Sandra brown

Capitolul douăzeci şi patru

Au ajuns la hotel la apusul soarelui. Altădată, clădirea arăta ca o vitrină, dar acum, ca toate clădirile din Ciudad Central, suferise efectele războiului civil. Lara participase aici la multe recepţii. Acum personalul hotelului părea hărţuit şi neprietenos. Se purtau mai degrabă ca nişte soldaţi care ascultau ordine, decît ca nişte gazde primitoare.

După multe ore, zdruncinaţi de maşină, Lara constată mulţumită că au ajuns în sfîrşit la destinaţie. Lipsa comodităţilor nu o mai deranja. Au renunţat la formalitatea înregistrărilor. Au fost escortaţi imediat la etajul al treilea.

Holul era pustiu. Totul era tăcere. Lara ghici că acest etaj era rezervat pentru „oaspeţi deosebiţi” şi că putea fi numit pe bună dreptate: „centru de detenţie”. Pe scurt, toţi cei care primeau o cameră la etajul al treilea erau consideraţi sub arest.

- Señora Porter. Băiatul de la lift îi întinse cheia camerei. Lui Keiy îi dădu o altă cheie. Sper că şederea dumneavoastră aici va fi foarte confortabilă.

În condiţiile date, politeţea formală a omului era o adevărată parodie. Cu toate acestea, el făcu o reverenţă şi împreună cu cei doi soldaţi se retrase spre lift. Coborî doar băiatul, cei doi soldaţi rămaseră în faţa uşilor glisante ale liftului. Tot de soldaţi erau păzite şi ieşirile laterale de la etaj.

Lara descuie uşa camerei sale. Keiy o urmă. Camera era curată, dar austeră. Prin uşa deschisă, Keiy văzu faianţa băii de culoare roz-flamingo. Lara aruncă trusa medicală din mînă şi rămase sfîrşită în mijlocul camerei.

Keiy era în spatele ei. O atinse blînd. Ea se întoarse şi îl văzu pentru prima dată, după ce au plecat din tabăra militară a lui El Corazon. Era şi el epuizat.

Îi atinse uşor rana de la tîmplă. Apoi, realizînd că gestul nu era motivat profesional, lăsă mîna jos.

Keiy îi strigă blînd numele. Stăteau faţă în faţă.

- Te simţi bine?

Era răguşită. Îi strigase în faţă lui Sanchez toate acuzaţiile acelea, pe care el le primise cu dispreţ sfidător. Nu a arătat nici cea mai mică urmă de regret pentru moartea lui Ashley. Amintindu-şi, ochii i se umplură din nou de lacrimi. Se sprijini de Keiy şi începu să plîngă în hohote.

El o îmbrăţişă protector.

- Şşş. Nu plînge. El nu-ţi mai poate face nici un rău. Sîntem în siguranţă.

Deodată, Lara îşi dori cu disperare să se lase convinsă. Degetele ei se încleştară convulsiv pe pieptul lui. Simţea o nevoie disperată de a atinge şi de a fi atinsă. Keiy părea bucuros să-i alunge spaimele.

El coborî capul. Simultan, simţiră violent o foame pătimaşă şi, amîndoi, se abandonară agresiv pentru a o potoli. El puse stăpînire pe gura ei, frenetic, cu o dorinţă sălbatică. Lara îşi arcui trupul şi îşi încleştă braţele după gîtul lui. Keiy îi smulse cămaşa cu violenţă. Îi desfăcu sutienul şi cu sălbăticie puse stăpînire pe sînii ei. Îi murmură în neştire numele, în timp ce îi săruta sfîrcurile. Lara se abandonă total şi necondiţionat acestei pasiuni devastatoare. Keiy o săruta disperat, schimba unghiurile, o gusta, o descoperea.

Foarte tîrziu deschise ochii şi o privi - ochii aceia palizi, dureros de frumoşi şi febrili. Sprîncenele erau adunate într-o cută hotărîtă deasupra nasului drept. Buzele subliniau hotărîrea bărbatului.

Lara îl dori cu cea mai pură şi nedisimulată dorinţă sexuală pe care a trăit-o vreodată. Şi totuşi închise ochii şi se retrase.

- Nu vreau să fiu una din femeile lui Keiy Tackett.

- Ba da, vrei. În noaptea asta vrei.

O ridică în braţe şi o aşeză între perne. Probabil că el o ghicea mai bine decît se cunoştea ea însăşi, pentru că se agăţă de el disperată. Buzele lui aveau gustul sărat al sudorii şi erau uşor încordate dar ea nu se mai sătura de ele.

El îi cuprinse sînii în palme şi le strînse uşor sfîrcurile pînă le simţi întărindu-se, pînă cînd o văzu arcuindu-se de dorinţă.

Nu îl opri. Se lăsă dezbrăcată şi la rîndul ei îl dezbrăcă.

O penetră.

Ea îl primi fericită.

El era incredibil de ferm, ea era uluitor de fierbinte. O privi intens. Simţi că roşeşte şi respiră agitată. Privirile rămaseră încleştate. Lara îşi muşcă buza pentru aş opri strigătul. El făcu o grimasă de plăcere. Scăpă un geamăt şi îşi apăsă fruntea pe fruntea ei.

- Dumnezeule! Ce durere!

Se mişca repede, iar ea se arcuia pentru a-l primi. Ştia că nu mai respiră, dar nu-şi putea refuza această senzaţie copleşitoare. Orgasmul lor a fost lung şi dureros, mai mult decît puteau suporta. Îşi îngropă faţa în pieptul ei şi muşcă.

A trecut mult timp pînă au fost în stare să respire.

Într-un tîrziu au plecat din camera ei în camera lui. Hainele prăfuite şi încălţările pline de noroi au murdărit lenjeria. Sfidînd curiozitatea soldaţilor, Keiy a deschis uşa camerei şi au intrat. Singura diferenţă era culoarea turcoaz a faianţei de la baie.

S-au dezbrăcat şi au intrat sub duş, abandonîndu-se picăturilor binefăcătoare. Batoane parfumate de săpun stăteau la îndemînă, învelite în celofan. Au folosit trei pentru a-şi îndepărta unul altuia durerile. Apa s-a răcit dar ei au continuat să rămînă şi să se cerceteze.

I-a examinat rana de la tîmplă şi i-a spus că trebuie să îl panseze.

- Nu-ţi face probleme, voi supravieţui.

I-a examinat coastele învineţite şi i-a spus că probabil cîteva erau rupte.

El a acceptat, a recunoscut că îl dor dar nu a vrut s-o lase să-l bandajeze.

- În prima noapte cînd ne-am cunoscut m-ai mumifiat. Afurisitul ăla de bandaj m-a înnebunit. L-am aruncat a doua zi.

Lara i-a prins sexul în palme şi a început să-l maseze cu săpun. El i-a acoperit toate vînătăile de pe trup cu sărutări tandre şi pentru prima dată i-a spus că este frumoasă.

Continuînd să îl exploreze, Lara i-a conturat cu vîrful degetului o cicatrice pe care o avea de la genunchi spre abdomen.

- Ce ai păţit aici?

A trebuit să-i povestească despre accidentul de maşină care i-a ruinat viitorul sportiv.

- Ai fost dezamăgit? Asta voiai să faci?

- Jody dorea. Nu am fost niciodată prea buni prieteni, dar după accident... nu vreau să vorbim acum despre Jody.

Îi atingea fiecare bucăţică a trupului, gustînd-o cu plăcere. Era mai senzual decît şi-a imaginat ea. Avea impresia că visează deşi nu a avut niciodată astfel de vise erotice cu soţul ei. Şi niciodată cu Clark.

Într-un tîrziu au ieşit din baie. Îşi căutau hainele curate, cînd au auzit o bătaie în uşă.

- Ce vrei? întrebă Keiy brusc.

- Tengo la comida para ustedes.

Keiy deschise precaut uşa. Un soldat aducea o tavă cu mîncare.

- Gracias, spuse Keiy, apoi luă tava şi fără să-i dea timp îi trînti uşa în nas.

- Sper să fie mai bună decît mîncarea din tabăra lui Sanchez.

- Ar putea fi otrăvită.

- S-ar putea, dar mă îndoiesc. Dacă dorea să ne omoare nu ar fi recurs la subtilităţi. O făcea atunci, cînd ne-a acordat audienţa.

Pe tavă erau fructe, brînză, un pui fript şi o sticlă cu apă. Keiy luă un sandviş şi muşcă cu poftă.

- Mă întreb de ce ne-a lăsat să plecăm?

- Ciudat nu? comentă Lara desfăcînd o portocală.

- Al naibii de ciudat. Nu ştiu la ce mă aşteptam, dar nici într-un caz la asta. Privi în jurul său în cameră. Ei, nu-i chiar ca la Piaza dar este mai bine decît într-o colibă de bambus. Punct culminant. Vieţile noastre în schimbul comunicării „mesajului” pentru Statele Unite? Nu. Nu-mi vine să cred. Este prea uşor. Dacă ar fi vrut să transmită un mesaj guvernului nostru putea folosi persoane mai influente decît noi, un şef de stat aliat sau, mă rog, o personalitate. Deschise sticla cu apă. De ce nu ne-a omorît Lara?

- Nu ştiu.

Lara se apropie de fereastră şi desfăcu draperiile.

- De ce nu termini portocala? Nu ai mîncat nimic toată ziua.

Lara privi spre masă cu repulsie.

- Nu vreau să-i fiu obligată cu nimic lui Emilio Sanchez.

- Ar trebui să mănînci, nu-ţi faci un serviciu.

- Keiy, nu mi-e foame. Nu-mi este mintea la mîncare. Am încercat să înţeleg anumite gînduri.

- Ce gînduri?

- Nu ştiu. Toate. Ce s-a întîmplat aici acum trei ani. Randall. Ashley. Dacă mă gîndesc la... la groapa aceea comună, înnebunesc. Îşi încleştă mîinile de draperie. Trebuie să mă concentrez asupra altor gînduri. Amintirea ei cînd era dulce, cînd trăia. Trebuie să-mi amintesc cît era de fericită, ce bucurie mi-a adus în scurtul timp cît am avut-o.

Vocea îi deveni răguşită. Se opri pentru a-şi recăpăta stăpînirea de sine.

- Fiica mea este pierdută, dar dacă îmi amintesc viaţa ei şi nu moartea ei, poate va avea mai puţină importanţă locul în care a fost înmormîntată. Spiritul ei este încă viu. Din punctul acesta de vedere misiunea noastră nu a eşuat.

- Trebuia să te întorci aici pentru a te împăca cu acest gînd?

- Da. Episodul acela din viaţa mea - totul, începînd cu scandalul - mi-a guvernat viaţa pînă acum. I-am acuzat pe toţi cei care m-au identificat cu imaginea din ziare, dar eu sînt cea mai vinovată. Nu pot continua să mă privesc ca pe o victimă. A venit vremea să-mi continui viaţa.

- La Eden Pa’ss?

- Acolo nu am avut prea mult succes, murmură ea şi se întoarse să îl privească.

- Nu pentru că nu eşti un doctor bun din cauza noastră, a familiei Tackett. Ţi-am transformat viaţa în iad.

Stînjenită, Lara îi evită privirea.

- Keiy, de ce s-a întîmplat asta între noi?

- Animozitatea? Sau cealaltă?

- Cealaltă.

Keiy inspiră adînc şi tăcu pentru cîteva minute.

- Tu eşti doctorul. Ai vreo explicaţie, vreo teorie?

Avea, îi arătă asta cu o mişcare a umerilor.

- Oamenii care au supravieţuit unei urgii care le-a ameninţat viaţa, începu ea încet, doresc să facă sex imediat după ce au scăpat. El ridică o sprînceană, fie a întrebare, fie a scepticism. Este normal. Sexul este eliberarea supremă a emoţiilor, mijlocul prin care viaţa se afirmă fără echivoc. Am avut pacienţi care fără ruşine mi-au mărturisit că imediat după o înmormîntare au făcut dragoste. Cu o pasiune extraordinară. Fiinţa umană are o teamă înnăscută de moarte. Sexul este confirmarea instantanee a supravieţuirii. După experienţa tracasantă prin care am trecut în ultimele zile, înseamnă că în mod logic ne-am consumat temerile şi emoţiile prin sex. Agresiv. Sîntem exemple clasice ale acestui fenomen psihologic.

Keiy asculta politicos. Cînd termină, se apropie foarte mult de ea şi o obligă să îl privească.

- Prostii. S-a întîmplat pentru că am vrut noi. O sărută din nou. Repede şi impresionant. Să fiu al naibii dacă am nevoie de justificări.

Hainele pe care le îmbrăcaseră de puţin timp au fost din nou aruncate pe marginea patului. O prinse pe Lara între coapse. Lara simţi o durere delicioasă. O săruta moale, stîrnindu-i senzaţii erotice. O săruta cu o carnalitate pentru care nu avea nevoie de scuze. O învăţa despre ea lucruri pe care nici măcar nu le ştiuse. Ştia exact cum să o mîngîie, cînd să o sărute.

Cînd au terminat, musteau de transpiraţie şi erau îmbătaţi de pasiune. Erau un nou început, lipsit de binecuvîntare.

Îi mîngîia tandru cicatricea de pe umăr.

- A fost rău nu?

- Foarte. Doctorii au spus că am fost extrem de norocoasă că mi-am putut recupera braţul.

- Ştiu cît eşti de încăpăţînată.

- După ce s-a vindecat rana, luni de zile am făcut terapie intensivă.

O privi cîteva momente gînditor.

- Cred că ar trebui să încetezi să te mai pedepseşti pentru că nu ai murit cu restul familiei tale, Lara.

- Asta crezi că fac?

- Într-o anumită măsură, da.

Ea se ridică într-un cot şi îi mîngîie cu privirea trupul gol.

- Şi tu ce faci? Eşti nesăbuit. Sfidezi soarta. Tu pentru ce te pedepseşti?

- Nu este acelaşi lucru, răspunse el tăios. Eu caut senzaţii tari de dragul pericolului şi atît.

Îi comunică din privire că nu-l crede. O cicatrice anume sub mîna dreaptă, îi atrase atenţia.

- Rană de cuţit, răspunse el la întrebarea din ochii ei.

- Ai pierdut bătaia?

- Nu, am cîştigat-o.

- Şi asta?

- Cînd mi s-a prăbuşit avionul. M-a sfîşiat o bucată de fuselaj.

- În afară de astăzi ai mai fost vreodată într-un pericol real de a-ţi pierde viaţa?

- O dată.

- Povesteşte-mi.

- Am fost împuşcat aici, spuse el şi atinse cicatricea pe care ea o cunoştea foarte bine. Am sîngerat, să mor. Lara începu să rîdă.

- A fost mai mult decît o zgîrîietură dar categoric nu a fost o rană mortală.

- Ştiu asta. Dar nu despre rană vorbeam. M-am dus la doctorul Patton şi peste cine am dat, peste o femeie.

Lara rămase transfigurată, captivată de calitatea hipnotică a privirii lui.

- Şi, în ce mod ţi-a ameninţat ea viaţa? îl întrebă.

- Păi m-am uitat la ea şi mi-am zis, „La naiba, Tackett, eşti un om mort”.

Lara înghiţi cu dificultate.

- Sîntem maturi, Keiy. Sîntem prea bătrîni ca să ne jucăm. Nu aştept de la tine flori şi inimi. Nu trebuie să...

El o opri, punîndu-i degetul pe buze.

- Nu-ţi spun asta să te aduc în patul meu. Eşti deja aici şi ai fost a mea. Ţi-o spun pentru că acesta este adevărul şi tu o ştii la fel de bine ca şi mine. Sîntem aici împreună pentru că ne-am dorit-o de la bun început. Amîndoi am ştiut că este doar o problemă de timp. O mîngîie cu blîndeţe. În secunda în care ne-am privit am ştiut amîndoi că nu avem nici o şansă. Chiar în secunda aceea am dorit să fac dragoste cu tine.

- Pînă ai descoperit cine sînt.

- Oricum, tot doream să facem dragoste. Îi trecu mîna prin păr şi îi apropie faţa de faţa lui. Şi să mă ia naiba, acum tot asta vreau.

O văzu că îşi strînge hainele şi încercă să o oprească.

- Unde pleci? murmură somnoros.

- În camera mea.

- De ce?

- Să fac o baie.

- Avem şi aici baie.

- Dar am folosit tot săpunul. Şi apoi trebuie să-mi aranjez lucrurile, să fiu pregătită cînd vor veni să ne ia la aeroport,

- Cît e ceasul?

- Nouă.

- Nouă! Aşa mult am dormit? Se ridică şi-şi trecu degetele prin păr.

- Nu trebuie să te scoli. Mai avem timp pînă la amiază.

- Ba nu, mă scol. Nu vreau să le dau ticăloşilor nici un motiv să ne amîne plecarea. Imediat după ce fac un duş am să le cer puţină cafea.

- Şi eu voi strînge totul pînă atunci. îi zîmbi, se asigură că a luat cheia şi ieşi.

În ciuda celor spuse, Keiy nu s-a sculat imediat. A rămas multă vreme cu ochii aţintiţi în tavan. Noaptea trecută Lara a mărturisit că este confuză. Fiind mai puţin corect decît ea, el nu a mărturisit că şi el este confuz.

Pentru a-şi potoli mustrările de conştiinţă, ea a preferat o explicaţie psihologică, deşi el se îndoia că o crede. Nu era genul de om convins că dragostea are nevoie de analize.

Confuzia lui se concentra nu asupra întrebărilor „de ce s-a întîmplat?”, ci asupra propriilor sentimente.

Niciodată nu i-a plăcut mai mult o femeie. Se potriveau fizic. Ea a fost pe măsura pasiunii şi îndemînării lui. în ciuda tuturor articolelor scrise despre ea, Keiy nu se aşteptase ca ea să fie atît de senzuală. Amintirea pasiunii de peste noapte îl stîrnea. Chiar dacă au avut un maraton sexual, el era departe de a fi satisfăcut. O dorea şi mai mult.

Şi acesta era un lucru neaşteptat. De obicei, distracţia venea cît timp urmăreai femeia. Odată prinsă, farmecul ei se diminua brusc. Era intrigat să constate că Lara avea dimensiuni pe care el dorea cu lăcomie să le exploreze. De obicei femeile erau disponibile. Cînd una te plictisea, o aruncai şi o înlocuiai cu alta. Dar el nu dorea deloc să o înlocuiască pe Lara. Nu că ea ar fi fost în întregime a lui.

Aha! Descoperise motivul acestor gînduri sîcîitoare. Ea nu-i aparţinea. Mai mult chiar, dacă circumstanţele ar fi fost altele, ea ar fi aparţinut în continuare fratelui lui. Clark a avut-o primul. Acesta a fost motivul pentru care a fost atît de satisfăcut de noaptea aceea de dragoste. Ori acesta era motivul, ori doctoriţa Mallory era al naibii de sensibilă.

Ea a deschis vorba. Stătea pe o parte, cu bărbia sprijinită în palme. El se juca absent cu o şuviţă de păr.

- Ştiu la ce te gîndeşti.

- Bine, isteaţo, ia să vedem la ce mă gîndesc.

- La Clark.

Zîmbetul lui Keiy dispăru.

- Ce-i cu el?

- Te întrebi dacă vă compar şi, dacă o fac, în ce lumină te privesc pe tine.

- Nu ştiam că eşti o vizionară.

- Am dreptate, nu? Nu la asta te gîndeşti?

- Poate. Ea zîmbi trist.

- Tu şi Clark... sînteţi doi oameni diferiţi, Keiy. În egală măsură atrăgători, amîndoi fermecători, fiecare stăpîn pe sine, dar foarte diferiţi unul de altul. L-am iubit pe fratele tău şi am fost convinsă că şi el mă iubeşte. Vocea se transformă în şoaptă. Dar niciodată nu a fost ca în noaptea asta. Niciodată.

O privea nemişcat, ros de gelozie, dorindu-şi cu disperare să o creadă. În scurt timp, dorinţa învinse invidia. Sau poate că nu a fost atît de mult dorinţă, cît o gelozie posesivă.

O trase cu bruscheţe lîngă el. Atunci a pătruns-o cu duritate. Simţea nevoia să o domine. Dar nu era necesar. Ea era receptivă şi se abandona erotic, se mula pe trupul lui şi-i împrăştia dubiile. A trecut o vreme pînă să respire normal.

- Fără ruşine.

- Niciodată nu am pretins să fiu altfel.

- Nu tu. Eu.

El a adormit în braţele ei, convins că actul dragostei lor le-a adus satisfacţie amîndurora.

Dar acum era ziuă şi îndoielile începeau din nou să-l cuprindă în gheare de oţel. Se gîndi la vorbele ei, la răspunsurile ei senzuale, la mîngîierile ei îndrăzneţe. Sigur nu s-a simţit mai bine cu fratele lui.

Oare a căzut vreodată epuizată lîngă Clark? Îşi strînse pumnii, scrîşnind din dinţi.

Oare l-a torturat vreodată pe Clark pînă la orgasm? înjură obscen.

I-a permis vreodată lui Clark să-i sărute sexul şi... Un urlet înfricoşător îl făcu să sară direct în picioare.

Pînă să îl audă pe al doilea, îmbrăcase pantalonii şi era deja la uşă.

- Buenas dias, salută Lara soldaţii, părăsind camera lui Keiy. Neluînd în seamă rînjetul plin de subînţeles traversă holul şi intră în camera ei încuind cu atenţie uşa.

Încălţările pline de noroi lăsaseră urme pe covor şi în patul răvăşit. Îşi aminti gluma lui Keiy - cel mai rapid mod de a face dragoste al unui texan era să rămînă încălţat cu cizmele.

A face dragoste? Folosise exact aceste cuvinte sau îi juca feste memoria?

Alungă gîndul tulburător, hotărînd să se analizeze puţin mai tîrziu.

Concluziile după noaptea trecută au fost pozitive. Viaţa ei a început în braţele lui Keiy. Experienţa a fost ca un catharsis. De ce să încerce să şi-o explice? Sentimentele ei, trupul ei vorbeau de la sine. Se simţea minunat. De ce nu ar lăsa lucrurile aşa cum sînt măcar o dată?

Intră în baie. Se privi în oglindă şi începu să rîdă. Nu era machiată, părul spălat cu săpun era aspru, dar pe el nu l-a interesat.

Roşi. Îşi descheie nasturii bluzei şi se privi. Sînii îi ardeau. Dacă vor mai face dragoste... Dacă vor mai face dragoste... Spre disperarea ei descoperi că spera nebuneşte să mai facă dragoste. Curînd.

Zîmbind la aceste gînduri, trase perdeaua de muşama a duşului.

Urletul ei răsună înspăimîntător în baia pustie.

Întins în cadă, bătut, sîngerînd dar foarte viu se afla Randall Porter.

Soţul ei.