. Numele meu înseamnă ceva în acest oraş în ciuda lui Jody Tackett.

- Relaxează-te. I-ai dat o lecţie.

- Nu este suficientă. Niciodată nu va fi.

- Cearta s-a terminat, Fergus, şi tu ai cîştigat. Ea este bătrînă acum.

- Numai cu cîţiva ani mai mult decît mine.

- În comparaţie cu tine, este pe ducă. Şi doctoriţa este responsabilă pentru asta.

- A spus multe lucruri de bun simţ.

Darcy îşi muşcă buza oprind critica.

- Sînt sigură. Este isteaţă. Are diplome pe toţi pereţii. Duse batista la ochi. Şi eu ce sînt? O soţie ignorantă. Ce ştiu eu?

- O, scumpo, iartă-mă!

Fergus se aşeză lîngă ea pe pat şi o îmbrăţişă. În ani, ea reuşise să-l convingă că era foarte sensibilă la lipsa ei de educaţie. Folosea de fiecare dată acest lucru ca o armă.

- Nu am vrut să spun că doctoriţa este mai deşteaptă decît tine.

O lacrimă elocventă se rostogoli pe obrazul lui Darcy.

- Este. Ştie să manipuleze oamenii. Poate pentru că a fost înconjurată de politicieni, i-a suci capul şi lui Heather. Şi tu i-ai luat apărarea împotriva mea.

- Nu, scumpiţo. Nu este aşa. Dar n-am suportat să te văd împreună cu Jody.

- Am făcut-o pentru că am crezut că ai nevoie. Dumnezeu mi-e martor.

- Am vrut să o pun pe doctoriţa Mallory la locul ei. Şi cine o putea face mai bine decît duşmanul ei declarat? Tu nu înţelegi, Fergus? Jody a făcut în locul tău tot ce a fost urît.

Cute adînci îi brăzdară fruntea.

- Nu m-am gîndit la asta.

Darcy îl privi printre gene.

- Crezi că doctoriţa este drăguţă?

- Drăguţă? Păi, cred că da.

- Mai drăguţă decît mine?

- Nu, scumpo. Nu există femeie mai drăguţă decît tine.

- Şi eu sînt a ta, Fergus, şopti Darcy alintat. Tu eşti cel mai bun soţ din lume. Crezi că sînt rea dacă aş vrea să facem dragoste acum?

- În miezul zilei?

- Ştiu, este obraznic, dar Fergus, ştii ce mult te vreau?

- Heather ar putea să…

- Are antrenament. Te rog, scumpule? Cînd îmi arăţi cît eşti de bărbat şi ţipi puţin la mine, mă înfierbînt toată. Ştii... acolo.

Mărul lui Adam aluneca agitat.

- Nici... nici nu mi-a trecut prin cap.

- Uite, vezi singur. Îl luă mîna şi i-o strecură sub fustă.

În cîteva minute, Fergus uită toată cearta. Darcy îl sărută, îl mîngîie şi îl alintă.

Dacă Fergus bănuise vreodată că a fost manipulat, fu foarte dispus să ignore acest gînd.

* *

*
I-au trebuit două săptămîni Larei să admită că ameninţările lui Darcy Winston şi Jody Tackett aveau substanţă. După douăzeci şi una de zile, era blocată. După accidentul din magazin, Lara nu a avut nici un pacient.

Conştiincioasă, Nancy venea la serviciu în fiecare zi şi îşi găsea de lucru. Lara îşi umplea timpul cu reviste medicale. Se amăgea că îi sînt de folos. Nu mai auzise nimic de avocatul angajat de Jack şi Marion Leonard. Dacă ar fi fost dată în judecată, ar fi fost înştiinţată. Dacă s-ar fi întîmplat era convinsă că, odată faptele cunoscute, ea şi-ar fi recăpătat respectul. Totuşi publicitatea negativă a avut efecte devastatoare şi demoralizatoare.

Consiliul şcolii nu a mai contactat-o. Darcy şi-a ridicat prietenele împotriva ei. Zilnic ziarul era plin de scrisori scrise de părinţi reticenţi la ideile ei. Consensul general era că Eden Pa’ss nu era pregătit pentru programe imorale. Dezaprobarea era vehementă.

Oriunde mergea era fie ignorată, fie privită crunt pentru că a îndrăznit să abordeze acest subiect. Era o damnată.

Hester Prynne din Eden Pa’ss. Dacă nu ar fi trăit-o pe propria-i piele nu ar fi crezut că se poate întîmpla în America contemporană. Începuse să creadă că profeţiile lui Jody puteau deveni realitate: va trăi pînă cînd o va alunga din oraş pe Lara Mallory.

Dar nu înainte de a obţine lucrul pentru care venise aici.

Familia Tackett făcuse din ea o paria. I-au sabotat practica medicală. Dar să fie al naibii dacă îl va lăsa pe Keiy să îi ignore cererea. El o va duce la Montesangre. Acum!